Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 754/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 754/R/2009
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Luminița Hanzer JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Delia Purice
- - -
GREFIER - - --
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul -, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 19.11.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, av. din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat și că își menține declarațiile date până în prezent și își rezervă dreptul de a formula declarații în fața instanței de fond.
Nefiind cereri prealabile sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Apărătorul inculpatului solicită să se rețină că la instanța de fond s-a solicitat revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, iar instanța a respins cererile ca neîntemeiate și analizat menținerea stării de arest potrivit art. 160 rap.la art. 3002Cod pr.pen.
Apreciază că în acest moment procesual au apărut elemente noi față de cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și care pot justifica punerea în libertate a inculpatului având în vedere că inculpatul și două părți vătămate au fost audiate de către instanța de fond, inculpatul în nici un fel nu a constrâns pe nimeni să practice prostituția și să le exploateze. Solicită să se rețină că toate părțile vătămate se află în conflict de interes cu inculpatul și dacă acestea nu-l "înfundă" pe inculpat ele se fac vinovate de practicarea prostituției. Părțile vătămate s-au constituit părți civile cu sume mari și prin condamnarea inculpatului urmăresc și admiterea acțiunii civile. Părțile vătămate sunt ținute de acuzare ori "trag" în inculpat ori sunt ele condamnate.
Mai artă că inculpatul este arestat preventiv de 9 luni și i s-au respins toate cererile în apărare. Solicită să se rețină că inculpatul le-a spus părților vătămate regulamentul de ordine interioară, iar în afara programului de lucru acestea au avut libertate de mișcare și nici o parte vătămată nu poate pretinde că a fost constrânsă sau agresată. În acest sens relevantă este declarația martorei din care rezultă că fiica sa i-a spus că se desparte de una dintre cele care acuză pentru că "umblă cu bărbați". Mai arată că mărul discordiei a pornit de la, aceasta fiind cea care le-a inițiata pe părțilevătămate care au ajuns la bar.
În concluzie, având în vedere că vinovăția inculpatului nu este dovedită și nu sunt date că lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, iar în subsidiar luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Parchetului apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat și solicită să fie respins ca atare. Apreciază că hotărârea instanței de fond ca fiind legală și temeinică având în vedere că temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod pr.pen. avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun menținerea măsurii preventive și pe viitor raportat la probele administrate până în acest moment. În cauză sunt probe din care rezultă indicii temeinice privind existența infracțiunii de trafic de persoane, și este incident și art. 148 lit.f proc.pen. în raport cu limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, natura și modalitatea de comitere a infracțiunii, urmările produse, violențele și amenințările exercitate asupra victimelor în vederea exploatării acestora, numărul M de persoane traficate.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că inculpatul nu a racolat pe părțile vătămate pentru practicarea prostituției, le-a pus doar să muncească în bar, precum și faptul că părțile vătămate provin de la cazinouri din Austria.
Inculpatul, având cuvântul, își susține nevinovăția, precizând că nu a racolat pe nimeni și dacă ar fi vrut să le facă ceva părților vătămate le-ar fi făcut în Cipru. Solicită să fie cercetat în stare de libertate pentru a administra probe în apărarea sa.
CURTEA:
Deliberând reține că prin încheierea penală din 19.11.2009 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș, -a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
În temeiul art. 160/b proc.pen. raportat la art. 300/2 proc.pen. s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului -, porecla "", CNP -, fiul lui și, născut la data de 09 septembrie 1969 în B M, județul M, domiciliat în B M,-/4, județul M, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla, cercetat pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această încheiere s-a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 15 aprilie 2009 în dosarul nr. 157/D/P/2008, - Biroul Teritorial Maramureșa dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod penal.
Prin încheierea penală nr.100/24.02.2009 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile, cu începere de la 24.02.2009 până la 24.03.2009 inclusiv în temeiul art. 148 lit. f proc.pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubina sa (fostă și ), a racolat prin metoda inducerii în eroare, vizând false promisiuni privind locuri de muncă onorabile și decente în Cipru, mai multe tinere majore din jud. M și B, pe care le-a traficat în Cipru, în orașul, unde le-a exploatat sexual în beneficiul său prin exercitarea de amenințări ori acte de violență și prin limitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, însușindu-și astfel importante sume de bani în valută pe care le-a folosit pentru achiziționarea de bunuri proprii și pentru investirea în noi activități de recrutare de tinere fete în țară. Au fost exploatate în acest fel un număr de peste 10 victime, iar unele au fost doar recrutate, urmând a fi transportate la destinație. În sprijinul promisiunilor neadevărate cu care ademeneau victimele, inculpatul folosea contracte de muncă întocmite în fals, în care s-a specificat că practicarea prostituției este exclusă.
Instanța a constatat că sunt realizate cerințele art. 143.proc.pen. fiind de asemenea incident față de inculpat cazul prevăzut în art. 148 lit. f proc.pen. întrucât faptele pentru care este cercetat sunt sancționate cu o pedeapsă mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol evident pentru ordinea publică rezultă din analiza întregii activități infracționale, amploarea acesteia și perioada de timp în care a fost comisă, natura faptei ce se presupune că inculpatul a comis-o și prin care s-a adus atingere unor importante valori ocrotite de legea penală, ca și rezonanța socială negativă a unei astfel de fapte. În raport de aceste circumstanțe, lăsarea inculpatului în libertate ar crea în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, condiție în care interesul public primează, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 de zile, respectiv începând cu data de 25 martie 2009 și până la data de 23 aprilie 2009 inclusiv, prin încheierea penală nr. 143/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, măsura fiind de asemenea verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de către instanța de judecată, după sesizarea tribunalului cu judecarea cauzei și la termene ulterioare.
Tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent (art.148 lit.f proc.pen.) și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai M de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin trecerea timpului întrucât acesta derivă din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzat inculpatul.
De asemenea, tribunalul a apreciat că la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpatului. De altfel, măsura apare în continuare oportună și prin prisma dispozițiilor art.136 proc.pen. buna desfășurare a judecății realizându-se cu inculpatul în stare de arest preventiv și aceasta întrucât nu a fost realizată decât audierea inculpatului și a două dintre părțile vătămate. Instanța nu poate primi argumentele apărării, întrucât audierea inculpatului și a două dintre părțile vătămate nu conduc în mod automat la înlăturarea temeiurilor avute în vedere la luarea și ulterior, la menținerea arestării preventive.
Pe de altă parte, măsura preventivă luată și menținută față de inculpat, apare justificată și prin prisma jurisprudenței CEDO, Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.
Tribunalul a reținut că toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența CEDO se regăsesc în prezenta cauză și în consecință, măsura arestării preventive apare ca fiind justificată în continuare.
Pe de altă parte, măsura apare justificată și prin prisma aprecierii caracterului rezonabil al duratei detenției preventive și aceasta în raport de complexitatea cauzei, și nu în ultimul rând de faptul că, până la acest moment procesual cauza a suferit nenumărate amânări tocmai la solicitarea inculpatului sau a apărătorilor acestuia.
Având în vedere că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat și anterior, măsura se justifică și prin scopul prevăzut la art. 136.proc.pen. tribunalul a respins cererea de revocare sau de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând soluția atacată ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat casarea încheierii instanței de fond și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună punerea sa în libertate sau, în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, întrucât temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și n-au apărut temeiuri noi, iar la dosarul cauzei nu există probe care să confirme vinovăția sa.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 100/24.02.2009 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile, cu începere de la 24.02.2009 până la 24.03.2009 inclusiv, în temeiul art. 148 lit. f proc.pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că rezultă existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubina sa (fostă și ), a racolat prin metoda inducerii în eroare, vizând false promisiuni privind locuri de muncă onorabile și decente în Cipru, mai multe tinere majore din jud. M și B, pe care le-a traficat în Cipru, în orașul, unde le-a exploatat sexual în beneficiul său prin exercitarea de amenințări ori acte de violență și prin limitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, însușindu-și astfel importante sume de bani în valută pe care le-a folosit pentru achiziționarea de bunuri proprii și pentru investirea în noi activități de recrutare de tinere fete în țară. Au fost exploatate în acest fel un număr de peste 10 victime, iar unele au fost doar recrutate, urmând a fi transportate la destinație. În sprijinul promisiunilor neadevărate cu care ademeneau victimele, inculpatul folosea contracte de muncă întocmite în fals, în care s-a specificat că practicarea prostituției este exclusă.
Ulterior această măsură a fost prelungită și menținută, constatându-se subzistența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestului preventiv.
Potrivit art. 160/b al. 1 și 3.proc.pen. la care face trimitere art. 300/2 proc.pen. n cursul judecatii, instanța verifică periodic, dar nu mai tărziu de 60 de zile în cazul inculpatului major, legalitatea si temeinicia arestării preventive. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Procedând în temeiul textelor de lege menționate, Curtea constată că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143.proc.pen. din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, în acest sens fiind declarațiile părților vătămate, I,; declarațiile martorilor,; înscrisuri - contracte de muncă, afișe publicitare, ordine de plată sau tichete de călătorie.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f proc.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul) este îndeplinită.
Cât privește pericol concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, pentru a se constata existența acestei condiții cerute de textul art. 148 lit. f proc.pen. se pornește și de la pericol social al infracțiunilor de a cărei comitere este bănuit inculpatul, fiind însă imperios necesară și existența unor date și probe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de liberate a acestuia ceea ce face ca aceste noțiuni să nu fie privite izolat, ci interdependent.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul folosea multiple modalități frauduloase în comiterea faptelor, ceea ce probează pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului: ademenirea tinerelor cu promisiuni mincinoase de obținere a unor locuri de muncă onorabile; crearea convingerii victimelor și aparținătorilor acestora că inculpatul ar desfășura o muncă cinstită în Cipru, prezentându-se fotografii cu localul din, pentru a avea reprezentarea unui loc de muncă onorabil, într-o locație decentă; prezentarea unor contracte de muncă în alb, simple înscrisuri sub semnătură privată, în care, printre altele, era inserată, nu întâmplător și o clauză privind interzicerea oricăror activități de prostituție, ceea ce, într-un contract obișnuit de muncă, nu se prevede; implicarea și unor terțe persoane în această activitate ilicită, prin solicitarea ca acestea să găsească tinere atrăgătoare, dornice să lucreze în străinătate; folosirea denumiriiAsociației din Cipru,pentru a da o mai M credibilitate ofertelor făcute de inculpat, organizație, care însă nu are nicio legătură cu activitatea inculpatului, cum de altfel, acesta a și recunoscut; folosirea unei strategii menită să nu atragă atenția autorităților, în sensul că, nu se folosea incinta barului pentru practicarea prostituției, ci clienții erau instruiți să aleagă victimele cu care să întrețină relații sexuale în alte locații; reținerea documentelor de identitate ale victimelor și aducerea acestora în stare de dependență financiară față de el, nepermițându-le să telefoneze în țară decât în prezența sa și inducându-le temerea că dacă nu practică prostituția nu vor avea nicio sursă de venit
Așa fiind, având în vedere că inculpatul este judecat pentru o faptă deosebit de gravă de pericol și rezultat, sancționată de legea penală, față de modul elaborat de comitere, pericolul concret pentru ordinea publică apare cu puterea evidenței prin rezonanța acestei fapte constând într-o anumită stare de indignare și de dezaprobare publică, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând o anumită stare de insecuritate socială dacă împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Pentru aceste motive, Curtea concluzionează că în mod întemeiat instanța de fond a concluzionat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv subzistă și nu au suferit modificări, iar pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de liberate a inculpatului, motive pentru care în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Pe cale de consecință, nu se poate primi nici solicitarea de înlocuire a măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, pentru că, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-au schimbat temeiurile arestării pentru a fi aplicabile dispozițiile art.139 alin.1 proc.pen.
Potrivit art. 192 al. 2.proc.pen. se va dispune obligarea inculpatului la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, deținut in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 19 noiembrie 2009 Tribunalului Maramureș.
Obliga pe inculpat sa plătească in favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 26 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
- - - - - - - -
Red.H/Dact.
4 ex./07.12.2009
Președinte:Luminița HanzerJudecători:Luminița Hanzer, Vasile Goja Delia Purice
