Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 764/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 764
Ședința publică de la 25 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
JUDECĂTOR 3: Mihaela Chirilă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, A și împotriva încheierii din 17 2009 Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpații și A, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător ales, inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de av. -, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare.
inculpații arată că nu au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor de față.
Av. pentru inculpații recurenți și A solicită admiterea recursurilor formulate de inculpați, casarea încheierii recurate și trimiterea cauze spre rejudecare la instanța de fond, pentru următoarele motive.
Primul motiv de recurs se referă la faptul că s-au încălcat dispozițiile art. 197 al. 1 și 4 din Codul d e procedură penală, în sensul că inculpaților nu li s-au acordat ultimul cuvânt.
Consideră că instanța de fond trebuia să acorde o atenție deosebită cauzei și să acorde ultimul cuvânt, inculpaților. Chiar dacă inculpații au avut apărător ales și aceștia au formulat concluzii, nu poate suplini dreptul inculpaților.
Dacă ar fi să se considere că nulitatea invocată este relativă, arată că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților și nu s-a avut în vedere prezumția de nevinovăție.
La termenul respectiv, a fost audiată partea vătămată, care a făcut o serie de acuzații la adresa inculpatului A iar instanța nu a acordat posibilitatea inculpatului să-și expună punctul de vedere cu privire la acuzațiile aduse și nu a verificat situația juridică a inculpaților.
Raportat la starea de arest în care se află inculpații, apreciază că se poate vorbi de o nulitate absolută, fiind incidente dispozițiile art. 197 al. 2 din Codul d e procedură penală.
Dispozițiile legale sunt imperative cu privire la prezența inculpatului la judecată, iar prezența inculpatului nu trebuie să fie doar una fizică, gen " piesă de mobilier", instanța trebuie să aibă în vedere și poziția procesuală a inculpatului.
Consideră că motivul invocat este unul pertinent și suficient pentru a se dispune casarea încheierii recurate.
Al doilea motiv de recurs pe care înțelege să-l aducă în discuție se referă la nemotivarea încheierii atacate.
În opinia sa, în ciuda caracterului amplu al încheierii, aceasta nu este motivată. Instanța de fond nu a făcut referire la situația juridică a fiecărui inculpat în parte,la probele care duc la concluzia că inculpații se fac vinovați de infracțiunile reținute în sarcina lor.
În cauza de față se puteau face acte de procedură însă dat fiind protestul magistraților, pe care de altfel în respectă, deși cauzele cu minori trebuiau soluționate, s-au acordat termene ineficiente din două în două săptămâni, fără a se efectua acte de procedură.
Astfel martorul a fost prezent în sala de ședință însă instanța nu a dat dovadă de rol activ și nu a audiat martorul la acel termen, pentru un viciu de procedură, iar la următorul termen martorul a decedat.
Mai arată că deși s-au efectuat numeroase acte de procedură, nici unul din aceste acte nu-l indică pe inculpatul.
Solicită ca instanța de control judiciar să analizeze întreg materialul probator, conținutul încheierii atacate, să aibă în vedere că nu s-a acordat ultimul cuvânt inculpaților, că nu s-a ținut cont de durata de când inculpații sunt arestați preventiv și că nu a fost motivată dispoziția instanței de fond.
În concluzie solicită casarea cu trimitere spre rejudecare a încheierii atacate pentru ca magistrații fondului să se "aplece" cu mai multă atenție asupra cauzei.
În subsidiar, dacă unul din motivele invocate nu ar duce la o casare cu trimitere solicită înlocuirea măsurii de arest preventiv luată față de inculpați cu o altă măsură preventivă respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Av. - pentru inculpatul solicită admiterea recursului formulat, casarea încheierii atacate și revocarea măsurii de arest preventiv luată față de inculpat. Solicită judecarea inculpatului în stare de libertate pentru a avea posibilitatea de a se apăra.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea recursurilor ca nefondate, a se constata că măsura arestării preventive luată față de inculpați este legală și temeinică.
Referitor la aspectele de nelegalitate invocate, în sensul că nu s-a acordat ultimul cuvânt inculpaților, apreciază că instanța de fond nu avea această obligație motivat de faptul că inculpații au avut asigurată asistența juridică, apărătorii inculpaților au formulat concluzii pentru aceștia, iar dezbaterile asupra fondului nu s-au încheiat. Ar putea fi invocat acest aspect în condițiile în care nu s-ar acorda ultimul cuvânt inculpaților la terminarea dezbaterilor.
Chiar dacă s-au invocat dispozițiile art. 197 din Codul d e procedură penală, apreciază că în cauză este vorba de o nulitate relativă întrucât inculpaților nu li s-a adus nici o vătămare, aceștia au avut asigurată asistența juridică și apărătorii lor au formulat concluzii cu privire la legalitatea și temeinicia măsurii de arest preventiv.
Criticile referitoare la nemotivarea încheierii sunt nefondate. Solicită a se avea în vedere că instanța de fond a motivat amplu încheierea atacată, făcând referire la fiecare inculpat în parte. De asemenea instanța de fond a motivat dispoziția de menținere a măsurii de arest preventiv și sub aspectul existenței temeiurilor prev. de art. 148 lit. f pentru toți inculpații și a disp. art. 148 lit. b pentru inculpații și.
Pe fondul cauzei, în mod temeinic instanța de fond a dispus menținerea măsurii de arest preventiv a inculpaților.
Consideră că actele efectuate în cauza de față de către instanța de judecată au confirmat încă odată vinovăția inculpaților.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul A având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
Inculpatul având cuvântul formulează aceleași concluzii ca și apărătorul său.
CURTEA DE APEL
Prin încheierea de ședință din data de 17.11.2009 a Tribunalului Iașis -au respins, ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpații (fost ) și (fost ) A privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută în art. 145 Cod procedură penală.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prevăzută în art. 1451Cod procedură penală.
În baza dispozițiilor art. 3002și art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, s-a verificat și constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpații (fost ), (fost ) A și, în prezent deținuți în Penitenciarul d e Maximă Siguranță
În baza dispozițiilor art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive dispusă față de inculpații:
- (fost ), fiul lui și, născut la data de 12.02.1978 în I, cu domiciliul în mun. I,-, -. 1, jud. I, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 56/U din 08.09.2008 emis de Tribunalul Iași;
- (fost ) A, fiul lui și, născut la data de 12.02.1978 în I, cu domiciliul în orașul B-V, Bulevardul nr. 119B, jud. G, fără forme legale în mun. I,-, -. 3,. 1, jud. I, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 57/U din 08.09.2008 emis de Tribunalul Iași;
-, fiul lui și -, născut la data de 16.06.1974 în com., jud. B, cu domiciliul în com., jud. B, fără forme legale în mun. B,-,. 2,. 36, jud. B, în prezent deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 59/U din 08.09.2008 emis de Tribunalul Iași.
S-a prorogat discutarea cererii de schimbare a încadrării juridice pentru următorul termen de judecată, raportat la materialul probator administrat în cauză și la acest termen de judecată.
S-a acordat termen de judecată la data de - ora 12,30 pentru când:
- se va repeta procedura de citare cu inculpații, A și în Penitenciarul Iași, cu datele de stare civilă;
- se va repeta procedura de citare cu părțile vătămate care nu au termen în cunoștință;
- se vor emite mandate de aducere pe numele părților vătămate, și;
- se va repeta procedura de citare cu martorii din lucrări și martorii propuși în apărare care nu au termen în cunoștință și se vor emite pe numele acestora mandate de aducere.
- se va reveni cu adresă către - Serviciu Teritorial Iași, cu solicitarea de a asigura prezența în instanță a martorului cu identitate protejată " ";
Având în vedere conținutul actului medical anexat cererii, s-a admis cererea formulată de martora - și scutește pe aceasta de la plata amenzii judiciare aplicate de instanță la termenul anterior.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Examinând, sub aspectul legalității și temeiniciei măsura arestării preventive dispusă față de inculpații (fost ), (fost ) A și, instanța a constatat că măsura a fost luată, prelungită succesiv și menținută cu respectarea tuturor dispozițiilor legale ce reglementează această instituție de drept procesual penal, iar de la data efectuării ultimei verificări a măsurii arestării preventive din perspectiva îndeplinirii cerințelor înscrise în art. 3002Cod procedură penală, respectiv de la 22 septembrie 2009 și până în prezent, nu au apărut elemente noi din care să rezulte că temeiurile avute în vedere la momentul menținerii măsurii de arest preventiv față de inculpații anterior menționați au încetat să existe ori s-au modificat.
În cauza de față, temeiurile care au stat la baza luării măsurii, prelungirii și menținerii arestării preventive față de inculpații (fost ) și (fost ) A sunt cele înscrise în art. 143 și 148 lit. b și f Cod procedură penală, iar în ceea ce îl privește pe inculpatul, cele enunțate în art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Analiza probatoriilor administrate în cauză, până la acest moment (reflectate în cele 4 volume ale dosarului de urmărire penală și care au fundamentat emiterea în cauză a rechizitoriului, precum și cele administrate în mod nemijlocit în fața instanței pe parcursul mai multor termene de judecată), conturează suficiente elemente ce permit instanței să conchidă că există probe certe care să confirme situația faptică descrisă sintetic mai sus și să justifice presupunerea rezonabilă că inculpații (fost ), (fost ) A și ar fi săvârșit faptele pentru care au fost arestați și, ulterior, trimiși în judecată, considerațiile referitoare la acest aspect din cuprinsul hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus luarea, prelungirea și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați menținându-și integral valabilitatea.
Lăsarea în libertate a inculpaților (fost ), (fost ) A și bănuiți ca autori al unor fapte deosebit de grave - de trafic de persoane și trafic de minori - ar recrea starea de pericol înlăturată prin hotărârea de luare a măsurii preventive, iar față de declarațiile convergente ale părților vătămate referitoare la amenințările aduse de inculpați, fapt ce rezultă și din transcrierea convorbirilor telefonice interceptate, lăsarea acestora în libertate prin înlocuirea măsurii preventive cu o altă măsură preventivă, mai blândă, ar lipsi victimele de o protecție reală a statului. Din perspectivă protectivă, pentru a nu permite repetabilitatea conduitei infracționale a inculpaților (fost ), (fost ) A și, pentru protecția victimelor infracțiunilor la nivelul comunității restrânse și pentru a asigura o reacție fermă împotriva actelor antisociale, Tribunalul apreciază că lăsarea lor în libertate prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, iar motivele menținerii stării de arest se circumscriu temeiurilor recunoscute ca justificative în jurisprudența CEDO.
În termenul prevăzut de art. 141 Cod Procedură penală încheierea a fost recurată de inculpații, A și și criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.
Inculpații și invocă incidența dispozițiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, sancțiune ce se impune ca urmare a faptului că inculpaților nu l-i s-a acordat ultimul cuvânt.
Totodată, acești recurenți susțin că încheierea atacată nu este motivată.
Inculpatul nu precizează motivele de recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în limite procedurale, Curtea constată că recursurile nu sunt întemeiate.
La instanța de fond inculpații au fost asistați de apărători aleși care au formulat cereri, și au pus concluzii, cauza fiind în curs de judecată, așa încât dispozițiile art. 341 Cod procedură penală a căror nerespectare ar atrage sancțiunile procedurale invocate, nu sunt incidente în cauză.
Încheierea instanței de fond este amplu motivată, cu referire la toate cerințele impuse de lege în materia arestării preventive, argumentându-se concret toate temeiurile de fapt și de drept care au fost avute în vedere în hotărârea recurată.
Referindu-se la cerința impusă de art. 143 Cod procedură penală, instanța de fond precizează că probatoriile administrate în cauză până la acest moment (plângerile și declarațiile părții vătămate și ale martorilor, înscrisurile, convorbirile telefonice interceptate legal și transcrise) relevă date suficiente care să justifice bănuiala rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt acuzați, pentru care legea prevede pedepse consistente, mai mari de 4 ani.
A fost argumentată și cerința impusă de art. 148 lit. f Cod procedură penală, precizându-se totodată că probatoriile cuprinse în cele 4 volume ale dosarului de urmărire penală dovedesc că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică și ar recrea starea de pericol, lipsind totodată victimele de o protecție reală a statului.
De altfel, legiuitorul prevede expres situațiile în care sunt incidente dispozițiile art. 139 alin. 2 Cod procedură penală, în cauză neexistând nici una dintre acestea.
Examinând aprofundat elementele de fapt relevate de probatoriul dosarului și raportându-le judicios contextului legal, instanța de fond reținut în mod just că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au încetat și nu s-au modificat, grevând în continuare.
Constatând că nu sunt motive de casare a încheierii recurate, în baza dispozițiilor art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaților.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală ce reglementează cheltuielile judiciare;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, A și, deținuți în Penitenciarul Iași împotriva încheierii penale din 17.11.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurenții și la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurentul C la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat desemnat din oficiu se avansează din fondurile statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.
Tehnored.
02 ex.
15.12.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Dan Anton, Mihaela Chirilă
