Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 771/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.771
Ședința publică de la 10 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - JUDECĂTOR 3: Doru Filimon
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații și, împotriva încheierii din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns inculpații, asistați de avocat, apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurenții inculpați, a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive luată față de inculpați, arătând că lăsarea în libertate a acestora nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursurilor formulate ca nefondate, precizând că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Având pe rând cuvântul, recurenții inculpați solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin încheierea din 6 noiembrie 2007, Tribunalul O l t, în baza art.3001al.1 Cod pr.penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților - fiul lui și, născut la 28.08.1967 în de Vede, jud. T, domiciliat în T M, str. 1907, - 10,. 3,.41, jud. T, CNP- -, cetățean român, studii școala profesională, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, ocupația - administrator la SC SERV SRL T M, în prezent arestat preventiv în Arestul IPJ si - fiul lui și, născut la 25.07.1974 în T M, jud. T, domiciliat în T M, str. -, -.3, județul T, CNP- -, cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, stagiu militar satisfăcut, ocupația - patron la SC SRL T M, în prezent arestat preventiv în Arestul IPJ O, iar în baza art.3001alin.3 Cod pr.penală, a menținut în continuare, privarea de libertate întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Olt la data de 19 februarie 2008 în dosarul nr- în baza art.1491alin.1, 10 și 11.C.P.P. s-a dispus, printre alte măsuri și arestarea preventivă a inculpaților și, pe o perioadă de 29 zile, începând de la data de 19.02.2008 până la data de 18.03.2008 și potrivit art.151 p Cod Penal a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.2/19 februarie 2008.
Încheierea a fost casată în totalitate, iar cauza trimisă pentru rejudecare la Tribunalul Olt potrivit încheierii nr.14 din 25 februarie 2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, prin care s-a dispus și punerea de îndată în libertate inculpaților și.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr-/01.04.2008, iar prin încheierea nr.24 din 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Olts -a dispus, printre alte măsuri, admiterea propunerii procurorului din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial Olt și arestarea preventivă a inculpaților și pe o durată de 30 de zile, de la data de 23.06.2008 până la data de 22.07.2008, fiind emise în acest sens, mandatele de arestare preventivă nr.26/23.06.2008 și 27/23.06.2008.
Prin încheierea nr.61 din 30.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVAs -a dispus casarea în parte a încheierii nr.24 din 23 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul O l t, în sensul arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 24 zile, de la 23.06.2008 până la 16.07.2008 inclusiv.
Ulterior, prin încheierile pronunțate de Tribunalul Olt la 11 iulie 2008, 12 august 2008, respectiv 12 septembrie 2008, rămase definitive prin încheierea nr.71/14 iulie 2008, încheierea nr.86 din 14.08.2008, încheierea nr.97 din 13.09.2008 pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA, prin care s-a dispus respingerea recursurilor declarate de cei doi inculpați ca nefondate, s-a dispus în baza în baza art.155-159 Cod pr.penală, prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 zile, de la 16 iulie 2008 până la 14 august 2008, inclusiv și de la 15 august 2008 până la 13 septembrie 2008, inclusiv, respectiv 14 septembrie 2008 - 13 octombrie 2008, inclusiv.
Prin încheierea pronunțată de Tribunalul Olt la data de 09 octombrie 2008 s-a dispus în baza în baza art.155-159 Cod pr.penală, prelungirea duratei arestării preventive a inculpaților și pe o perioadă de 30 zile de la 14 octombrie 2008 până la data de 12 noiembrie 2008, inclusiv.
Prin ordonanțele procurorului din cadrul DIICOT - Biroul Teritorial O l din data de 19 februarie 2008 în dosarul de urmărire penală nr.14D/P/2008 s-a dispus în temeiul art.235 punerea C.P.P. în mișcare a acțiunii penale față de inculpații menționați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de inițiere, constituire și participare la un grup infracțional organizat urmată de săvârșirea unei infracțiuni grave, complicitate la infracțiunea de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave în formă continuată și fals material în înscrisuri oficiale, infracțiuni prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003, art.26 rap. la art.215 alin.1,2,3 și 5.Cod Penal, art.288 alin.1 cu Cod Penal aplic art.41 alin.2 constând Cod Penal în aceea că în cursul anului 2007 împreună cu inculpații, și au racolat mai multe persoane de pe raza județelor O și T, cărora le-au eliberat adeverințe false de salariați în baza cărora au solicitat și obținut credite de la BCR O și T în valoare totală de 504.000 lei.
S-a precizat că exista probe cu caracter concludent ce atesta existenta infracțiunilor prevăzute de art 7 alin 1 și 3 din Legea nr 39/2003, art 26 rap la art 215 alin 1, 2, 3 și 5 și art 288 alin 1 cu aplicarea art 41 alin 2 în privința acestor inculpați, probe, care rezulta din declarațiile luate acestora in cursul urmăririi penale cu care ocazie au recunoscut comiterea acestor fapte penale in condițiile vinovăției sub forma intenției care se coroborează cu declarațiile restului participanților la faptele penale dar si cu proba cu înscrisuri privind adeverințele de salariu si contractele de munca fictive pentru un număr de 14 persoane pe baza cărora s-au contractat credite bancare in condițiile unor acte materiale ce constituie acțiunea de inducere in eroare a unității bancare BCR SA ce realizează elementul material al infracțiunii de înșelăciune având încadrarea juridică menționată mai sus ca si restul infracțiunilor. Pe de alta parte s-a precizat constatarea ca pentru primele doua fapte penale pedeapsa prevăzuta de lege este mai mare de 4 ani.
Prin rechizitoriul nr.14D/P/2008 din data de 04 noiembrie 2008 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial O l, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, și alții, cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art. art.7 al.1 și 3 din legea nr.39/2003, art.26 rap.la art.215 al.1, 2, 3 și 5.Cod Penal și art.288 al.1 cu Cod Penal aplic.art.41 al.2 și Cod Penal art.33 lit.a
Cod PenalCauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la nr-, fixându-se termen la data de 06 noiembrie 2008 pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării inculpaților, conform dispozițiilor art.3001alin.1 Cod pr.penală.
Examinând actele dosarului s-a apreciat că la stabilirea măsurii preventive instanța a avut în vedere toate criteriile prev.de art. 148 alin 1 lit. f C.P.P. condiția pericolului concret pentru ordinea publică fiind dovedită prin certitudinea că dacă ar fi lăsați liberi, fie și în limita unei alte măsuri preventive dar restrictivă de libertate, cei doi inculpați ar comite noi fapte penale.
Această constatare ar rezulta în cazul ambilor inculpați din circumstanțele concrete ale faptelor penale prin actele de cooperare ale celor doi inculpați în vederea realizării acțiuni ce constituie latura obiectivă a infracțiunilor în scopurile ilicite pretinse de legiuitor, din urmarea materială de o întindere relativ ridicată, iar în mod special în cazul inculpatului din aspectul că acesta a comis fapta în stare de recidivă, ceea ce atestă potențialul său infracțional și nu în ultimul rând s-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică este dat și de reacția opiniei publice care în lipsa unui răspuns adecvat la conduita ilicită a celor în cauză ar trage concluzia că sunt încurajate astfel de atitudini de încălcare a legilor penale.
În ce privește pe inculpatul s-a constată că sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 alin 1 lit.d C.P.P. din împrejurarea că acesta a mai comis anterior cu intenție infracțiuni pentru care a fost condamnat la pedepse cu închisoarea, iar în cauza de față a săvârșit noi infracțiuni conform celor menționate anterior. In privința inculpatului s-a constatat că nu poate fi reținută incidenta art. 148 alin 1 lit.d deși C.P.P. acesta prezintă antecedente penale întrucât potrivit mențiunilor din cazierul său judiciar a intervenit reabilitarea.
Faptele pentru care sunt cercetați cei doi inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social, iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, respectiv închisoarea de la 5 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea prev. de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.39/2003 și de la 10 la 20 de ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.26 rap. la art.215 alin.1, 2, 3 și 5 Cod penal, există indicii temeinice în sensul prev. de art.681cu C.P.P. privire la implicarea celor doi inculpați în săvârșirea acestor infracțiuni.
Tribunalul a apreciat temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților și, așa cum au fost expuse în încheierea pronunțată de Tribunalul O l la data de 23 iunie 2008 și încheierea nr.61/30 iunie 2008 pronunțată de instanța de recurs - Curtea de APEL CRAIOVA, referitor la pericolul social concret pentru ordinea publică-art.148 lit.f și a dispoz.art.148 lit.b și d subzistă C.P.P. și în prezent și justifică privarea acestora de libertate.
Împrejurările concrete ale faptelor, întreaga activitate infracțională desfășurată în cauză de inculpați și învinuiți, respectiv obținerea unor credite bancare în baza unor înscrisuri false emise de societățile comerciale administrate de aceștia și în care s-au făcut mențiuni false cu privire la calitatea de angajat și la salariul persoanelor solicitante ale creditelor, cele privind natura și gravitatea infracțiunilor raportat la valorile sociale ocrotite de legea penală, circumstanțele reale și durata activității infracționale, urmările acestor fapte, insecuritatea și reacțiile firești de dezaprobare ale membrilor societății a unor asemenea fapte, denotă existența pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților.
Eliberarea acestor înscrisuri false de către cei doi inculpați care au calitatea de administrator ai unor societăți comerciale, înregistrarea contractelor fictive de muncă la ITM și racolarea persoanelor folosite drept solicitanți de credite prin intermediul altor persoane față de care s-a început urmărirea penală, relevă pe de o parte periculozitatea socială a inculpaților care au conceput și coordonat această activitate infracțională, iar pe de altă parte insecuritatea raporturilor juridice între particulari și unitățile bancare,aceste raporturi constituind valori importante ocrotite de lege.
Toate elementele expuse care au condus instanța la aprecierea existenței pericolului social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a celor doi inculpați și a justificării măsurii arestării preventive a acestora ca fiind cea mai adecvată în raport de scopul măsurilor preventive, asigurându-se astfel atât prevenția generală cât și specială, subzistă și în prezent.
Așa cum s-a reținut și în decizia Înaltei Curți de Casație, Completul de 9 judecători nr.210/29 iunie 2004 una din componentele noțiunii de ordine publică presupune între altele un climat social firesc în care să fie asigurată existența și menținerea unei stări de siguranță și securitate, de liniște a cetățenilor și de respectare a drepturilor acestora. Ori în cauza de față se poate aprecia că prin faptele ce formează obiectul dosarului aflat în faza de urmărire penală s-a produs un impact puternic asupra stării de siguranță, iar acestea denotă cu certitudine un pericol social în sensul prev. de art.148 lit.f C.P.P. care s-a statuat constant că poate rezulta, între altele, și din pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni, posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare de către alte persoane în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Pe de altă parte, evoluția ascendentă a fenomenului infracțional în general și în mod deosebit a infracțiunilor de genul celor pentru care s-a început urmărirea penală și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva celor doi inculpați, precum și impactul acestor infracțiuni asupra membrilor societății, conduce instanța la aceeași concluzie a temeiniciei arestării preventive a celor doi inculpați. În același sens s-a statuat constant în practica instanțelor cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică reținându-se just că acesta poate fi dedus, în lipsa unor criterii legale exprese, fie dintr-un pericol social concret deosebit al faptei, respectiv al infracțiunilor care prin natura, modul de săvârșire sau frecvența lor creează un sentiment de insecuritate opiniei publice în ansamblu sau unei anumite colectivități în particular, fie din circumstanțele personale ale inculpatului-antecedente penale, atitudine negativă față de valorile sociale consacrate de normele legale, aspecte ce se regăsesc în totalitate și în speța dedusă judecății.
În cauză sunt realizate cerințele cele prev. de art. 5 paragraful 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ratificată de România prin Legea nr.30/1994 potrivit căruia "o persoană poate fi lipsită de libertatea sa dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia" în sensul că în cauză sunt fapte și informații suficiente care determină existența unor motive verosimile de a bănui săvârșirea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații și implicarea acestora, așa cum reiese din probele administrate în cauză până la această dată, atât declarațiile martorilor audiați dar și înscrisurile depuse și declarațiile inculpaților și învinuiților date pe parcursul urmăririi penale și în fața instanțelor de judecată și totodată, există motive temeinice în raport de activitatea infracțională anterioară dar și aspectele descoperite ulterior comiterii faptelor pentru care au fost cercetați inițial inculpații de a crede în necesitatea de a-i împiedica să săvârșească o altă infracțiune așa cum reținut și instanța de recurs-Curtea de APEL CRAIOVA în încheierea nr.71/14 iulie 2008.
În cauză au fost respectate garanțiile procesuale ale unui proces echitabil pentru inculpați, le-a fost asigurat dreptul la informare, fiindu-le aduse la cunoștință toate acuzațiile, respectiv faptele de a cărei săvârșire sunt învinuiți, conform art.137/1 alin.1 C.P.P. dar și dreptul la apărare atât pe parcursul urmăririi penale cât și în fața instanței de judecată beneficiind de asistență juridică.
Având in vedere că la dosar există dovezi concludente privind existența infracțiunilor și a vinovăției inculpaților, gravitatea faptelor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, pericolul social concret dat de împrejurările comiterii acestor infracțiuni, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit. C.P.P. și art.5 alin.1 din CEDO - Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, deoarece sunt motive verosimile privind infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată, iar lăsarea acestora în libertate prezentând pericol pentru ordinea publică, se constată că măsura arestării preventive este temeinică și legală, astfel că în conformitate cu dispozițiile art.3001alin.3 C.P.P. temeiurile care au determinat arestarea impun si in continuare privarea de libertate a inculpaților și.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea recursurilor, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive luată față de ei, arătând că lăsarea în libertate a acestora nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Recursurile sunt nefondate.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea acestora de libertate.
Probele administrate în cauză justifică presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, iar lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptelor - înșelăciuni cu consecințe deosebit de grave, constituirea unui grup infracțional organizat.
Ca urmare, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr.penală, Curtea va respinge recursurile formulate, iar în temeiul art. 192 alin.2 cod pr.penală, va obliga recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din 6 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Obligă recurenții la câte 120 lei fiecare cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 100 lei pentru fiecare reprezentând onorariu avocat oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 noiembrie 2008.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
PS/ 26.11.2008.
10 noiembrie 2008.
- Administrația Finanțelor Publice T M va încasa de la inc. și suma de câte 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Valentina Trifănescu, Doru Filimon
