Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 76/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 76/
Ședința publică din data de 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii din 28 ianuarie 2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Recurentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului inculpat susține că declarat recurs împotriva încheierii prin care instanța de fond a dispus menținerea stării de arest întrucât o consideră nelegală și netemeinică.
Motivul de nelegalitate se referă la faptul că încheierea este nemotivată, din punctul său de vedere. Se observă că motivarea cuprinde doar vreo două rânduri, astfel că nu poate formula critici. Pentru acest motiv solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În ceea ce privește motivul de recurs vizând netemeinicia încheierii, solicită să se aibă în vedere următoarele aspecte pe care le-a invocat și în fața instanței de fond. Fapta pentru care inculpatul este arestat preventiv a fost comisă la data de 12.04.2005. În cauză, începerea urmăririi penale s-a făcut la data de 10.07.2006, deci la un an și după comiterea presupusei fapte de către inculpat. În acest timp nu s-a întâmplat nimic. Inculpatul a fost în țară - chiar a fost amendat de Secția 1 Poliței G - nu a încercat să se sustragă. Ulterior, inculpatul a plecat în Italia.
Solicită să se observe că a depus niște acte, la Curtea de Apel, în dosarul nr- - la fila 21, din care reiese că inculpatul a fost arestat preventiv în vederea extrădării în baza mandatului de arestare preventivă nr. 100/06.07.2007, în Italia. De la această dată, 06.07.2007 și până astăzi, 03.02.2009, inculpatul este arestat provizoriu pentru fapta din prezenta cauză. Din punctul său de vedere s-a depășit orice rezonabilitate a stării de arest preventiv în cauză. Acest aspect, împrejurarea că fapta a fost comisă la data de 12.04.2005, faptul că urmărirea penală a început la un an și J după comiterea infracțiunii, conduc la concluzia că în acest moment prelungirea măsurii arestării preventive este total neavenită.
Mai mult decât atât, singurele probe din dosar care îl indică pe inculpat ca autor al faptei constau numai în declarația părții vătămate și a unui singur martor. Solicită să se observe că recunoașterea după planșele fotografice nu este făcută conform legii, din punctul său de vedere, și prezintă o serie de neconcordanțe. În acest sens, solicită să se observe că la fila 51 există un opis cu pozițiile fotografice. Inculpatul se află la poziția nr. 4. La fila nr. 52, martorul îl recunoaște pe inculpat la poziția 96. Este de neînțeles de unde a apărut poziția 96 și cum l-a recunoscut martorul la această poziție. Acestea sunt singurele probe care conduc spre conturarea ideii că inculpatul este autorul faptei.
Dar, primordial în cauză este faptul că inculpatul stă arestat preventiv din data de 06.07.2007 pentru săvârșirea unei fapte la data de 12.04.2005.
Consideră că s-a depășit cu mult rezonabilitatea măsurii arestării preventive, iar indiciile și probele din prezenta cauză sunt "foarte subțiri".
Mai mult decât atât, în cauză s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului în baza disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa este mai mare de 4 ani, aspect cu privire la care nu înțelege să facă discuții, și că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Se pune întrebarea ce pericol pentru ordinea publică ar putea prezenta inculpatul după 4 ani de zile de la data săvârșirii presupusei fapte.
Inculpatul nu a reușit să-și facă timp de 4 ani de zile nici un fel de apărare, nici în fața instanței de fond și nici în fața organelor de urmărire penală. Abia acum începe să propună probe în cauză. Este de neînțeles cum s-a reușit să se înceapă urmărirea penală după un an și J de la săvârșirea presupusei infracțiuni.
Consideră că la acest moment prelungirea măsurii arestării este total neavenită și încalcă toate prevederile Convenției Europene pentru Drepturile Omului, inclusiv dreptul la un proces echitabil și dreptul la o durată rezonabilă a măsurii arestării preventive.
Solicită să se aibă în vedere actele depuse în dosarul Curții de APEL GALAȚI privind extrădarea inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat.
În cauză, în mod corect s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Analizând conținutul încheierii prin care instanța de fond a menținut starea de arest se constată că aceasta este motivată și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Din cuprinsul motivării rezultă că instanța a verificat aspectele survenite pe parcursul cercetării judecătorești, atât din perspectiva art. 143 cât și a art. 148 lit. f Cod procedură penală și a indicat declarațiile martorilor și ale persoanelor audiate în cauză, pe care le-a avut în vedere cu ocazia aprecierii existenței probelor din perspectiva art. 143 Cod procedură penală. Pe de altă parte, a indicat ce are în vedere când vorbește despre pericolul concret prezentat pentru ordinea publică de lăsarea în libertate a inculpatului, făcând trimitere nu numai la natura și gravitatea deosebită a faptei, ci și la proliferarea fără precedent a acestui gen de infracțiuni în ultima perioadă de timp. Indiferent dacă această motivare poate suporta sau nu critici, ea există și nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește fondul cauzei, urmează să se observe că dispoziția de menținere a stării de arest este întemeiată. În mod corect instanța nu a mai avut în vedere la acest moment, și de aceea nici nu înțelege să facă comentarii asupra împrejurării că inculpatul s-a sustras cu ocazia efectuării cercetărilor și acesta a constituit un motiv distinct de arestare preventivă. O atare împrejurare, s-a statuat pe calea practicii că poate fi avută în vedere la luarea măsurii arestării preventive doar inițial, cu ocazia luării măsurii, nu și ulterior, cu ocazia menținerii ei, în condițiile în care o persoană se află deja în stare de arest preventiv. Probabil că acesta a fost și argumentul instanței. În mod cert, din conținutul încheierii rezultă că s-a avut în vedere doar art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar acest aspect de fapt ar fi putut valorificat doar ca element ce circumstanțiază persoana inculpatului.
În privința duratei rezonabile a arestării preventive, chiar dacă ne raportăm la o durată mai mare de timp, ea trebuie apreciată și prin prisma gravității deosebite a infracțiunii deduse judecății, gravitate care nu poate fi ignorată în prezenta cauză.
În condițiile și în contextul în care s-au derulat cercetările până în prezent, apreciază că nu s-a împlinit o asemenea durată.
În ceea ce privește probele administrate în cauză și dacă ele sunt apte sau nu să justifice arestarea preventivă a inculpatului, instanța s-a pronunțat deja cu ocazia luării măsurii și cu ocazia soluționării recursului declarat la acel moment. Sunt hotărâri care au autoritate de lucru judecat, aspect ce nu poate fi contestat, iar instanța urmează în prezent să aprecieze eventualele alte noi împrejurări care au survenit ulterior acestui moment. Nu există asemenea împrejurări și de altfel nu s-a făcut referire la împrejurări noi, care să justifice o altă soluție în cauză.
Solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Apărătorul recurentului inculpat, în replică, referitor la motivarea încheierii, arată că există acea frază pe care a întâlnit-o în ultimul timp în toate dosarele indiferent de natura infracțiunii (omor, trafic de droguri, furt), respectiv sintagma: "proliferarea fără precedent a acestui gen de infracțiuni".
S-ar putea spune că în țara noastră la acest moment proliferează orice gen de infracțiuni, dar nu există o statistică care să arate cu cât la sută a crescut un anume gen de infracțiuni din anul 2008 până în prezent.
Referitor la faptul că inculpatul s-a sustras, a arătat foarte clar și există la dosar acte din care rezultă că fapta a fost comisă la 12.04.2005, iar urmărirea penală a început la 06.07.2005 - după un 1 și 2 luni de zile, timp în care inculpatul s-a aflat în țară. Ulterior, inculpatul a plecat din țară fără a ști însă că se fac cercetări împotriva lui. Fapta este într-adevăr foarte gravă și nu se explică de ce urmărirea penală s-a început după 1 an și 2 luni. Probabil, exista deja un dosar cu și trebuia un inculpat, acesta fiind găsit în persoana inculpatului care era arestat în Italia. Inculpatul nu a putut să își facă nicio apărare în prezenta cauză până acum.
La dosar există probe evidente din care rezultă că inculpatul nu a încercat nici un moment să se sustragă.
Important este că durata arestării preventive nu este limitată de gravitatea presupusei fapte săvârșite de inculpat. duratei rezonabile nu are nici un fel de legătură cu fapta comisă. În cauză mai este puțin și durata arestării preventive se apropie de J din minimul pedepsei prevăzute de lege.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 28.01.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 3002Cod procedură penală în ref. la art. 160 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, arătându-se că această măsură e legală și temeinică.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și la acest moment, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
S-a mai reținut că probele administrate în cauză până la acest moment prefigurează săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, precizându-se totodată că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că motivul de nelegalitate vizează faptul că încheierea instanței de fond e nemotivată, iar pentru acest motiv se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare la fond.
În ceea ce privește netemeinicia hotărârii s-au invocat următoarele aspecte:
S-a precizat că inculpatul e arestat preventiv pentru o faptă care a fost comisă la data de 12.04.2005, iar în cauză începerea urmăririi penale s-a făcut la 10.07.2006, deci la un an și J după comiterea presupusei fapte de către inculpat, iar în tot acest timp inculpatul a fost în țară, nu a încercat să se sustragă, iar ulterior a plecat în Italia.
S-a mai precizat că au fost depuse niște acte la Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-, din care reiese că inculpatul a fost arestat preventiv în vederea extrădării în baza mandatului de arestare preventivă nr. 100/06.07.2007 în Italia, iar de la această dată și până azi inculpatul e arestat pentru fapta din prezenta cauză - motiv pentru care s-a apreciat că s-a depășit orice rezonabilitate a stării de arest preventiv în cauză.
Totodată, s-a mai învederat că indiciile și probele din prezenta cauză sunt "foarte subțiri".
Față de toate acestea, s-a arătat că la acest moment nu se mai justifică menținerea stării de arest a inculpatului.
Recursul formulat e nefondat.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat, analizând conținutul încheierii prin care instanța a menținut starea de arest, constatăm că aceasta e motivată și nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
Din cuprinsul motivării rezultă că instanța a verificat aspectele survenite pe parcursul cercetării judecătorești, atât din perspectiva art. 143, cât și a art. 148 lit. f Cod procedură penală și a indicat declarațiile martorilor și a persoanelor audiate în cauză, pe care le-a avut în vedere cu ocazia aprecierii existenței probelor din perspectiva art. 143 Cod procedură penală. Pe de altă parte, a indicat ce are în vedere atunci când vorbește despre pericolul concret prezentat pentru ordinea publică de lăsarea în libertate a inculpatului, făcând trimitere nu numai la natura și gravitatea deosebită a faptei, ci și la proliferarea fără precedent a acestui gen de infracțiuni în ultima perioadă de timp. Indiferent dacă această motivare poate suporta sau nu critici, ea există și nu justifică trimiterea cauzei spre rejudecare.
În ceea ce privește fondul cauzei, apreciem că în mod corect instanța de fond a dispus menținerea stării de arest apreciind că în cauză subzistă temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Astfel, potrivit art. 160 alin.3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că sunt temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată menținerea arestării preventive.
Apreciem că în speță se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, și anume, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală, astfel:
- fapta adusă ca învinuire - art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 - 175 alin. 1 lit. c Cod procedură penală, e prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani;
- în cauză există probe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Această condiție rezultă și din modalitatea de comitere a faptei, natura relațiilor sociale încălcate și persoana inculpatului, care nu e la primul impact cu legea penală.
Astfel, constatăm că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică, constatăm că din actele depuse în dosarul Curții de APEL GALAȚI, rezultă că inculpatul la momentul la care a fost arestat provizoriu în scopul extrădării (06.07.2007) se afla în arest preventiv în altă cauză, pentru infracțiunile prev. de art. 416, 600 bis, 629, 605 Cod penal și pentru infracțiunile prev. de art. 605, 609 bis, 609-8, săvârșite în Italia (fila 21 verso dosar apel).
Față de toate acestea, apreciem că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În privința duratei rezonabile a măsurii arestării preventive considerăm că această durată trebuie apreciată prin prisma gravității deosebite a infracțiunii deduse judecății, gravitate ce nu o putem ignora în prezenta cauză.
În condițiile și în contextul în care s-au derulat cercetările până în prezent apreciem că nu s-a împlinit o asemenea durată.
Precizăm, totodată, că la data de 20.01.2009 a fost pus în executare mandatul de arestare preventivă nr. 100/14.08.2006 a Tribunalului Galați emis în prezenta cauză.
Referitor la probele administrate și la faptul dacă acestea sunt apte sau nu să justifice arestarea preventivă, precizăm că acestea sunt aspecte ce țin de fondul cauzei și care vor fi analizate ulterior, cu ocazia soluționării acesteia.
Față de toate acestea, apreciem că recursul formulat e nefondat, urmând a fi respins pe acest considerent.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - (fiul lui și -, născut la data de 28.09.1979 în G, CNP -, domiciliat în G,-, - 12B,. 7, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva încheierii de ședință din 28.01.20099 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul -.
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe inculpat la plata sumei de 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 02 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: -/04.02.2009
Tehnored. /2 ex./11.02.2009
Fond: -
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
