Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 779/2008. Curtea de Apel Cluj

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 779/R/2008

Ședința publică din data de 18 decembrie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător

JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan

- -

GREFIER: - -

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:

S-au luat spre examinare recursurilor declarate de către inculpații și împotriva încheierii penale din data de 10 decembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de:

- trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b pen.;

- trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și cu aplicarea art. 37 lit. a pen. trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. și ped. de art. 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. și cu aplicarea art. 37 lit. b pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, în substituirea av., fără delegație avocațială la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind de către instanță, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a cauzei.

Reprezentantul Parchetului constată că prin încheierea penală atacată s-a dispus în temeiul art. 139.pr.pen. revocarea măsurii arestului preventiv față de cei doi inculpați și luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, față de inculpatul și măsura obligării de a nu părăsi țara, față de inculpatul. Apreciază că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, conform art. 300/2 pr.pen. solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și menținerea măsurii arestului preventiv luată față de aceștia.

Consideră că prin modalitatea tehnică, ca procedeu juridic, Tribunalul Cluja comis o ilegalitate, pentru că a dispus revocarea măsurii arestului preventiv, iar a apoi a înlocuit aceeași măsură la momentul la care aceasta era revocată de către aceeași instanță, apreciindu-se că nu mai subzistă temeiurile ce justifică în general o măsură preventiv. În consecință, apreciază că înlocuirea măsurii arestului preventiv este lipsită de orice temei.

Totodată, apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, respectiv art. 148 lit. f pr.pen. subzistă în continuare, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din faptul că cei doi inculpați sunt recidiviști, existând riscul ca în stare de libertate să comită aceleași infracțiuni. Apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar putea încuraja în sine fenomenul de trafic de droguri, impunându-se măsuri energice față de astfel de persoane.

Consideră că instanța de fond a procedat la o antepronunțare prin faptul că a reținut că o parte din activitatea infracțională derulată de inculpați a fost determinată de investigatorii sub acoperire, iar o astfel de motivare nu ar trebui să stea la baza unei astfel de hotărâri.

Apărătorul inculpatului, av., în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. solicită respingerea recursului și menținerea încheierii penale atacate.

Având în vedere că față de clientul său s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv la data de 23 martie 2008, reținându-se dispozițiile art. 148 lit. f pr.pen. ca temei al arestării, respectiv că ar fi încercat să vândă droguri de mare risc unui investigator sub acoperire, apreciază că Tribunalul Cluja considerat în mod corect că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive și a dispus revocarea măsurii arestului și luarea măsuri obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. constată că prima cerință a acestor dispoziții este îndeplinită și nu poate fi înlăturată pe toată durata procesului penal, însă apreciază că în acest moment pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat considerabil datorită perioadei scurse de la data luării măsurii preventive, iar rezonanța socială a faptei s-a diminuat. Învederează faptul că până la această dată s-au audiat o parte din martori, iar restul nu se prezintă pentru a fi audiați și în opinia sa, nu se știe când se va soluționa cauza. În aceste condiții, raportat și la dispozițiile art. 5 paragraf 3 din CEDO, solicită a se reține că starea de libertate este starea normală, iar starea de arest preventiv nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele normale, instanța de fond apreciind în mod corect că măsura preventivă nu poate fi prelungită.

Totodată, solicită a se avea în vedere și faptul că numitul, denunțătorul clientului său, este liber și a primit o sancțiune administrativă pentru comiterea unei fapte similare. Raportat la această împrejurare și având în vedere practica CEDO referitoare la codul unei operațiuni sub acoperire a polițiștilor, consideră că inculpatului i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Inculpatul este vinovat, dar solicită a se aprecia fapta în întreg contextul, respectiv că a încercat să vândă droguri investigatorului sub acoperire.

Constată că la dosar există o încheiere pronunțată de Tribunalul Mureș într-un dosar în care se cerceta infracțiunea de trafic de droguri, unde instanța de judecată a dispus punerea în libertate a inculpatului după 105 zile de arest preventiv pentru 5000 pastile de ecstassy.

La soluționarea recursului solicită a se avea în vedere și circumstanțele de ordin personal ale inculpatului, respectiv că este student, precum și cantitatea de droguri, apreciind că prin luarea unei alte măsuri, mai puțin restrictive, s-ar asigura un control riguros al acestuia.

Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului și menținerea încheierii penale atacate, considerând că temeinic și judicios s-a pronunțat o încheiere temeinică și legală, fără încălcarea dispozițiilor legale. - mult, pentru a se asigura un control riguros asupra inculpatului, s-a luat față de acesta măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Raportat la perioada petrecută de inculpat în stare de arest preventiv, la rezonanța față de ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului, având în vedere și că măsura arestului preventiv se ia în cazuri extreme, fără a se încerca restrângerea libertăților persoanei, apreciază că nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv. - mult, consideră că în cauză nu mai subzistă nici temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive, iar faptul că inculpatul este recidivist va fi avută în vedere la momentul pronunțării sentinței care se va da în cauză. Cu onorariu din.

Apărătorul inculpatului solicită a se avea în vedere că în data de 16 decembrie 2008, tot în fața Curții de Apel Cluj, a pus concluzii împotriva unui recurs DIICOT, unde s-a revocat și apoi s-a înlocuit măsura arestului preventiv, iar recursul a fost respins.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale pronunțată de Tribunalul Cluj, raportat la faptul că a recunoscut comiterea faptelor, au trecut 9 luni de la data luării măsurii preventive, în cauză se va pune în discuție o schimbare a încadrării juridice și pentru a i se da șansa de a fi cercetat în stare de libertate.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită a i se da o șansă de a-și continua studiile și de a se reintegra în societate.

CURTEA

Prin încheierea penală din 10.12.2008 Tribunalului Cluj, n baza art. 139 al.2 rap. la art. 160 al.2 și 4 rap. la art.300 Cod Procedură Penală s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpații, fiul lui și, la data de 29.05.1981, CNP -, și, fiul lui și, la data de 02.02.1979, CNP -, ambii aflați în Penitenciarul Gherla și s-a dispus punerea în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestati în altă cauză.

În temeiul art. 145 Cod Procedură Penală s-a luat față de inculpatul, fiul lui și, la data de 29.05.1981, măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, jud. B N, fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, măsură prev. de art.145 Cod Procedură Penală.

Inculpatul locuiește în B,-,.59, jud. B

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția mun. B, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme.

S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de ceilalți inculpați cercetați în cauză, de martorii, și și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art. 1451 Cod Procedură Penală s-a luat față de inculpatul, fiul lui și, la data de 02.02.1979,măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței de judecată, până la soluționarea definitivă a cauzei, măsură prev. de art.1451 Cod Procedură Penală.

Inculpatul locuiește în B,-,.10, jud. B

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția mun. B, conform programului de supraveghere întocmit de acest organ de poliție sau ori de câte ori este chemat;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească si să nu poarte nici o categorie de arme.

S-a impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:

- să nu se apropie de ceilalți inculpați cercetați în cauză, de martorii, și și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

S-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurilor sau a obligației ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În baza art.192 al.3 Cod Procedură Penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public - - Biroul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (12 acte materiale), prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată (5 acte materiale) prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, cu aplic.art. 16 din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de mare risc în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal. Alături de cei doi inculpați au mai fost trimis în judecată și inculpații a, și, cercetați pentru fapte similare, în stare de libertate.

Inculpatul a fost reținut pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 23.03.2008, ora 6,45, ulterior fiind arestat, prin încheierea penală nr.20/C/2008 a Tribunalului Cluj, pentru un termen de 29 de zile, începând cu data de 23.03.2008 și până la data de 20.04.2008, iar inculpatul a fost reținut pentru un termen de 24 de ore, începând cu data de 27.03.2008, ora 22,30, iar apoi arestat preventiv pentru 29 de zile, începând cu data de 28.03.2008 și până la 25.04.2008, prin încheierea penală nr.22/C/2008 a Tribunalului Cluj. Ulterior măsura preventivă a fost prelungită în condițiile legii, prin încheierile penale ale Tribunalului Cluj, de la filele 167 și următoarele.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței că inculpatul în perioada ianuarie 2007 - martie 2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut, oferit, deținut și cultivat în același scop diferite cantități de cannabis (peste 200 gr), semințe de cannabis și trei plante de cannabis, în timp ce inculpatul, în perioada decembrie 2007 - martie 2008 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, oferit și vândut mai multor persoane diferite cantități de cannabis (peste 125 gr), iar în cursul lunii martie 2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat și a vândut unor investigatori sub acoperire 7 comprimate de -, iar în data de 22 martie 2008 a fost prins în flagrant în timp ce procura 30 de comprimate de -.

După sesizarea instanței, la data de 13.05.2008, măsura arestării preventive a fost verificată la primirea dosarului, la data de 19.05.2008, conf. art.300¹Cod Procedură Penală, apoi la datele de 12.06.2008, 17.07.2008, 21.08.2008, 02.10.2008 și 19.11.2008, măsura arestării preventive a fost verificată în temeiul art.300²Cod Procedură Penală, în cadrul termenului impus de art.160 al.1 Cod Procedură Penală.

Verificându-se legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați, la termenul de astăzi, instanța a constatat că aceasta s-a luat și s-a menținut în condițiile legii, însă această măsură nu mai este temeinică, deoarece temeiurile ce au fundamentat arestarea preventivă a inculpaților nu mai subzistă.

Astfel, cu toate că în cauză există probe certe că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, ce conduc și la presupunerea rezonabilă că au fost comise de către inculpați, acestea nu mai sunt suficiente pentru a justifica menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.

A fost declanșată cercetarea judecătorească, inculpații arestați și inculpata a au fost de acord să dea declarații, astfel încât instanța a procedat la ascultarea lor. Au fost încuviințați mai mulți martori, fiind deja audiați martorii, și R. Alte probe și indicii existente în cauză, și despre care s-a făcut mai sus vorbire constau în declarațiile inculpaților arestați, din faza de urmărire penală, declarațiile coinculpaților, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor mai sus pomeniți, precum și a martorilor, și, etc.

În prezent cercetarea judecătorească stagnează practic de două termene, la datele de 19.11.2008 și 10.12.2008 a putut fi audiat un singur martor, și anume, care nu cunoaște aspecte extrem de relevante în cauză, ceilalți martori lipsind la al doilea termen consecutiv de judecată, deși instanța a dispus aducerea lor cu mandat. Ori ineficiența sistemului, marcată prin administrarea anevoioasă a probatoriului, nu poate fi imputată inculpaților, iar unul din criteriile de apreciere a duratei rezonabile a măsurii arestării, în jurisprudența, este conduita părților în administrarea probatoriului și în exercitarea drepturilor procesuale.

Fără a face o analiză de detaliu a probatoriului administrat, până în acest moment, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, ca și la termenele anterioare când a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, instanța își exprimă îndoiala cu privire la validitatea unor probe. Această problemă a mai fost ridicată și se referă la legalitatea activității desfășurate de investigatorii și colaboratorii sub acoperire, în ce măsura activitatea acestora a fost autorizată în condițiile legii, și dacă și-au depășit ori nu limitele autorizării. Așa cum s-a mai arătat, pentru a nu prejudicia fondul cauzei, și pentru a nu face aprecieri de valoare asupra validității unor probe, instanța nu va putea face în acest moment o apreciere definitivă asupra activității desfășurate în cauză de către colaboratorii și investigatorii sub acoperire. Este real că din declarațiile celor doi inculpați, ar rezulta că aceștia au fost provocați la comiterea faptelor de către colaboratori sau investigatori, însă instanța a insistat la termenele următoare pentru verificarea credibilității și legalității activităților desfășurate în acest context, eventual prin audierea din oficiu a acestor investigatori și colaboratori sub acoperire în condițiile art.861 al. 7 Cod Procedură Penală, și anume audierea lor sub o identitate protejată.

Așadar, procedând la o analiză sumară a fondului cauzei, existența infracțiunilor de trafic de droguri, de risc sau de mare risc, după caz, este pusă serios sub semnul întrebării. Evident că se poate reține față de inculpați, acuzațiile de consum de droguri, în formă continuată, care nu au fost contestate de către aceștia.

Și în ceea ce privește temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, s-a apreciat că acesta nu mai este prezent în cauză, cel puțin în raport de cea de a doua teză din textul de lege sus evidențiat. Este real că faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, însă lăsarea acestora în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. De la arestarea inculpaților a trecut un interval de timp de 9 luni de zile, perioadă de vreme în care a fost finalizată urmărirea penală, al fost sesizată instanța, a fost declanșată cercetarea judecătorească. Cu toate acestea cauza este departe de a fi finalizată, existând încă necesitatea administrării în continuarea a unui amplu probatoriu, care nu a putut fi abordat din cauze neimputabile celor doi preveniți.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a exprimat, cu valoare de principiu, că trecerea unui interval de timp de la data comiterii faptelor și de la cea a arestării, permite instanțelor naționale, în funcție de particularitățile concrete ale cauzei, să tragă concluzia că pericolul pentru ordinea publică reprezentat de cercetarea inculpaților în stare de libertate, nu este actual, s-a estompat, diminuat prin trecerea timpului.

Potrivit art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului "orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit. c din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii." Una dintre garanțiile conținute de acest articol este dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau de a fi eliberat pe durata procedurii. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat, principial, că "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va i puta sau nu din pedeapsă". În cauzele Labita contra Italiei, Neumeister contra Austriei și Stasaitis contra Lituaniei s-a arătat că aprecierea limitelor rezonabi1e ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate".

În condițiile trăsăturilor specifice ale acestui caz, evidențiate în încheierile precedente prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, instanța a apreciat că menținerea stării de detenție nu poate fi justificată întrucât nu există" indicii precise în sensul unei necesități reale și de interes public, care în pofida prezumției de nevinovăție, sa prevaleze asupra regulilor privind libertatea individuală".

Constatând că faptele pentru care sunt cercetați inculpații sunt cotate, în abstract, cu un grad ridicat de pericol social, instanța nu poate însă să nu observe împrejurările concrete ale cauzei, relevate de actul de sesizare, din care reiese că inculpații au traficat droguri (de risc sau de mare risc, după caz), doar pentru consum propriu și le-au vândut ori oferit numai unor investigatori sub acoperire, ori unor cunoștințe relativ apropiate, cum este cazul inculpatului, activitate consacrată în practica instanțelor din alte țări din Uniunea Europeană sub denumirea generică de trafic "mărunt" de droguri.

La termenele anterioare, instanța a arătat, în încheierile privind procedura verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive că, pentru însăși protejarea inculpaților, consumatori cronici de droguri, este necesară să fie menținută măsura arestării preventive, dat fiind că aceștia au fost luați în evidența Agenției Naționale Antidrog, Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog C, propunându-li-se programe integrate de recuperare și consiliere antidrog, pentru care nu există încă acordul scris al inculpaților. Apărarea a susținut, și nu există motive să ne îndoim de veridicitatea celor afirmate că, în sfârșit, inculpaților li s-a prezentat de curând acordurile tip, pentru semnare, și acestea apăreau ca fiind întocmite din data de 27.07.2008, cu toate că inculpaților nu le-au fost prezentate aceste scripte pentru a le semna, iar instanța le-a reproșat o atitudine de pasivitate în ceea ce privește dorința lor de urmare a unui program integrat de recuperare.

Prin urmare, la acest moment există create toate premisele necesare pentru ca inculpații să parcurgă programele de consiliere antidrog, astfel că cercetarea lor în stare de libertate credem că nu ar impieta nici din perspectiva protejării lor față de dependența dobândită anterior, ba dimpotrivă, aceasta este o modalitate de a verifica dacă inculpații sunt în măsură să se abțină pe viitor de la orice conduita care ar putea sugera măcar reluarea vechilor activităti.

Apărătorul inculpatului a solicitat instanței de judecată în subsidiar verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării, să se procedeze în sensul înlocuirii acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. S-a apreciat că în condițiile verificării arestării, conf. art.300²și art.160 Cod Procedură Penală, când nu se impune menținerea măsurii arestării, ceea ce atrage implicit revocarea ei, nu se mai poate vorbi de înlocuirea arestării cu altă măsură preventivă, cele două soluții fiind ireconciliante și fundamentate pe temeiuri diferite. Nimic nu poate împiedica însă instanța să ia o asemenea măsură, subsidiară ca și gravitate celei a arestării, mai ales când s-a pus în discuție părților eventualitatea înlocuirii uneia cu alta.

Întrucât în cauză sunt prezente condițiile impuse de art.145 Cod Procedură Penală, existând indicii și probe temeinice că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, așa cum s-a mai arătat, instanța a luat față de acest inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, până la soluționarea definitivă a cauzei. În aceeași ordine de idei, apărătorul inculpatului a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, însă raportat la pregătirea școlară a inculpatului, la personalitatea acestuia, la mediul în care trăiește și în care își desfășoară activitatea cotidiană, credem că este mai oportună aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Împotriva încheierii, în termen legal, s-a exercitat calea de atac a recursului de către Ministerul Public DIICOT Serviciul Teritorial Cluj.

Se apreciază că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, astfel că în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. a pr.pen. se solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, conform art. 300/2 pr.pen. a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și menținerea măsurii arestului preventiv luată față de aceștia.

Solicită a se avea în vedere că inculpatul este cercetat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, vânzare, deținere și cultivare de cannabis și semințe de cannabis - peste 200 grame, în formă continuată, faptele fiind comise în perioada ianuarie 2007 - martie 2008, instanța fiind sesizată cu 12 acte materiale de trafic de droguri, iar inculpatul este trimis în judecată pentru 5 acte materiale de trafic de droguri și 3 acte materiale de trafic de droguri de mare risc, comise în perioada decembrie 2007 - martie 2008. Ambii inculpați sunt recidiviști, fiind condamnați pentru comiterea unor fapte similare, respectiv inculpatul pentru trafic de droguri și inculpatul pentru deținere. Totodată, se apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestului preventiv, respectiv art. 148 lit. f pr.pen. subzistă în continuare, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați este mai mare de 4 ani închisoare iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, care rezultă din faptul că cei doi inculpați sunt recidiviști, existând riscul ca în stare de libertate să comită aceleași infracțiuni. Lăsarea în libertate a inculpaților ar putea încuraja în sine fenomenul de trafic de droguri, impunându-se măsuri energice față de astfel de persoane.

Se consideră că instanța de fond a procedat la o antepronunțare prin faptul că a reținut că o parte din activitatea infracțională derulată de inculpați a fost determinată de investigatorii sub acoperire, iar o astfel de motivare nu ar trebui să stea la baza unei astfel de hotărâri.

Instanța de recurs analizând calea de atac exercitată, persoana declarantă, motivele inserate în sprijinul acesteia, cu incidența art.385/6 pr.pen. reține următoarele:

n ceea ce privește situația personală și juridică incidentă raportat la inculpatul, este de consemnat deplină corectitudine a soluției pronunțate la nivelul Tribunalului Cluj, raportat însă la inculpatul sunt de evidențiat anumite note de particularizare ce atrag o evidentă stare de pericol social pentru ordinea publică în caz de lăsare în libertatea a acestuia.

Trecând peste împrejurarea că în cauză sunt prezente acele indicii și probe temeinice cerute de art.143 pr.pen. în sensul că s-ar fi comis de către inculpați faptele prevăzute de legea penală,corespunzătoare încadrărilor juridice ce au fost propuse, atâta vreme cât și instanța de fond în final a trecut în revistă aceste indicii, în continuare este de reexaminat instituția unei eventuale mențineri a stării de arest față de acest din urmă inculpat grefat pe temeiul de arestare de la art.148 lit.f pr.pen.

Concret, au fost trimiși în judecată, arestați preventiv, inculpații pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, în formă continuată (12 acte materiale), prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.b Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată (5 acte materiale) prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, cu aplic.art. 16 din Legea nr. 143/2000 și trafic de droguri de mare risc în formă continuată (3 acte materiale) prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 și art.37 lit.a Cod penal, cu aplic.art.16 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal. Alături de cei doi inculpați au mai fost trimis în judecată și inculpații a, și, cercetați pentru fapte similare, în stare de libertate.

Sub aspectul stării de fapt s-a reținut prin actul de sesizare a instanței, și astfel există indicii în acest sens, că inculpatul în perioada ianuarie 2007 - martie 2008, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut, oferit, deținut și cultivat în același scop diferite cantități de cannabis (peste 200 gr), semințe de cannabis și trei plante de cannabis, în timp ce inculpatul, în perioada decembrie 2007 - martie 2008 în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, oferit și vândut mai multor persoane diferite cantități de cannabis (peste 125 gr), iar în cursul lunii martie 2008 în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat și a vândut unor investigatori sub acoperire 7 comprimate de -, iar în data de 22 martie 2008 fost prins în flagrant în timp ce procura 30 de comprimate de -.

Apreciem premature evidențierile instanței de fond privitoare la aspecte de ordin probator. Este real că din declarațiile celor doi inculpați, ar rezulta că aceștia au fost provocați la comiterea faptelor de către colaboratori sau investigatori, însă instanța de fond a insistat la termenele următoare pentru verificarea credibilității și legalității activităților desfășurate în acest context. În măsura în care se va trece,eventual, la audierea din oficiu a acestor investigatori și colaboratori sub acoperire în condițiile art.86/1 al. 7 Cod Procedură Penală, și anume audierea lor sub o identitate protejată, ulterior se vor putea trage concluzii pertinente.

Aspectele de ordin formal vizând arestul nu necesită în a fi rediscutate, analiza atentă fiind de făcut asupra intervalului de timp de 9 luni de zile de arest, finalizării urmăririi penale, declanșării fazei de cercetare judecătorească la nivelul Tribunalului Cluj, necesitatea administrării unui vast probatoriu (unde instanța va trebui să manifeste în continuare interes pentru a nu se trena pronunțarea soluției), elemente considerate de către instanța de fond ca fiind suficiente în ideea punerii în libertate a ambilor inculpați.

Or, din acest punct de vedere, reiterând împrejurările că faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt cu un grad ridicat de pericol social iar aspectele concrete ale cauzei, din care reiese că acesta a traficat droguri de risc pentru și consum propriu dar și pentru vânzarea ori oferirea acestora unor investigatori sub acoperire ori a unor cunoștințe este adevărat, relativ apropiate catalogării lor ca fiind un "trafic mărunt de droguri", trebuie coroborate cu elementele că acest din urmă inculpat este un cunoscut consumator al unor astfel de substanțe, încă de la vârste fragede, aspecte ce tocmai au determinat intrarea sa în câmpul infracțional pe care se pare că nu l-a părăsit nici în momentul de față atâta vreme cât în sarcina sa s-a reținut infracțiunea de trafic de droguri de risc în formă continuată prev.de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 al.2 și cu incidența art.37 lit.b pen.

Spre deosebire de situația sa este de consemnat una aparte, mai favorabilă, reținută pentru inculpatul, în sensul că față de acesta s-a reținut și incidența disp.art.16 din Legea nr.143/2000. Există și circumstanțele de ordin personal, respectiv că este student, precum și cantitatea de droguri (și mai puține acte materiale), apreciindu-se riguros că prin luarea unei alte măsuri, mai puțin restrictive, s-ar asigura un control al acestuia.

Evident că în aceste condiții, există o diferențiere de tratament penal dintre inculpați, ce va putea fi luată în considerare,eventual, în final, asupra individualizării sancțiunii, situația mai favorabilă având-o inculpatul, aspect ce se impune a avea efect inclusiv asupra instituției măsurii arestului preventiv și a liberării sau nu din aceasta și nu o tratare unitară a inculpaților din acest punct de vedere, așa cum a făcut instanța de fond.

În aceste condiții, solicitările recurentei de menținere a stării de arest vizavi de ambii inculpați sunt temeinice în parte, după cum s-a observat, astfel de elemente subzistă exclusiv față de inculpatul, așa fel încât, rejudecându-se recursul de față pe considerentele art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. se va menține măsura de arest a acestuia.

În același timp, se vor menține și restul dispozițiilor încheierii atacate vizând în principal aspectul că soluția de liberare a inculpatului, cu obligarea sa la măsura de a nu părăsi țara, este una temeinic apreciată.

Văzând și disp.art.192 al.3 pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d pr.pen. admite recursul declarat de Ministerul Public - DIICOT - Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale fără număr din data de 10 decembrie 2008 a Tribunalului Cluj, emisă în dosar nr-, casează în parte hotărârea pronunțată privitor la revocarea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, și luarea față de acesta în temeiul art. 145 pr.pen. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.

Rejudecând, menține măsura arestului preventiv luată față de inculpatul, fiul lui și, la data de 29.05.1981, aflat în Penitenciarul Gherla.

Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.

Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Decizia este definitivă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 18 decembrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

RED.SM/MR

23.12.08/5 EX.

Președinte:Chitidean Valentin
Judecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan

#Judecator Chitidean Valentin

Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 779/2008. Curtea de Apel Cluj

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 779/2008. Curtea de Apel Cluj