Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 778/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4654/2/2009
1230/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 778
Ședința publică din data de 29 MAI 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - este reprezentat prin procuror -
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data de 20 mai 2009 Tribunalului București Secția I-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, cu împuternicirea nr. -/29.05.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Apărătorul ales al recurentului inculpat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, sens în care depune la dosar o caracterizare, copia diplomei de licență în știință juridice, copia carnetului de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de către recurent.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de recurentul - inculpat.
Părțile, întrebate fiind de către președintele completului de judecată, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, în baza art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică, întrucât nu se mai impune și nici nu se justifică menținerea prevenției inculpatului. Solicită să fie avută în vedere conduita sinceră a inculpatului, faptul că este absolvent al facultății de drept, licențiat în științe juridice și că avea un loc de muncă la data arestării. faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi țara.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu au încetat și nici nu s-au modificat, astfel că nu se impune nici revocarea măsurii arestării preventive și nici înlocuirea acesteia cu o altă măsură de prevenție. Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în speță existând indicii suficiente cu privire la activitatea intensă pe care inculpatul a desfășurat-o în domeniul traficului de droguri, activitate pe care ar putea să o reia pentru a obține venituri, întrucât acesta nu avea un loc de muncă stabil. Faptul că inculpatul are studii superioare nu poate fi reținut ca o circumstanță atenuantă ci, dimpotrivă, acesta ar fi trebuit să realizeze mai mult decât o persoană fără pregătire consecințele faptelor sale infracționale. În baza art. 192 Cod procedură penală, solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
Apărătorul ales al inculpatului solicită să fie avute în vedere înscrisurile depuse în circumstanțiere, din care rezultă că inculpatul avea un loc de muncă și își obținea veniturile în mod licit.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că regretă ipostaza în care se află și solicită să-i fie admis recursul și să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, reține că prin încheierea de ședință din data de 20 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a constatat, în temeiul art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și, iar, în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a acestora.
Totodată, au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv, de a nu părăsi țara, formulate de cei doi inculpați.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a inculpaților și a fost dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu au încetat și impun în continuare privarea de libertate a celor doi inculpați. S-a arătat, astfel, că din materialul probator administrat în cauză, rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că au fost comise, rezultatul produs, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea în libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurentului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, este absolvent de studii superioare, are un loc de muncă stabil, a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care este cercetat și regretă sincer comiterea acestora.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul a fost arestat preventiv la data de 25 martie 2009, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată, alături de inculpatul, prin rechizitoriul nr. 863/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, constând în aceea că, în data de 27.11.2008, a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 0,21 gr. cocaină cu suma de 400 lei, iar, la data de 4.12.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu inculpatul, a vândut investigatorului sub acoperire " " și colaboratorului acestuia cantitatea de 0,35 gr. cocaină cu suma de 400 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță denunțul formulat de numitul, procesele - verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod " ", procesul - verbal încheiat de investigatorul sub acoperire " ", declarația martorului cu identitate protejată, procesele - verbale de redare a interceptărilor telefonice, precum și declarațiile inculpatului care a recunoscut pe parcursul cercetărilor comiterea faptelor de care este acuzat.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptei reținute în sarcina inculpatului (trafic de droguri de mare risc), frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune și urmările pe care le produce, caracterul continuat al activității desfășurate, rezonanța socială extrem de negativă produsă de acest gen de fapte, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care, deși absolvent de studii superioare juridice și angajat la o societate comercială în funcția de consilier juridic, a ignorat valorile sociale apărate de normele de drept și consecințele nefaste ale acțiunilor sale, adoptând un comportament deviant, total nepotrivit pentru o persoană care a urmat cursurile unei universități de drept și profesează în domeniul juridic - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3001alin. 3 Cod procedură penală.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - inculpat - împotriva Încheierii de ședință din Camera de Consiliu din data 20.2009 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin. 2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.și dact.: jud.
- Secția I-a penală: escu
2 ex./15.06.2009
Președinte:Ana Hermina IancuJudecători:Ana Hermina Iancu, Daniela Panioglu, Ioana
