Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 77/MP
Ședința publică de la 18 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 14 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu in baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, arată că in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d cod pr, penală, rap. la art. 160/b in ref. la art. 160/h alin. 3 cod pr. penală, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea in libertate a inculpatului. In cauză nu există indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta. La urmărirea penală s-au făcut presiuni asupra lui, el este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă, dacă va fi cazul, inculpatul fiind în stare de minorat. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat in ultimul cuvânt arată că achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin
încheierea de ședință din 14 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, s-a dispus în baza art.160balin.1 și alin.3, art. 160 indice alin. 3 cod procedură penală, ambele rap. la art. 300 indice 2 cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive față de inculpații și .
În baza art. 139 alin.1 cod procedură penală rap. la art. 136 alin.1 lit. b și art.145 alin.1 cod procedură penală, s-a respins, ca nefondată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut următoarele:
Față de inculpații și, a fost luată măsura arestării preventive, în baza încheierii Tribunalului Constanța pronunțată la data de 31.03.2009, prelungită ulterior prin încheieri ale aceleiași instanțe, până la sesizarea cu rechizitoriu, când, prin încheierea pronunțată la data de 16.06.2009, instanța a menținut măsura arestării conform art. 300 ind.1 cod procedură penală.
La luarea măsurii arestării preventive au fost avute în vedere dispozițiile art.143 și art.148 lit. f cod procedură penală.
S-a constatat că măsura arestării preventive respectă exigențele dispozițiilor legale incidente în materie și că, în continuare subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate, chiar dacă cercetarea judecătorească a început, fiind audiați inculpații, în actualul stadiu procesual se mențin indiciile temeinice de comitere a faptei, asupra inculpaților planând suspiciunea rezonabilă că sunt autorii faptei
În ceea ce privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpaților, în mod indubitabil există și este actual, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală de incriminare pentru infracțiunea de omor (închisoarea de la 10 la 20 de ani ), dar în raport și de gravitatea faptei prin chiar natura ei, evidențiată de împrejurările și modalitatea de săvârșire ( prin aplicarea mai multor lovituri în zona cervicală și craniană), de obiectul folosit (topor), urmarea produsă ( decesul victimei ), de atitudinea procesuală contradictorie manifestată, de impactul asupra opiniei publice și rezonanța negativă deosebită la comiterea unei infracțiuni atât de grave, ce determină o stare de dezaprobare firească din partea societății civile.
S-a apreciat că, măsura arestării respectă exigențele Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța europeană statuând că, autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane, cu respectarea necesității măsurii și a proporționalității cu scopul pentru care aceasta a fost aplicată, condiții îndeplinite în cazul de față.
De asemenea, măsura preventivă de excepție este în acord cu scopul măsurilor preventive, așa cum este reglementat în art. 136 cod procedură penală, prin care se urmărește desfășurarea în bune condiții a procesului penal, în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele și aflarea adevărului, ceea ce, cel puțin la acest moment procesual, se poate realiza prin asigurarea prezenței inculpaților la dispoziția instanței
S-a considerat că, vârsta și starea de minorat a inculpatului, nu justifică, la acest moment procesual, luarea unei măsuri preventive nerestrictivă de libertate, întrucât prevalează gravitatea faptei și circumstanțele reale, elemente care contrabalansează circumstanțele personale.
Măsura arestării nu încalcă prezumția de nevinovăție a celor doi inculpați, aceasta este o prezumție legală și se menține până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
Împotriva susmenționatei încheieri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
În mod greșit instanța de fond a apreciat, în raport de inculpatul minor că subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
Se consideră că, în cauză nu există indicii temeinice din care să rezulte că inculpatul a săvârșit fapta, învederând că, în cursul urmăririi penale s-au făcut presiuni asupra sa.
Se solicită a se avea în vedere că recurentul inculpat este beneficiar al prezumției de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă.
Totodată, se face trimitere la circumstanțele personale ale inculapatului, acesta fiind minor.
În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii primei instanțe, din perspectiva criticilor formulate precum și din oficiu, Curtea constată:
În baza încheierii Tribunalului Constanța nr.23/20.02.2009 inculpatul a fost arestat preventiv pe o durată de 29 zile, iar ulterior acesta a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.174 Cod penal cu aplicarea art.99 Cod penal, constând în aceea că la data de 29.03.2009 a aplicat, alături de coinculpatul, mai multe lovituri cu o toporișcă victimei peste cap și la nivelul gâtului, cauzându-i acestuia mai multe leziuni care au determinat decesul victimei.
Temeiul arestării preventive a inculpatului l-a constituit prevederile art.148 lit.f cod procedură penală.
În mod corect instanța de fond a reținut că la dosar continuă să existe indicii temeinice, în sensul de motive verosimile, ale comiterii infracțiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, în sensul dispozițiilor art.143 alin.1 cod procedură penală în referire la art.68 ind.1 cod procedură penală și art.5 par.1 lit.c CEDO, și anume din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acest inculpat ar fi comis respectiva faptă de omor pentru care este cercetat.
În mod temeinic instanța de fond a constatat că temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 alin.1 lit. f cod procedură penală subzistă și în prezent ( la aproximativ 5 luni de la data săvârșirii faptei, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni sancționate exclusiv cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar prin lăsarea în libertate a acestuia s-ar crea un pericol concret pentru ordinea publică.
Acest pericol potențial reiese din natura și gravitatea deosebită a faptei, împrejurările concrete în care s-ar fi acționat, prin folosirea unei toporiști, fiind suprimată viața unei persoane, ca valoare supremă, impactul puternic negativ creat, persoana și conduita inculpatului, acesta fiind descris, de către martorii audiați, ca o persoană inadaptată rigorilor legale, sociale și morale în comunitatea din care face parte, sentimentul de insecuritate, de neliniște ce s-ar putea crea în rândul colectivității prin cercetarea în continuare în stare de libertate a acestora.
Inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și de regula judecării persoanei în stare de libertate, dar anumite împrejurări particulare au prioritate, protejarea ordinii publice față de interesul individual.
De asemenea, măsura ajută în continuare atingerii scopului instrucției penale, în raport de necesitatea asigurării prezenței inculpatului minor la termenele de judecata și audierii martorilor din lucrări, iar prin durata ei acesta nu depășește un termen excesiv, fiind îndeplinite astfel și cerințele art. 136 alin.(1) cod procedură penală.
Astfel, nefiind îndeplinite cerințele art.139 alin.1 cod procedură penală, în mod temeinic instanța de fond a respins cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca nefondată.
Față de considerentele expuse, în baza art.38515pct.1 lit. b cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu - avocat, în cuantum de 100 lei, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art.192 alin.2 cod procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în recurs, în cuantum de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515alin. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 14 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art. 189 cod pr. penală;
Dispune plata din fondurile MJ a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, av., in sumă de 100 lei.
In temeiul art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă pe recurentul la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate in procesul penal, in sumă de 200 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond:
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./21.09.2009
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Marius
