Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 775/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTREU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 775/R/MF
Ședința publică din data de 21 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru Diaconu dr. - -, JUDECĂTOR 2: Teodora Gheorghe Sorescu
JUDECĂTOR 3: Corina G--
Judecător: -
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a înregistrat ședința de judecată potrivit art. 304 al.1 Cod procedură penală
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții inculpați, asistat de avocat ales escu, care substituie pe avocat, în baza delegației de la dosar și din oficiu, asistat de avocat ales, în baza delegației de la dosar și din oficiu, - asistat de avocat ales escu și, în baza delegațiilor de la dosar și din oficiu, - asistat de avocat ales escu în baza delegației de la dosar și din oficiu, asistat de avocat ales escu, care substituie pe avocat, în baza delegației de la dosar și din oficiu și, asistat de asistat de avocat ales escu, care substituie pe avocat și din oficiu avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, s-a permis apărătorilor să ia legătura cu inculpații.
Apărătorii inculpaților și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile, curtea, constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorii desemnați din oficiu pentru inculpați, respectiv: avocat, care substituie pe avocat și, având pe rând cuvântul arată că nu doresc a li se acorda onorariu de avocat din oficiu, având în vedere că inculpații au apărători aleși și solicită ca instanța să ia act de această solicitare.
Avocat pentru inculpatul -, având cuvântul, solicită potrivit disp. art.385/15 punctul 2 lit.b Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, apreciază că încheierea este nelegală și netemeinică, aceasta conține o motivare sumară, abstractă, superficială care este împotriva lucrărilor din dosar.
Invocă decizia din Cauza Calmanovici împotriva României, speță în care Curtea Europeană a arătat mai multe motive care ar justifica menținerea în arest a unei persoane, respectiv riscul ca acuzatul pus în libertate să împiedice buna desfășurare a procesului penal, riscul să comită alte infracțiuni, tulburarea ordinii publice. În opinia sa deciziile Curții Europene chiar sunt un izvor de drept și sunt obligatorii. De asemenea arată că prin decizia nr.1730/mai 2009 Înaltei Curți de și Justiție - Secția penală, într-o speță asemănătoare, s-a dispus înlocuirea măsurii cu o altă măsură.
În ceea ce-l privește pe inculpatul -, consideră că după o perioadă de 2 ani și 6 luni de arest preventiv nu mai există posibilitatea să împiedice buna desfășurare a procesului penal și nu se mai poate susține că pentru considerentele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mai impune în prezent menținerea acesteia. Inculpatul - nu a avut nici o vină în întârzierea judecării acestei cauzei.
Totodată, susține că, în conformitate cu jurisprudența CEDO, la menținerea măsurilor preventive trebuie să fie avute în vedere: prezumția de nevinovăție, complexitatea cauzei și comportamentul inculpaților. Consideră că inculpatului nu i se poate imputa că în această perioadă de 2 ani și 6 luni, cauza nu a fost soluționată.
Apreciază că termenul rezonabil este depășit, că se impune revocarea măsurii arestării preventive sau, potrivit dispozițiilor art.139 Cod de procedură penală, instanța poate înlocui măsura arestării preventive cu o alta și pot fi stabilite obligații la care să se supună inculpatul, care reprezintă garanții.
Totodată, susține că nu mai există nici o dovadă că inculpatul - mai poate influența pe cineva, părțile vătămate și martorii fiind audiați și în cauză nu mai este de efectuat decât expertiza tehnică, nu există nici o dovadă că inculpatul lăsat în libertate ar prezenta un pericol real.
Avocat escu pentru inculpații -, și, având cuvântul, solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință sub aspectul dispoziției de menținere a arestării, ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond punerea în libertate a inculpaților și continuarea judecării cauzei cu inculpații în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri sau înlocuirea măsurii cu o altă măsură preventivă, respectiv aceea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apreciază că temeiurile avute în vedere la arestarea preventivă s-au schimbat radical, unul dintre acesta fiind trecerea timpului. Invocă jurisprudența CEDO, arătând că față de criteriile după care se apreciază menținerea în arest, nu se regăsesc în cauză: nici riscul ca inculpații să împiedice buna administrare a justiției, în condițiile în care expertiza dispusă în urmă cu câteva luni poate fi criticată procedural pe calea obiecțiunilor, nici riscul de fugă nu poate fi reținut deoarece inculpații au fost liberi după încetarea ordonanței de reținere și nu s-au ascuns, de asemenea, nu există date că aceștia ar comite alte infracțiuni, simpla prezumție nefiind valabilă, iar pericolul pentru ordinea publică s-a estompat odată cu trecerea timpului.
Procedura nu s-a prelungit din pricina inculpaților, fiind mai curând imputabilă comportamentului autorităților, nu instanțelor de judecată în particular, ci în sensul că procedura actuală presupune acordarea unor termene lungi. Solicită ca instanța să aibă în vedere că amânările acordare nu au fost din vina inculpaților, toate cererile formulate de inculpați au fost făcute în interiorul termenelor de judecată stabilite de către instanță. Consideră că termenul rezonabil este depășit, după trecerea unei perioade de 2 ani și J de arest, că se impune revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta mai blândă.
Inculpații nu mai pot influența pe cineva, părțile vătămate și martorii fiind audiați și în cauză nu mai este de efectuat decât expertiza tehnică contabilă, care poate fi efectuată cu ușurință și cu inculpații în stare de libertate, în condițiile în care actele au fost deja ridicate de organul de urmărire penală, iar până în acest moment nu a fost finalizată deoarece experta se află în imposibilitate de a efectua lucrarea, fiind bolnavă, deci nu li se poate imputa cu nimic inculpaților termenul acordat.
Concluzionează că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai sunt ancorate în realitate, motiv pentru care solicită revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, măsuri față de care inculpații nu se pot sustrage de la judecarea cauzei și pot fi controlați de către instanță.
Avocat escu, având cuvântul pentru inculpatul - solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond punerea în libertate a inculpatului și continuarea judecării cauzei cu inculpatul în stare de libertate. Arată că își însușește toate argumentele expuse de apărătorii care au pledat anterior, care sunt general valabile. Susține că în jurisprudența CEDO există multe decizii care vizează România în spețe similare.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru o infracțiune de șantaj simplu, o înșelăciune și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni, însă nu există nici o structură organizată, inculpatul nici nu se cunoștea cu toți ceilalți inculpați, a fost asociat la o firmă unde au existat anumite neînțelegeri.
Solicită să fie avut în vedere faptul că inculpatul are familie, un copil minor de întreținut și că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, că are probleme de sănătate, fiind bolnav de hepatită B și că era întreținătorul familiei sale, iar menținerea sa în stare de arest este motivată în mod constant pe aderența la un grup criminal organizat. A invocat faptul că persoanele arestate în prezenta cauză au cea mai lungă durată a arestării preventive dintre toate "loturile" de inculpați judecați la instanțele din raza Curții de APEL PITEȘTI. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință ca fiind nelegală și netemeinică, pe fond revocarea măsurii arestării preventive în temeiul art.160balin.2 Cod de procedură penală, deoarece temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu se mai mențin și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara.
În motivare susține că după o perioadă de 2 ani și 3 luni nu se mai poate vorbi de un pericol public concret, iar potrivit practicii CEDO gravitatea faptei poate constitui doar pentru început temei la luarea măsurii arestării. De asemenea arată că inculpatul este acuzat pentru o singură infracțiune de complicitate la șantaj, descrisă la fila 77 din rechizitoriu, respectiv că ar fi fost apelat telefonic de un alt inculpat pentru a se prezenta într-o anumită locație. În ceea ce-l privește pe acesta cercetarea judecătorească este practic finalizată, expertiza dispusă în cauză nu influențează în nici un fel situația sa și nici o persoană audiată nu îl indică pe el.
Solicită instanței să aibă în vedere starea de sănătate a inculpatului, care are multiple afecțiuni, inclusiv situația că are vasele de sânge din zona abdomenului și de la picioare înlocuite, precum și situația de familie, decesul părinților săi de când este în arest și copilul cu afecțiuni locomotorii pe care îl are în întreținere.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii de ședință din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr- ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii nu au dispărut și subztistă în continuare, pedepsele prevăzute de lege sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol care rezultă din înseși faptele săvârșite de inculpați.
Cu privire la depășirea termenului rezonabil invocat de apărătorii inculpaților, arată că, acesta trebuie apreciat având în vedere complexitatea cauzei și numărul mare de inculpați și părți vătămate.
Prin probele administrate în cauză s-a demonstrat faptul că inculpații chiar și în stare de detenție încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, acest lucru reeșind din faptul că minorul nu se prezintă la instanță de teama inculpaților, dacă situația ar sta altfel, acesta ar putea să se prezinte la instanță și să infirme.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală, solicită să fie judecat în stare de libertate, precizând că este arestat de 2 ani și
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală, solicită să fie judecat în stare de libertate, precizând că este arestat de 2 ani și
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală, arată că lasă la aprecierea instanței.
Recurentul inculpat -, având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală arată că achiesează la concluziile apărătorului ales, arătând că este foarte bolnav.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp. art.385/13 alin. ultim Cod procedură penală, arată că achiesează la concluziile apărătorului ales.
CU RTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 16 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, n baza art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod pr.penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților:
-, fiul lui și, născut la data de 30.05.1969,în com., jud. V, cu domiciliul în mun. Rm. V, str. G-ral, nr 5, - scara A, 8, posesor seriaVX, nr.-, CNP -,în prezent aflat în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971, în com., jud. V, domiciliat în com., sat, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -,în prezent aflat în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui si, născut la data de 18.10.1970, in com., jud. V, cu domiciliul in or. H,-, jud. V, posesor al CI seria -, nr. -, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, în com., jud. V, domiciliat în mun. Rm. V, str. G-ral, nr. 5, - scara A, apart.4, jud. V; posesor al CI seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași,
-, fiul lui și, născut la data de 30.06.1967, în Rm. V, jud. V, domiciliat în orș.,-, jud. V; posesor al seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași,
-, fiul lui și a, născut la data de 05.01.1960, în Rm.V, județul V, cu domiciliul în comuna, sat, jud.V, posesor CI seria -, nr.-, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași;
-, fiul lui si, născut la data de 05.07.1973 în municipiul Râmnicu V, domiciliat în comuna, sat, județul V, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași.
S-au respins ca neîntemeiate cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de inculpații -, și
S-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații -, -,.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru fapte deosebit de grave, privind infracțiuni de corupție, spălare de bani, înșelăciune, evaziune fiscală, infracțiuni de comerț electronic și asociere în scopul comiterii de infracțiuni. Activitatea infracțională a inculpaților s-a desfășurat pe o perioadă lungă, cu prejudicii mari pentru unele persoane fizice, cât și bugetul statului și un ecou și notorietate în cadrul comunității de la domiciliul inculpaților.
Inculpatul -, pe lângă faptul că este cunoscut cu antecedente penale, are în continuare influență asupra persoanelor cu care a intrat în contact.
Inculpatul, administratorul societății înființată de inculpatul, este om de încredere al acestuia și, împreună, au pus bazele organizării unor grupuri structurate ai căror membri au acționat în mod coordonat pentru comiterea mai multor infracțiuni grave.
Inculpatul, angajat al societății înființate de inculpatul -, aducea la îndeplinire orice dispoziție și ordin primite de la șeful ierarhic, multe dintre ele de natură infracțională, era folosit la recuperarea unor sume de bani, amenințarea și intimidarea unor debitori.
Inculpatul, îl sprijinea pe inculpatul în diferite acțiuni ilegale de recuperare unor sume de bani. Acesta avea ca principală îndeletnicire supravegherea, protecția și colectarea sumelor de bani de la persoane care accesau sisteme informatice. Mai mult, inculpatul a fost liberat sub control judiciar și nu a respectat obligațiile impuse de instanță, astfel că s-a revocat liberarea provizorie sub control judiciar și s-a dispus rearestarea inculpatului.
Inculpatul, angajat la societatea al cărui acționar era -, recidivist, alături de inculpatul, aducea la îndeplinire dispozițiile primite de la inculpatul.
Inculpatul -, recidivist, alături de și, conducătorul unei societăți comerciale profitabile, acorda împrumuturi modice cu dobânzi cuprinse între 15-25% pe lună, apoi procedau în așa fel încât victimele să se afle în imposibilitate de a le restitui sumele și dobânzile aferente,
Inculpatul, cu multiple condamnări anterioare, deținător, alături de și, al unei societăți comerciale, a acordat de asemenea, împrumuturi cu dobânzi între 15-25% pe lună, procedând în așa fel de a pune victimele în imposibilitate de a le restitui sumele împrumutate și dobânzile, după care prin șantaj și constrângere fizică le deposeda de apartamente, case, terenuri, utilaje, autovehicule, etc.
Totodată, s-a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, deoarece pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații, legea penală prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, care denotă că în situația în care inculpații ar fi liberi, ar afecta în mod grav valorile și relațiile sociale care alcătuiesc ordinea publică, precum și sentimentul de siguranță de care trebuie să se bucure membrii colectivității.
Contextul în care infracțiunile au fost comise și caracterul de fenomen dobândit de acest gen de infracțiuni, de o amploare deosebită, ce aduc atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, reprezintă una din cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Pe lângă faptul că însăși gravitatea faptelor comise reprezintă pericol pentru ordinea publică, nu poate fi ignorat nici faptul că inculpații s-au asociat în vederea săvârșirii unor infracțiuni grave, de mare rezonanță în comunitatea în care s-au produs. Lipsa de reacție la acest gen de acte, ar putea constitui o încurajare pentru încălcarea drepturilor omului.
În speță, tribunalul, de asemenea, a constatat că nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art.5 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil și rezonabil, așa cum s-a invocat, deoarece în aprecierea duratei rezonabile se are în vedere și natura, complexitatea cauzei, numărul mare de participanți, cauza de față fiind o cauză deosebit de complexă, cu un număr foarte mare de participanți și cu multiple infracțiuni a căror instrumentare și judecare nu se poate face într-un timp relativ scurt.
De la data luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu s-au schimbat împrejurările avute în vedere de instanță la acea dată, în sensul că există date că inculpații, în stare de libertate pot influența administrarea probelor, pot pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Nu au fost audiate toate părțile vătămate și toți martori, nu s-a depus raportul de expertiză contabilă dispus inițial, precum și completarea la aceasta solicitată de inculpatul la data de 21 octombrie 2009, astfel că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea influența aceste probe și la momentul actual nu este oportună.
Impotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații -, -, și.
Inculpatul - a invocat, în esență, nemotivarea încheierii în concret, considerând că aceasta se caracterizează prin prezentarea unor date generale și prin formalism, depășirea unui termen rezonabil care, conform practicii Curții Europene, constituie o situație asimilată schimbării temeiurilor avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive ce ar permite înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, că stadiul procedurii ar permite lăsarea în libertate a inculpatului, deoarece toți martorii și părțile vătămate au fost audiați, astfel că niciunul nu mai poate fi influențat, iar nefinalizarea expertizei contabile nu este imputabilă inculpaților, ci faptului că experta desemnată este bolnavă.
Inculpații, și au invocat, în esență, depășirea termenului rezonabil al arestării, care ar constitui o cauză ce impune înlocuirea măsurii arestării cu o măsură preventivă mai blândă, regăsindu-se toate criteriile arătate de Curtea Europeană, neexistând riscul ca inculpații să împiedice buna administrare a justiției, în condițiile în care expertiza dispusă în urmă cu câteva luni poate fi criticată procedural pe calea obiecțiunilor, riscul de fugă nu poate fi reținut deoarece inculpații au fost liberi după încetarea ordonanței de reținere și nu s-au ascuns, nu există date că aceștia ar comite alte infracțiuni, simpla prezumție nefiind valabilă, pericolul pentru ordinea publică s-a estompat odată cu trecerea timpului, iar procedura nu s-a prelungit din pricina inculpaților.
S-au invocat circumstanțele personale ale inculpaților, respectiv pentru inculpatul s-a arătat că, în condițiile în care fapta de care este acuzat este cea de furt calificat, o arestare preventivă de circa 2 ani și J se transformă într-o posibilă pedeapsă.
Inculpatul a arătat că nu este acuzat de săvârșirea niciunui act de violență, nu are nici o participare directă la vreun șantaj sau la deposedare de bunuri.
Inculpatul arată că infracțiunea cea mai gravă de care este acuzat este cea prevăzută de art.189 Cod penal, însă aceasta nu a putut fi confirmată prin probele administrate în fața instanței de judecată, în condițiile în care părinții victimei minore refuză să se prezinte la instanță și să dea declarație, iar sesizarea acestei fapte s-a realizat după doi ani de la momentul săvârșirii ei.
Inculpatul - a invocat, de asemenea, depășirea termenului rezonabil al arestării, a arătat că nu există un risc al sustragerii sale de la judecată, dacă ar fi pus în libertate, deoarece după expirarea ordonanței de reținere a fost în libertate câteva zile, fiind arestat ulterior și prezentându-se de bună voie, că are probleme de sănătate, fiind bolnav de hepatită B și că era întreținătorul familiei sale, iar menținerea sa în stare de arest este motivată în mod constant pe aderența la un grup criminal organizat, însă, a invocat faptul că persoanele arestate în prezenta cauză au cea mai lungă durată a arestării preventive dintre toate "loturile" de inculpați judecați la instanțele din raza Curții de APEL PITEȘTI.
Inculpatul a arătat că este acuzat de săvârșirea unei singure fapte, respectiv un singur act material descris la pagina 77 din rechizitoriu și constă în complicitatea la infracțiunea de șantaj și prin aceasta aderare la grupul criminal organizat. Inculpatul a arătat că față de el nu a formulat nimeni plângere, nicio parte vătămată și niciun martor nu-l acuză pe el de săvârșirea unei fapte penale, expertiza ce urmează a fi efectuată în cauză nu are legătură cu persoana sa, că a executat până în prezent aproximativ 2 ani și 3 luni în arest preventiv, ceea ce se apropie de Ja maximului pedepsei ce-i poate fi aplicată.
Inculpatul a mai invocat starea sa precară de sănătate, existând la dosar multiple acte medicale din care rezultă că suferă de diabet și de alte afecțiuni, că are înlocuite vasele de sânge de pe coapse și abdomen, că în timpul arestării i-au decedat ambii părinți, că are în grijă un copil cu severe probleme psiho-motorii care era foarte atașat de tatăl său și că a înțeles consecințele nerespectării obligațiilor impuse de către instanță.
Analizând recursurile, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea, în opinie majoritară, a considerat nefondate recursurile declarate de inculpații, -, -, și, pe care urmează să le respingă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, iar recursul inculpatului a fost apreciat ca fondat, cu consecința casării în parte a încheierii menționate, sub aspectul dispoziției menținerii arestării preventive în ceea ce-l privește pe acest inculpat, înlocuindu-se această măsura cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.145 Cod pr.penală, cu impunerea obligațiilor ce vor detaliate în analiza recursului acestuia.
In ceea ce privește recursurile apreciate ca nefondate, curtea, în opinie majoritară, constată că inculpații au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru constituirea sau aderarea la un grup criminal organizat, în scopul obținerii de bani și foloase materiale, prin săvârșirea de infracțiuni, sub conducerea liderul grupului, pentru restituirea unor împrumuturi de bani cu dobândă foarte mare, exercitând amenințări și violențe asupra datornicilor sau preluând bunurile și afacerile lor prin șantaj și chiar prin deposedare, în acest sens folosindu-se de forța fizică proprie și de participarea altor persoane.
In cauză există indiciile săvârșirii unor astfel de infracțiuni, existând declarații ale părților vătămate care au indicat persoanele de la care au împrumutat sumele de bani și, deși au restituit parte din ele sau chiar în întregime datoria, nu au primit dovezi eliberatoare, fiind obligate să întocmească înscrisuri prin care recunoșteau datorii mult mai mari sau chiar au fost siliți să întocmească acte notariale, prin care își cedau bunurile imobile sau chiar afacerile pe care le derulau, iar bunurile mobile ale părților vătămate și ale societăților lor, chiar de natură diferită, de la autoturisme și utilaje până la mărfuri și oi, au fost valorificate în beneficiul inculpaților sau au intrat în posesia acestora sau a unor rude, afini, nași sau a altor persoane apropiate lor.
Aceste declarații se coroborează cu înscrisurile găsite cu ocazia perchezițiilor domiciliare în care se ținea evidența datoriilor debitorilor, file CEC și acte contabile aparținând societăților părților vătămate, cu înregistrările convorbirilor telefonice dintre inculpați sau ale inculpaților cu părțile vătămate, cu declarațiile martorilor care au cunoscut despre presiunile ce se exercitau asupra părților vătămate.
Critica adusă încheierii recurate cu privire la nemotivare nu este întemeiată. Instanța de fond nu poate face a analiză detaliată a probelor incriminatoare privind pe fiecare inculpat, aceasta putând determina incompatibilitatea de a mai judeca această cauză, deoarece redarea situației de fapt reținută de judecător și aprecierile concrete asupra contribuției și vinovăției unui inculpat ar reprezenta o antepronunțare.
Tribunalul a făcut însă trimiteri relevante la situația fiecărui inculpat, care argumentează hotărârea luată, de a menține arestarea acestora în raport de pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea lor în libertate. Argumentele primei instanțe vor fi suplinite de curte în motivarea deciziei majorității.
În ce privește principalul motiv de recurs al tuturor inculpaților, referitor la depășirea unui termen rezonabil al arestării, curtea nu și-l însușește. Este adevărat că de la momentul arestării preventive s-a scurs o perioadă de peste doi ani și că au existat spețe în care Curtea Europeană a apreciat această perioadă ca fiind excesivă, însă, aceeași instanță recunoaște că prin gravitatea particulară și prin reacția publicului la săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot să provoace o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie.
Existența unui risc general ce derivă din natura organizată a activității infracționale a inculpaților poate fi acceptată ca bază pentru detenție în stadiul inițial al procedurii (Gorski Poloniei, 2005 - 36 ).
Dar Curtea Europeană a acceptat și faptul că, în cazurile privind crima organizată, care implică numeroși acuzați, procesul adunării probelor este adesea o sarcină dificilă, iar riscul ca un astfel de deținut, odată eliberat, să încerce să obstrucționeze desfășurarea anchetei este adesea foarte mare. Toți acești factori pot justifica o perioadă de detenție relativ mai lungă.
Complexitatea cauzei, diversitatea infracțiunilor, numărul mare de inculpați și părți vătămate, numărul mare de acte materiale și perioada mare de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, presupun administrarea unui probatoriu complex care, alături de împrejurarea că unele dintre părțile vătămate și-au părăsit domiciliul cunoscut tocmai datorită activității inculpaților, justifică prelungirea cercetării penale, dar și arestarea preventivă pe o durată mai lungă. De altfel, cauza Wiensztal Poloniei (2006), Curtea Europeană a arătat că trecerea unei perioade comparabile, de 2 ani și 2 luni de la momentul arestării, nu conduce automat la constatarea unei încălcări a art.5 paragraf 3 din Convenție.
Pentru a aprecia persistența și în prezent a pericolului concret pentru ordinea publică și riscul actual ca inculpații să împiedice buna desfășurare a procesului penal, dincolo de gravitatea faptelor de care sunt acuzați inculpații, Curtea, în opinie majoritară, consideră că sunt relevante datele concrete referitoare la fiecare inculpat, comportamentul, antecedentele, demersurile lor de împiedicare a aflării adevărului și de intimidare a martorilor sau părților vătămate.
Astfel, inculpatul -, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, șantaj, evaziune fiscală în diverse modalități, fals în înscrisuri sub semnătură privată, infracțiunea de fals prevăzută în legea contabilității, fals în declarații, uz de fals, instigare la lipsire de libertate, furt calificat și înșelăciune, realizate prin multiple acte materiale.
Referitor la acest inculpat, zis " ", arestat în baza art.148 lit.b,c,f Cod pr.penală, curtea constată că el face parte dintr-o grupare criminală de mulți ani, fiind arestat și apoi condamnat alături de capii de atunci ai grupului care instaurase teroarea în județul V și județele limitrofe. Liberându-se din penitenciar, a reorganizat grupul atrăgând și alți membri, dar preluând "afacerile" și o parte din metodele vechii grupări, de cămătărie, preluare de creanțe și recuperare prin forță și șantaj a datoriilor, actualul grup fiind cunoscut sub numele "clanul ".
Activitățile violente ale acestui clan dovedesc forța de care dispunea și desconsiderarea capacității organelor de ordine de a interveni, deoarece ele se desfășurau chiar în locuri publice în care "corecțiile" aplicate de inculpați victimelor erau văzute de mai multe persoane, însă inculpații mizau pe faptul că nimeni nu ar avea curajul să declare împotriva lor, una dintre manifestările violente având loc chiar în apropierea unei secții de poliție.
De altfel, încrederea în sensul că poate face orice, dispunând de sume mari de bani, rezultă și din cele spuse de inculpatul unui agent de poliție judiciară la data de 9 iulie 2007, momentul introducerii în arestul V, de față cu mai mulți ofițeri: "de știu că dau 2-300.000.și te dau afară din poliție. Nu o să mă ".
Alți doi inspectori de poliție au arătat că inculpatul a amenințat mai mulți polițiști cu suferințele ce le va produce membrilor familiilor lor: "Visul meu e ca după ce ies din pușcărie să-i dau m lui nevastă-sa lui ", "lui îi fac rău, dar indirect, să sufere și familia lui". "abia aștept să ies afară și să vă văd.".
Față de trecutul violent al inculpatului, există riscul ca, odată pus în libertate, acesta să facă totul pentru "a-și împlini visul" și a-și pune în practică amenințările, cu atât mai mult cu cât, chiar din convorbirile telefonice înregistrate în prezenta cauză, rezultă felul în care acesta le tratează pe persoanele indezirabile, ordonând mai multor bărbați să urmărească prin oraș cu mașinile un adversar al său și stabilind să-l contacteze pe "moldoveanul ca să facă ceea ce trebuie făcut".
Din fișa de cazier judiciar, rezultă că inculpatul este recidivist, a suferit mai multe condamnări, prima condamnare fiind la 21 de ani, pentru furt calificat, însă relevante sunt condamnările pentru infracțiuni săvârșite cu violență îndreptate împotriva integrității sau libertății persoanei (tâlhărie, vătămare corporală, lipsire de libertate în formă agravată, în condițiile asocierii în vederea săvârșirii de infracțiuni). Practic, din succesiunea acestor condamnări rezultă că, la intervale mici de timp după ce se libera din executarea unei pedepse, inculpatul săvârșea o nouă infracțiune, iar gravitatea faptelor comise a crescut odată cu dobândirea "experienței" infracționale.
Curtea consideră că aceste antecedente caracterizează inculpatul ca fiind o persoană care a făcut din infracțiune un mod de viață, având un comportament violent, iar pentru realizarea scopurilor sale de înavuțire pe căi ilegale și pentru recunoașterea autorității sale, este capabil să pună în mișcare grupuri de bărbați, este dispus să mituiască autorități pentru a înlătura polițiștii vigilenți, s-a apropiat de zona persoanelor celor mai influente din zonă, multe dintre contactele cămătărești fiind încheiate chiar de soția primarului din Rm.V, în calitate de notar și ajunge până la a comanda răpirea unui copil.
Inculpatul -, zis "" a făcut parte, la rândul lui, din gruparea inițială cunoscută sub numele de "clanul ". În prezenta cauză se rețin situații în care el personal agresează pe părțile vătămate, pentru a determina semnarea unor înscrisuri găsite apoi la percheziția efectuată la locuința inculpatului (există convorbiri telefonice în care partea vătămată își arată teama de o nouă agresiune).
El personal împrumută bani lui, care îi înstrăinează un teren pentru a scăpa de datorie, dar, sub pretextul că terenul are o valoare mai mică, inculpatul - agresează pe un prieten al părții vătămate și apoi o amenință pe partea vătămată cu cuțitul (aceasta scăpând datorită intervenției martorilor).
Din aceste date rezultă că inculpatul se comportă violent atât pentru apărarea intereselor personale, cât și a altor inculpați, iar în alte dăți ajută la crearea unor evenimente menite să reamintească cetățenilor de rând puterea acestei grupări și solidaritatea membrilor ei: participă la 29 iunie 2007, împreună cu inculpații, și la o corecție aplicată în plină stradă lui de către, deoarece acesta din urmă solicitase fără succes de la partea vătămată despăgubiri de 5000 de euro sub pretextul unui accident rutier minor, în care fuseseră implicați fiul inculpatului și fiul părții vătămate.
Rolul său este important în activitatea infracțională, implicându-și mai mulți membri ai familiei în încheierea tranzacțiilor menite să transfere proprietatea bunurilor de la victime către inculpați, prin contracte de vânzare cumpărare succesive, pentru ca astfel să se poată invoca formal buna credință a cumpărătorilor ultimi și a îngreuna orice încercare a părților vătămate de a-și recupera bunurile prin invocarea constrângerii.
În acest sens, așa cum rezultă din chiar succesiunea înscrisurilor existente la dosar, împreună cu, se prezintă la notar la data de 27 aprilie 2005 și încheie antecontract de vânzare-cumpărare cu a, pentru imobilele din-. După ce a, căreia i se răpise copilul, este de acord să renunțe la antecontractul prin care i se promitea întoarcerea imobilului în proprietatea sa, inculpatul donează casa și terenul fratelui lui (la 7 zile), iar după doar 2 zile, acesta vinde imobilele către și, apropiați ai lui -.
Inculpatul, zis, este recidivist, fiind condamnat pentru mai multe furturi calificate. Deși se liberase condiționat din ultima pedeapsă la data de 30 august 2006, riscând revocarea unui rest neexecutat de 419 zile, la doar o lună și de la ieșirea din penitenciar, la 14 octombrie 2006, execută ordinul lui, care îi cere să îl prindă pe un oponent al lui și împreună cu și alte persoane, printre care și, îl urmăresc pe cel indicat cu autoturismul prin oraș.
În mai multe rânduri (13.09.2006, 27.10.2006, 07.12.2007) participă împreună cu alte persoane la acțiuni de preluare a unor bunuri ale părților vătămate în contul datoriilor pe care acestea le aveau către unii membri ai grupului. De asemenea inculpatul se ocupă de supravegherea victimelor, raportând inculpaților și unde se află acestea sau mașinile lor.
Faptul că în calculatorul aflat în apartamentul închiriat de acest inculpat s-au găsit numeroase date privind licitații electronice frauduloase și date despre cărți de credit emise de bănci din străinătate, contactele sale cu și, ambii fiind inculpați în dosare de criminalitate informatică aflate pe rolul instanțelor, pentru coordonarea unor grupuri de tineri care au realizat venituri deosebit de importante din activitățile infracționale, participarea la diverse tipuri de activități ilegale reținute în prezenta cauză, strânsa prietenie cu inculpatul (conform declarației acestuia din urmă, 47 p), cooperarea "de foarte multă vreme" cu coordonatorii grupului, fiind "angajatul" firmei inculpatului, care este administrată de prietenul său, inculpatul, lipsa unor alte resurse, stabile și legale de asigurare a existenței, îl indică drept o persoană în legătură cu care există un risc crescut ca, odată pus în libertate, să săvârșească noi infracțiuni.
Inculpatul a fost arestat în baza art.148 lit.b,c, f Cod pr.penală. cu inculpatul de multă vreme și administrator legal al firmei acestuia, SC " și ", participă la sau coordonează activitățile reținute în actul de sesizare, agresând personal pe unele dintre părțile vătămate: pe partea vătămată la hotelul "" o agresează împreună cu inculpatul, împreună cu alții participă la corecția aplicată de inculpatul părții vătămate, într-o zonă publică situată lângă o secție de poliție, se ocupă personal de "confiscarea" unor utilaje și camioane aparținând societății "Spațial." pentru datoria lui A către inculpații, și, coordonează luarea -urilor, este cel care împreună cu un alt, lipsește de libertate pe copilul părții vătămate, pentru ca mama acestuia să declare că renunță la un antecontract de vânzare-cumpărare prin care și-ar fi putut recupera casa de la inculpatul.
Acest inculpat se regăsește ca martor în unele înscrisuri în care se consemnau datoriile părților vătămate, iar la percheziția efectuată la domiciliul său au fost găsite mai multe documente contabile aparținând victimelor (exemplarul 2 al facturilor și chitanțelor luate prin agresiune de la ), înscrisuri cu evidența datoriilor și plăților făcute de cei împrumutați, originalele unor înscrisuri ce ar fi trebuit în mod normal să rămână la creditorul indicat în act (înscrisul prin care a luat un împrumut de la A, garantat cu 150 oi).
În calitate de administrator al societății menționate, participă la sau dispune întocmirea unor documente contabile menite să introducă în circuit sumele de bani plătite de părțile vătămate sau rezultate din vânzarea bunurilor luate cu forța de la acestea.
Diversitatea și gravitatea activităților arătate și perioada mare de timp în care s-a ocupat de astfel de metode de obținere a veniturilor, dovedesc caracterul violent al inculpatului, perseverența lui în hotărârea infracțională, lipsa oricărei rețineri în a produce suferință chiar și copiilor. Rolul său major în coordonarea grupului, relația foarte strânsă cu inculpatul, lipsa unor surse legale de venit și "experiența" dobândită în a eluda legea ca administrator al unei afaceri aparent foarte profitabilă, derulând tranzacții cu sume foarte mari de bani și cu mărfuri foarte diverse, gradul redus de instruire, nefiind absolvent de liceu, sunt tot atâtea argumente pentru a se reține că inculpatul, odată pus în libertate, va continua să încerce să-și asigure existența sa și a familiei lui prin aceleași mijloace.
Inculpatul a fost arestat de asemenea în baza art.148 lit.b,c,f Cod pr.penală. Și activitățile desfășurate de acesta sunt de natură diferită, ceea ce dovedește disponibilitatea lui de a face orice în realizarea scopului grupului criminal: strânge de la debitori banii datorați inculpatului, "cumpără" pe numele lui apartamentul "", aparținând părții vătămate, deși nu plătește nici un leu; este cel căruia partea vătămată trebuie să-i cedeze stația de la și în final chiar devine administratorul SC " " SRL care aparținuse părții vătămate înainte de a împrumuta bani de la inculpați; se duce personal în comuna, județul V să confiște un camion și utilaje pentru datoria lui A către inculpații,.
său necondiționat față de șeful grupului rezultă din felul în care pune în practică ceea ce acesta îi cere: acționează ca "delegat" al SC. " și " pentru întocmirea unor facturi fictive comandate de inculpatul; întocmește în numele său, deși adevăratul creditor era inculpatul, un contract de împrumut cu partea vătămată, garantat cu ipoteca asupra apartamentului, "confiscă" un camion al acesteia, ce va fi "vândut", cu documente fiscale de către partea vătămată, în aceeași zi - 23.08.2004, firmei SC. " și ", o acționează în justiție pe partea vătămată și apoi începe executarea silită asupra apartamentului acesteia, obținând suma împrumutată ei de inculpatul; dar nu se oprește aici, ci contraface înscrisul redactat de partea vătămată, astfel că în baza acestuia, inculpatul o acționează din nou în judecată pe aceeași persoană, pentru restituirea aceluiași împrumut, însă în cuantum mult mai mare.
Teama pentru viața proprie a determinat pe unele părți vătămate să plece din țară, iar pe unii oameni, simplul fapt că inculpații se interesau de afacerile lor sau de averea lor, i-a determinat să se mute din oraș.
Solidaritatea membrilor acestei grupări din care fac parte inculpații, organizarea ierarhică și executarea promptă a ordinelor, impunerea unor "legi" proprii, la care fac referire părțile vătămate, perioada mare de timp în care au acționat, fiind cercetate în această cauză fapte începând cu anul 2003, însă, folosindu-se de faima unora dintre inculpați, care făcuseră parte din "clanul ", au continuat, practic, activitatea acestuia în zona județului V, metodele folosite constituie date suficiente pentru a se aprecia că punerea în libertate a acestor inculpați ar crea și în prezent o temere importantă în rândul comunității.
De altfel, ecoul faptelor inculpaților nu s-a stins prin trecerea timpului și datorită faptului că mai multe persoane care au acționat împreună cu aceștia, chiar la faptele reținute în prezenta cauză, sunt în libertate și păstrează "renumele" și influența grupului în zonă. în mass - media locală au apărut afirmații în sensul că "recuperatorii din clanul au plecat pe urmele patronului magazinelor", pentru recuperarea unor datorii pe care respectivul om de afaceri le-ar avea către creditori din județul A ("Ancheta" - 20 2009).
În aceste condiții, chiar și după trecerea unei perioade de aproximativ doi ani și J de arest preventiv, punerea inculpaților în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, deoarece ar permite reorganizarea grupului criminal și creșterea forței acestuia, ce ar pune în primejdie siguranța oamenilor și chiar a circuitului comercial, dat fiind că inculpații s-au obișnuit cu modul de viață pe care și-l permiteau datorită profitului foarte important pe care îl obțineau din activități ilegale.
Pentru toate aceste considerente recursurile inculpaților, -, -, și vor fi respinse, nici o altă măsură preventivă mai blândă nefiind eficientă pentru a asigura prezervarea ordinii publice, dar și desfășurarea procesului penal, dat fiind că nu este reală susținerea inculpaților în sensul că toate părțile vătămate și toți martorii au fost audiați.
În cauză există multiple date privind presiunile pe care inculpații le-au făcut asupra părților vătămate (unele fiind chiar bătute) pentru a-și retrage plângerile sau ca să-și schimbe declarațiile. Chiar din modul în care părțile vătămate audiate deja și-au structurat declarațiile date în fața instanței rezultă teama acestora de a acuza în mod direct pe inculpați.
Recursul inculpatului, însă, va fi admis, va fi casată încheierea și, pe fond, se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. Făcând o analiză a posibilității luării unei măsuri alternative la arestare, așa cum Curtea Europeană a indicat în cauza Calmanovici contra României, curtea constată că, față de criteriile arătate de dreptul intern, se poate asigura buna desfășurare a procesului penal și cu acest inculpat în stare de libertate.
Art.136 alin.8 Cod pr.penală, prevede că la alegerea măsurii preventive se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura arestării.
În ce privește primul criteriu, referitor la faptă, curtea constată că, așa cum a fost ea descrisă în rechizitoriu, arată o contribuție mică a acestuia la activitatea grupului și o perioadă scurtă de timp în care acesta s-a aflat în colaborare cu ceilalți inculpați, chiar inculpatul arătând că îl cunoștea pe doar de un an (47 dos.).
În rechizitoriu se găsește următoarea referire la faptele inculpatului: "La data de 27 octombrie 2006, - a fost încunoștințat de că tatăl său, intenționează să își oprească banii rezultați din vânzarea ovinelor, așa încât - a decis să se deplaseze la Sibiu, scop în considerarea căruia dă ordine mai multor membri ai grupului să abandoneze alt gen de probleme și să îl urmeze în localitatea menționată, fără să le comunice scopul deplasării. Astfel, îi sună succesiv pe, și pe, iar pe ceilalți i-a convocat în alt mod.
Din alte acte ale dosarului, rezultă că, se deplasau în orașul S unde ajungeau și alți membrii ai grupului, G, A, și acordau tot sprijinul pentru realizarea obiectivului propus."
Din dispozitivul rechizitoriului, rezultă că, într-adevăr, inculpatul este trimis în judecată pentru un singur act material de complicitate la infracțiunea de șantaj (86 din rechizitoriu), precum și de aderare la un grup criminal organizat prevăzută de art.7 din Legea nr.39/2003. Contribuția lui la activitatea grupului apare ca neavând o pondere importantă, în condițiile în care acuzațiile inițiale de coordonare a unor tineri care săvârșeau infracțiuni informatice, pentru care existau inițial unele indicii (convorbiri telefonice), nu s-au concretizat în strângerea unui probatoriu solid și nu s-au finalizat cu trimiterea lui în judecată după o perioadă de 2 ani de la data la care cauza s-a disjuns sub acest aspect.
În consecință, pentru infracțiunea judecată în prezenta cauză, pedepsită de legiuitor cu închisoarea de până la 5 ani, rezonanța faptei s-a estompat considerabil prin trecerea a peste trei ani de la săvârșirea ei și prin scurgerea a doi ani și aproape trei luni de când inculpatul este arestat. În raport de jurisprudența CEDO durata mare a arestării, raportată la gravitatea redusă a faptei, constituie un motiv pentru a se aprecia că s-au schimbat temeiurile inițiale ale arestării, astfel că, în cauză, devin incidente prevederile art. 139 alin.1 Cod procedură penală, care permit înlocuirea măsurii preventive, cu o altă măsură mai blândă.
De asemenea, după peste doi ani și 3 luni de arest preventiv, se impune ca inculpatul să fie pus în libertate deoarece durata detenției se apropie de Ja maximului pedepsei. În condițiile în care chiar legiuitorul a instituit o durată maximă a arestării, fiind obligatorie punerea în libertate prin încetarea stării de arest, dacă se împlinește J din maximul pedepsei, este evident că termenul rezonabil se situează înaintea acestui moment.
Și aspectele privind circumstanțele personale ale inculpatului, lipsa antecedentelor penale, dar mai ales starea lui de sănătate impun înlocuirea arestării. La dosar există multiple acte medicale din care rezultă că acesta suferă de multiple boli, printre care diabet și afecțiuni cardiovasculare, având hipertensiune arterială stadiul II, cardiopatie ischemică cronică dureroasă, angină pectorală de efort, vasele mari de sânge din zona picioarelor fiind grav afectate, astfel că i s-au efectuat by pass-uri axilobifemurale.
Din scrisoarea medicală recentă depusă la dosar, rezultă că inculpatul a fost internat până la sfârșitul lunii octombrie 2009 în Spitalul Penitenciar Colibași, că dincolo de cauzele subiective constând în durerile pe care le resimte la mobilizare, durerile de inimă și de cap, s-a stabilit că are un puls periferic slab perceptibil și că trebuie să respecte atât un regim igienic strict, cât și unul alimentar, să urmeze un anume tratament medicamentos cu mărirea dozelor anumitor medicamente și să evite efortul fizic și frigul, urmând să fie dispensarizat pentru restul afecțiunilor cronice. Faptul că inculpatul a stat în mai multe rânduri internat în Spitalul Penitenciar Colibași, arată, implicit, că starea de boală a acestuia persistă.
Punerea în libertate i-ar permite inculpatului și efectuarea unui control și a investigațiilor în unitatea spitalicească în care i s-au implantat by pass-urile, control care în mod normal se face cu o anume ritmicitate.
Este adevărat că recurentul-inculpat a beneficiat de liberare provizorie sub control judiciar, fiind pus în libertate la data de 5 2008 în baza deciziei penale nr.681/R/2008 a Curții de APEL PITEȘTI, însă, la data de 13 martie 2009 fost revocată liberarea provizorie, fiind din nou arestat nu pentru săvârșirea vreunei noi infracțiuni sau pentru presiuni asupra părților vătămate sau martorilor din dosar, ci întrucât nu a respectat una din condițiile impuse de instanță, anume aceea de a nu intra în legătură cu ceilalți inculpați vizitându-și fostul coleg de celulă în penitenciar.
Inculpatul a realizat consecințele grave ce decurg pentru el din nerespectarea oricăreia dintre obligațiile și măsurile impuse de instanță și a înțeles că, chiar dacă a stat în celulă cu unii dintre coinculpați și cu ceilalți s-a întâlnit la termenele de judecată, trebuie să respecte cu strictețe interdicția de a lua legătura cu ei.
În consecință, interdicția de a părăsi localitatea sa de domiciliu, care este diferită de domiciliul celorlalți inculpați, de cel părților vătămate și al martorilor și obligațiile ce-i vor fi impuse, care vor exclude prezența sa în orice loc public aglomerat în care ar putea lua ușor legătura cu persoanele cu care contactele îi sunt interzise sau l-ar aduce în locații în care pot fi săvârșite fapte de natura celor de care este bănuit, constituie garanții pentru buna desfășurare a procesului penal.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit. Cod pr.penală, curtea, în opinie majoritară, va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, -, -, și, obligându-i la cheltuieli judiciare conform art. 192 alin.2 Cod pr.penală, iar în baza art.385/15 pct.2 lit. Cod pr.penală, recursul inculpatului va fi admis, se va casa în parte a încheierea atacată, înlocuindu-se pentru acest inculpat, măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prevăzută de art.145 Cod pr.penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 05 ianuarie 1960, CNP: -, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Casează în parte încheierea menționată, înlătură dispoziția menținerii arestării preventive pentru acest inculpat și, în baza art.139 alin.1 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului, domiciliat în comuna, județul V, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu prev. de art.145 Cod procedură penală.
În baza art.145 alin.1/1 Cod procedură penală, pe durata măsurii inculpatul va respecta următoarele obligații:
a)să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b)să se prezinte la Inspectoratul de Poliție al Județului V conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Vâlcea;
d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.145 alin.1/2 Cod procedură penală, inculpatul se va supune și următoarelor obligații:
-să nu se deplaseze la spectacole sportive, în locuri în care se accesează internetul, în baruri, cluburi, discoteci;
-să nu se apropie de persoanele vătămate, membrii familiei acestora, persoanele împreună cu care a comis faptele din prezenta cauză și din dosarul format urmare disjungerii dispusă prin punctul II al rechizitoriului nr.76/B/P/2005 al DIICOT V, de martori și experți în aceste cauze, să nu comunice cu aceștia direct sau indirect
- să nu se afle în locuința persoanelor vătămate.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.145 alin.3 Cod procedură penală.
Copia prezentei decizii se comunică inculpatului și instituțiilor prev. de art.145 alin.2/1 Cod procedură penală.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, de sub puterea mandatului de arestare emis în baza încheierii de ședință nr.29/F din 11 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține în rest dispozițiile încheierii atacate.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații:, fiul lui și, născut la data de 18.10.1970, fiul lui și, născut la data de 30 mai 1969, fiul lui - și, născut la data de 06.10.1968, fiul lui și, născut la data de 30.03.1971 și, fiul lui și, născut la data de 05 iulie 1973, în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 16.12.2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, pe care îi obligă la câte 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.4
Jud.fond
11 ianuarie 2009
OPINIE SEPARATĂ
pentru admiterea recursurilor declarate de inculpații, și -, cu consecința înlocuirii măsurii arestării lor preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, în baza art. 139 Cod procedură penală.
Întrucât și completul majoritar a împărtășit ideea înlocuirii arestului preventiv al inculpatului, pentru considerentele pe care le-a expus și pe care le împărtășesc, mă voi referi în continuare la necesitatea dispunerii aceleiași măsuri și față de ceilalți doi inculpați, în legătură cu care opinia mea este divergentă față de majoritatea membrilor completului de judecată.
Astfel, apreciez că prevederile art. 136 alin. 8 din Codul d e procedură penală, citat de completul majoritar, ar atrage aceeași consecință și în ce-i privește pe inculpații și -, în raport cu situația personală a fiecăruia și cu gradul de participație la activitatea grupului infracțional.
Ar fi de menționat aici că, încă de la data de 24 iunie 2009, prin încheierea nr. 56/F, judecătorul fondului a sesizat că cei doi recurenți - inculpați sunt trimiși în judecată, alături de ceilalți membri ai grupului, pentru un număr mai mic de acte materiale, cel mai grav dintre acestea fiind asocierea și aderarea la un grup infracțional condus de inculpatul -, iar în calitatea de angajați pe care au avut-o, au fost simpli executanți ai ordinelor primite, multe dintre ele în afara legii.
În funcție de aceste date, cum și de persoana inculpaților, s-a ajuns la concluzia că prelungirea detenției provizorii pentru cei doi inculpați, și -, nu ar putea fi făcută decât cu încălcarea flagrantă a prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului, referitoare la durata rezonabilă a prevenției (întrucât au trecut aproape 2 ani de la luarea măsurii arestării).
Întrucât la data respectivă, prin opinia formulată asupra recursului declarat de procuror împotriva încheierii prin care prima instanță dispusese înlocuirea, am considerat că termenul rezonabil al arestării preventive a inculpaților și - a expirat, în acord cu prima instanță, considerentele avute atunci în vedere le consider valabile și în prezent.
Astfel, prin jurisprudența constantă a s-a stabilit că dacă anumite infracțiuni, prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului față de săvârșirea lor, pot produce o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp, totuși prelungirea prevenției nu ar putea fi făcută decât dacă eliberarea celui în cauză ar constitui în mod real o tulburare a ordinii publice. Detenția nu este legitimă decât dacă ordinea publică rămâne realmente amenințată.
Dacă gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare poate fi reținută ca un factor ce l-ar conduce să se sustragă judecății, eliberarea provizorie a celor acuzați trebuie să fie ordonată, în cazul în care se pot obține din partea lor garanții suficiente care-i asigură prezența în fața judecătorului.
Acestea țin de caracterul celor interesați, de moralitatea lor, de domiciliul, profesia, resursele de care dispun, relațiile de familie, ce pot fie să confirme existența unui pericol de sustragere de la judecată, fie să conducă decizia că detenția provizorie nu se mai justifică.
Cum datele respective, pe care le are în vedere și legislația română, în art. 136 alin. 8 (la care am făcut anterior referire) pledează în favoarea celor doi inculpați, se impunea a fi dispusă punerea lor în libertate, cu impunerea obligațiilor ce garantau, în continuare, buna desfășurare a procesului penal, anume acelea prevăzute de art. 145 alin. 1/1 lit. a) - d) și alin. 1/2 Cod de procedură penală.
Pentru celelalte recursuri, împărtășesc opinia majoritară de respingerea ca nefondate a lor, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Judecător,
G -
Red.Gh.
Tehnored.
Ex.4
Președinte:Dumitru DiaconuJudecători:Dumitru Diaconu, Teodora Gheorghe Sorescu, Corina
