Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 778/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 778/R/2008
Ședința publică din data de 18 decembrie 2008
Instanța constituit din:
PREȘEDINTE: Chitidean Valentin judecător
JUDECĂTORI: Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, G- și G împotriva încheierii penale fără număr din data de 12 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș, inculpații fiind trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor de:
- prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen. art. 37 lit. b pen. și art. 75 alin. 2.pen.
- prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
G- - prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen.
G - prev. și ped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 71 alin. 1 din OUG nr. 105/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2.pen. ambele cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și art. 75 alin. 2.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărători aleși, av. și, cu delegații avocațiale la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar, inculpatul G-, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar și inculpatul G, aflat în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales, av., cu delegație avocațială la dosar. se prezintă și traducătorul autorizat de limba ucraineană,.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul inculpaților și G- depune la dosar împuternicirea avocațială și memoriul de recurs.
Se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații și G-, av., care solicită acordarea onorariului parțial, pentru studierea dosarului și prezentarea în fața instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului și constatarea că au încetat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și cele ce nu au încetat nu mai impun privarea de libertate a inculpaților, cu consecința revocării măsurii arestului preventiv.
Constată că instanța de fond a reținut că temeiurile de fapt și de drept subzistă și impun în continuare privarea de libertate, raportat la dispozițiile art. 300/1 alin. 3.pr.pen. Cu toate acestea, în dispozițiile încheierii atacate instanța a reținut că temeiul prev. de art. 148 lit. a pr.pen. nu mai subzistă, ca atare nu există probe certe că inculpatul s-a sustras urmăririi penale sau judecății. În aceste condiții, rămâne temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen și cel prev. de art. 148 lit. d pr.pen. respectiv că inculpatul a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție. Consideră că există o asimetrie între dispozițiile legale, în sensul că măsura arestului preventiv se revocă când temeiurile avute în vedere la arestare au încetat și măsura se menține când subzistă temeiurile, însă nu trebuie apreciat dacă mai subzistă sau nu temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, ci și dacă acestea impun privarea de libertate.
Apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit. d pr.pen. este un temei obiectiv, întrucât faptul că inculpatul are antecedente penale nu poate fi revocat, iar pentru acest temei trebuie apreciat în conformitate cu dispozițiile art. 300/1 alin. 3.pr.pen. că acesta nu impune privarea de libertate pentru a determina menținerea arestului preventiv.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. constată că instanța de fond a înșirat elemente precum gravitatea faptelor penale, natura acestora, caracterul repetat și faptul că de pe urma acestor fapte inculpații ar fi beneficiat de foloase materiale, fără a indica însă probele certe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că acest temei a încetat, chiar dacă faptele sunt grave prin natura lor, raportat la limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor și cele avute în vedere de instanța de fond, deoarece nu există probe certe că ar prezenta un pericol pentru ordinea publică, ci trebuie făcut referire la probe și distinct, în ce constă pericolul. Dacă se raportează la mediul social al inculpatului, acest impact la care face referire instanța de fond există, dar prin trimiterea în judecată s-au epuizat toate probele pentru faza de urmărire penală, iar acest impact este categoric mult diminuat, în prezent acesta a încetat chiar. În măsura în care inculpații vor fi găsiți vinovați, aceștia vor răspunde pentru faptele pentru care vor fi condamnați. pentru care au fost trimiși inculpații în judecată sunt elemente de natură a lipsei de conținut a măsurii arestului preventiv pe acest temei legal.
Astfel, temeiul prev. de art.148 lit. a pr.pen. a încetat, pentru că instanța de fond a constatat că nu mai subzistă, temeiul prev. de art. 148 lit. d pr.pen. nu mai impune privarea de libertate a inculpatului chiar dacă acesta subzistă, iar temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. a încetat pentru că impactul social, gravitatea faptei, caracterul repetat și presupusele foloase materiale nu sunt de natură a argumenta acest pericol social.
Apărătorul inculpaților și G-, solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, revocarea măsurii arestului preventiv, care nu mai este oportună în cauză; apreciază că legea prevede obligația de a analiza în ce măsură arestul preventiv s-ar impune sau nu, iar orice discuție cu privire la această măsură trebuie circumstanțiată dispozițiilor art. 136.pr.pen. respectiv în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este impietată sau nu prin menținerea arestului preventiv, în sensul că trebuie discutată oportunitatea arestului preventiv. Trebuie avute în vedere circumstanțele procesuale, conturarea stării de fapt, asumarea răspunderii penale a inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată. După consumarea primei înfățișări, apreciază că se va proceda la audierea inculpaților și a părților și starea de fapt se va contura, însă deja în opinia sa starea de fapt este conturată, iar din această perspectivă starea de arest nu s-ar impune a fi menținută. Dacă se merge pe o eventuală pedeapsă apreciază că nu ar fi oportun, deoarece ar fi vorba de o antepronunțare.
Solicită a se avea în vedere și concluziile depuse în scris la dosar și a se pronunța asupra oportunității aplicării unei măsuri preventive alternative, ar fi de natură a atrage prejudicierea procesului penal, cu mențiunea că este imposibil a nu se pipăi fondul cauzei în acest context al urmăririi penale și pe parcursul primei zi de înfățișare.
Referitor la infracțiunea de trafic de migranți, solicită a se avea în vedere că aceasta prevede o trecere peste frontiera românească, iar în cauză fapta s-a petrecut pe teritoriul României, iar gravitatea faptei poate creea presiuni pentru o soluție pe viitor în cazul acestei infracțiuni.
Arată că insistă în a se discuta cu privire la oportunitatea măsurii, având în vedere cu acuratețe toate lucrurile din dosar, pentru a nu se menține niște oameni în arest în mod greșit.
Apărătorul inculpatului G arată că susține recursul inculpatului, solicitând admiterea acestuia în temeiul art. 385/15 pr.pen. casarea încheierii penale atacate și rejudecând, revocarea măsurii arestului preventiv. Arată că achiesează concluziilor colegului său, în sensul că face apel la momentul de față al trimiterii inculpaților în judecată și oportunitatea menținerii arestului preventiv. A se avea în vedere că în acest moment legal se referă la temeiurile ce au condus la luarea măsurii arestului preventiv.
Constată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru două fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că pericolul pentru ordinea publică nu mai subzistă raportat la încheierea penală atacată și la motivarea Tribunalului Maramureș, care a prezentat un pericol social generic și în grup, raportându-se la limitele de pedeapsă. Solicită a se analiza adiacent încadrarea juridică, cel puțin infracțiunea scop de trafic de migranți, ce presupune trecerea frontierei. Apreciază că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că inculpatul a participat sau sprijinit trecerea frontierei de stat. Mai mult, față de acesta se reține un singur act material din data de 18 august 2008, pe care acesta îl recunoaște și care este dovedit prin probe, iar celelalte patru acte se reține de către acuzare doar în baza declarației inculpatului.
Raportat la dispozițiile art. 136.pr.pen. în momentul de față buna desfășurare a procesului penal nu este împietată de punerea în libertate a inculpatului, care nu poate influența cercetarea judecătorească și nu s-ar sustrage judecății.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o conduită sinceră și împrejurările care rezultă din probele administrate în cauză.
Dacă se va ajunge la concluzia că nu se impune revocarea măsurii arestului preventiv, solicită înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, care nu ar impieta bunul mers al procesului penal.
Apărătorul inculpatului în temeiul art. 385/15 pct. 2 lC.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și constatând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, punerea inculpatului în stare de libertate. Constată că la acest moment instanța a fost investită cu rechizitoriul, iar de la ultimul termen de judecată din fața Curții de Apel Cluj, deși nu a trecut multă vreme, starea de fapt s-a conturat, iar actul de trimitere în judecată stabilește niște fapte.
Față de inculpat s-a reținut cu ocazia luării măsurii arestului preventiv temeiul prev. de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care acesta este cercetat este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar Tribunalul Maramureșa apreciat că subzistă aceste temeiuri, pericolul pentru ordinea publică rezultând din natura faptelor, caracterul repetat al acestora și intențiile inculpaților, fără a se vorbi de un pericol social concret al faptei, conform tezei a II a art. 148 lit. f pr.pen. -a-vis de inculpat nu se face vorbire de alte fapte, antecedente penale sau constrângere.
Consideră că rechizitoriul cauzei reprezintă o reflecție a declarației inculpatului, pe care acesta a făcut-o în fața procurorului, reținându-se în actul de sesizare la fila 33 că inculpatul a avut cea mai sinceră și cooperantă atitudine. În aceste condiții, deși procurorul de caz i-a spus că-i va reține inculpatului art. 9 pentru reducerea cu a pedepsei, nu s-au reținut aceste dispoziții, cu toate că inculpatul a făcut vorbire cu privire la alte persoane, față de care ulterior s-a dispus disjungerea. Arată că față de poziția procurorului de caz nu a știut, în calitate de apărător, cum să-și consilieze clientul.
Apreciază că trebuie făcută o distincție între poziția inculpatului și speța de cauză în materialitatea ei, mai ales că nu tot ceea ce este ilicit este și imoral în opinia sa. În aceste condiții, apreciază că în spatele infracțiunilor deduse judecății nu este o infracțiune imorală. și indienii, respectiv persoanele presupus traficate, au declarat că ar fi fost racolați de oameni din țara lor, contra cost și trecuți cinci granițe. Sarcina inculpatului a fost aceea de călăuzire pe teritoriul țării însă. Totodată, dacă se lecturează cu atenție declarațiile persoanelor presupus traficate, se va constata că aceștia au ajuns într-o situație mai bună, față de cea din țara lor, unde dacă furau, de exemplu, mai multe mere, erau împușcați. În aceste condiții, apreciază că inculpați nu pot fi priviți ca răufăcători prin faptul că au încercat să scape niște persoane din "lagăre". Solicită a se avea în vedere că și situația românilor, la un moment dat, a fost asemănătoare.
Totodată, solicită a se avea în vedere că inculpatul a recunoscut comiterea faptei, rechizitoriul reținând cele declarate de acesta, precum și circumstanțele de ordin familial, respectiv că inculpatul are o familie, cu doi copii minori și soția însărcinată și se apropie sărbătorile de iarnă. Raportat la aceste aspecte, consideră că în acest moment inculpatul nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, mai ales că el doar a încercat să-i salveze pe acei cetățeni pakistanezi și indieni.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b pr.pen. și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate. Solicită a se avea în vedere că inculpații au fost trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de migranți și inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat. Față de doi inculpați s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv în temeiul art. 148 lit. f pr.pen, respectiv față de inculpații G și, cu raportare la faptul că inculpatul este cercetat în alt dosar pentru fapte similare în dosar nr. 43D/P/2008 al DIICOT - Serviciul Teritorial Maramureș, iar inculpatul a fost condamnat de către Judecătoria Vișeu d S u De asemenea, pentru toți în mod corect instanța a reținut și incidența dispozițiilor art. 148 lit. f pr.pen. respectiv pedepsele infracțiunilor pentru care aceștia sunt cercetați sunt mai mari de 4 ani închisoare, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Solicită se reține și că inculpați sunt cercetați pentru fapte grave, continue, ce au condus la obținerea unor foloase materiale pentru inculpați și care au fost curmate ca urmare a intervenției organelor de anchetă, fapte ce presupun punerea în pericol a sănătății și integrității migranților, faptele fiind săvârșite cu un mod de cooperare concentrat, în condițiile art. 7 din Legea nr. 39/2003.
Învederează faptul că infracțiunea de trafic de migranți interesează ordinea publică a mai multor state, fiind vorba de o infracțiune transfrontalieră, iar prin aderarea la UE, România a ajuns să fie granița UE.
Apărătorul inculpatului, în replică, solicită a se avea în vedere că în tot rechizitoriul nu există propuneri făcute de procuror de confiscare a unor sume de bani, pentru că totul s-a făcut la nivelul sumelor de 100-200 de euro. Totodată, apreciază că nu se poate imputa inculpaților că România a ajuns frontiera UE.
autorizat solicită acordarea onorariului pentru traducător pentru traducere simultană timp de o oră.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate, deoarece are familie, un copil minor, o soție și o mamă bolnavă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă comiterea faptelor, solicitând cercetarea în stare de libertate, pentru a se întoarce la soția însărcinată și la cei doi copii minori.
Inculpatul G-, având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că nu a avut nici o contribuție la comiterea faptelor, nu a beneficiat de foloase de niciun fel și nici nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, arată că recunoaștere comiterea faptelor, solicitând cercetarea în stare de libertate, deoarece soția sa trebuie să nască, iar părinții săi sunt bolnavi.
CURTEA:
Prin încheierea penală din 12 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureșs -au respins cererile inculpaților și G de a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
S-au respins cererile inculpatului G de a se revoca măsura arestării preventive și de a se înlocui această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
S-a respins cererea inculpatuiui de a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În temeiul art. 3001Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților (CNP -, fiul lui și, născut la 11.11.1982 în Vișeu de, jud.M, domiciliat în com. sat, nr. 46, jud.M, arestat preventiv, aflat în Arestul M), (CNP -, fiul lui și I, născut la data de 1 februarie 1976 în S M, jud.M, domiciliat în com. sat nr. 171, jud.M, arestat preventiv, aflat în Arestul M),G(CNP -, fiul lui G și, născut la data de 19 decembrie 1977 în S M, jud.M, domiciliat în com. nr.1 jud.M, arestat preventiv, aflat în Arestul M), (CNP -, fiul lui G și, născut la data de 20 noiembrie 1968 în comuna, jud.M, domiciliat în com. nr.125 jud.M, arestat preventiv, aflat în Arestul M) și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestora.
S-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 110 lei pe seama interpretului autorizat de limbă ucraineană.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin încheierea penală nr. 670 din 14 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, G, G pe o perioadă de 29 de zile (14.11.2008-12.12.2008 inclusiv). Inculpații și G au fost arestați în temeiul art. 148 lit.f pr.pen. inculpatul G, în temeiul art. 148 lit.d și f pr.pen. și inculpatul, în baza art. 148 lit.a,d,f pr.pen. toți pentru infracțiunile de trafic de imigranți prev.de art. 71 alin.1 din nr.OUG 105/2001 și de inițiere și de constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003.
Prin rechizitoriul întocmit de - Biroul teritorial Maramureșs -a dispus trimiterea în judecată a celor patru inculpați mai menționați pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv cu reținerea în plus pentru prima infracțiune a art. 41 alin.2 pen. pentru toți inculpații, a art. 37 lit.b pen. și art. 75 alin.2 pen. (pentru inculpatul ), a art. 74 alin.1 lit.c pen. (pentru inculpatul ) și a art. 75 alin.2 pen. pentru inculpatul
La această instanță s-a format dosarul nr-, fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 13 ianuarie 2009.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a celor patru inculpați, în temeiul art. 3001, 160.pr.pen, tribunalul a reținut următoarele:
Temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpaților se mențin și în prezent, fiind necesară privarea lor de libertate în continuare.
Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă presupunerea că inculpații au comis faptele pentru care au fost arestați preventiv, respectiv faptul că în perioada august-12 noiembrie 2008 (împreună cu alte persoane de cetățenie ucraineană care au asigurat trecerea mai multor grupuri de cetățeni pakistanezi peste râul dinspre Ucraina) au asigurat transportul acestora de la frontieră înspre alte localități din județul Tribunalul nu poate proceda în această fază a procesului penal (cea de judecată) la o analiză detaliată a probelor întrucât, în caz contrar, s-ar antepronunța în cauză, însă o analiză de ansamblu a lor îndrituiește instanța să aprecieze că, în speță, există indicii care să justifice presupunerea că inculpații au comis faptele în modalitatea mai descrisă. De altfel, pentru a se menține măsura arestării preventive nu trebuie să existe probe certe de vinovăție, ci doar indicii în sensul comiterii unor fapte de natură penală.
Cerințele prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen. sunt îndeplinite față de toți inculpații întrucât pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care au fost arestați preventiv sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică - pericol dat de natura faptelor, de caracterul lor repetat și intenția pe care au avut-o aceștia (presupusul trafic de imigranți se prezumă că s-a realizat nu în mod dezinteresat și în vederea sprijinirii acestora astfel cum a încercat să acrediteze această idee inculpatul, ci pentru obținerea unor foloase patrimoniale).
Condițiile de la art. 148 lit.d pr.pen. sunt întrunite în continuare față de inculpații G și având în vedere faptul că față de primul inculpat s-a pus în mișcare acțiunea penală într-un alt dosar (nr.43-D/P/2007 al aceluiași parchet) astfel că se prezumă că a comis cu intenție noi fapte penale. Desigur că pentru faptele din acel dosar operează prezumția de nevinovăție, dar în același timp fiind pusă în mișcare acțiunea penală se presupune că a comis faptele pentru care s-a realizat acest lucru. De asemenea, inculpatul a mai suferit anterior alte condamnări (prin sentința penală nr. 908/12.11.2001 a Judecătoriei Vișeu deis -a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare pentru infracțiunile de trecere frauduloasă a frontierei și de furt calificat, iar prin sentința penală nr. 10/14.01.2003 a aceleiași judecătorii i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare a cărei executare a fost suspendată condiționat). Se presupune, în consecință, că și acesta a comis cu intenție noi fapte penale.
Față de inculpatul nu se poate reține că acesta s-a ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală și judecată, faptul că organele de poliție nu l-au găsit acasă în data de 13 noiembrie 2008, soția sa precizând că este plecat la pădure, găsindu-l doar în dimineața zilei următoare (când într-adevăr nu a deschis de la început ușa locuinței sale, însă trebuie avut în vedere faptul că acestea s-au prezentat la o oră matinală - ora 6) nu permite instanței a concluziona în mod cert în acest sens (261, 251 dosar urmărire penală vol.I). Celelalte temeiuri care au stat la baza arestării sale însă se mențin și justifică privarea sa în continuare de libertate.
Întrucât temeiurile arestării preventive a inculpatului G se mențin, iar această măsură s-a luat cu respectarea dispozițiilor legale, cerințele prevăzute de art. 139 alin.2 pr.pen. nu sunt îndeplinite, cererea sa de a se revoca această măsură a fost respinsă.
Temeiurile pe care s-a bazat măsura arestării preventive a celor patru inculpați nu s-au schimbat astfel că cererile acestora de a se înlocui această măsură cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara(doar localitatea pentru inculpatul G) s-au respins.
Împotriva hotărârii au declarat recurs inculpații, G- și
Recurentul a susținut că un temei al arestării sale a fost înlăturat, respectiv cel prev.de art.148 al.1 lit.a pr.pen. iar cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării, trebuie apreciat nu numai dacă temeiurile subzistă ci și dacă impun menținerea arestării, așa cum prevede art.300/1 al.3 pr.pen.
În acest sens, s-a precizat că nu există probe certe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar acest pericol a încetat prin trimiterea în judecată.
Inculpatul recurent împreună cu inculpatul G au invocat motive comune de recurs susținând că nu mai este oportună menținerea arestării pentru că buna desfășurare a procesului penal nu ar fi afectată de judecarea inculpaților în stare de libertate, deoarece aceștia și-au asumat răspunderea penală.
Sub aspectul încadrării juridice, au precizat că grupul de migranți a fost preluat de pe teritoriul României și nu s-a trecut frontiera prin urmare nici asocierea în scopul traficării migranților nu subzistă c ași încadrare juridică.
Recurentul Gaa rătat la fel că nu mai este oportună menținerea arestării sale și nu mai subzistă temeiurile deoarece a recunoscut doar fapta din 18 august 2008, iar celelalte acte rezultă dintr-o singură declarație, respectiv din declarația inculpatului.
Acest ultim inculpat, a precizat că nu s-a ținut seama la încadrarea juridică de starea de fapt, iar pericolul concret al lăsării sale în libertate este motivat de fapt din perspectiva pericolului social al faptei.
Spre deosebire de ceilalți recurenți a invederat că a recunoscut toate actele materiale, și trebuie avută în vedere atât atitudinea sa sinceră cât și faptul că este căsătorit, are deja doi copii minori iar soția este gravidă cu al treilea copil.
Examinând recursul declarat din perspectiva motivelor invocate, precum și din oficiu conform art.385/6 al.3 pr.pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpații recurenți au fost arestați la data de 14.11.2008 de către Tribunalul Maramureș, iar ulterior au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv pentru infracțiunile de trafic de imigranți prev.de art.71 al.1 din OUG nr.105/2001 și de inițiere și constituire a unui grup infracțional organizat prev.de art.7 al.1 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că în perioada august - 12 noiembrie 2008, împreună cu alte persoane de cetățenie ucraineană care au asigurat trecerea mai multor grupuri de cetățeni pakistanezi din Ucraina peste, au asigurat transportul acestora de la frontieră înspre alte localități din
În mod justificat a apreciat că față de inculpații și sunt îndeplinite condițiile cazului de arestare prev.de art.148 al.1 lit.d pr.pen. având în vedere că față de primul s-a pus în mișcare acțiunea penală pentru comiterea de noi fapte penale, iar al doilea a mai suferit condamnări pentru infracțiuni la regimul frontierei de stat.
Într-adevăr aceste temeiuri subzistă și în cursul cercetării judecătorești iar persistența inculpaților în activitatea infracțională, contrar celor susținute în recurs, denotă oportunitatea menținerii arestării preventive a inculpaților.
s-a reținut că față de acești doi recurenți precum și față de inculpatul G, subzistă cazul de arestare prev.de art.148 al.1 lit.f pr.pen. deoarece lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din natura faptelor, din caracterul repetat și intenția cu care au comis faptele.
Într-adevăr, pericolul social concret pentru ordinea publică pe care-l presupune lăsarea în libertate a celor trei inculpați, rezultă din modul organizat al comiterii faptelor, prin coordonarea transporturilor de migranți și prin trimiterea unei mașini pe post de antemergător pentru a nu fi surprinși de poliția de frontieră.
Acest temei insă s-a schimbat în cazul recurentului deoarece acesta este singurul care de la început a recunoscut actele materiale comise, aspect invederat în rechizitoriu și valorificat prin propunerea de a i se reține circumstanța atenuantă prev.de art.74 al.1 lit.c pr.pen. iar mai departe în cursul judecății (40), recurentul și-a menținut poziția sinceră.
Datorită atitudinii sale constante rezultă că s-a diminuat pericolul concret pe care-l presupune lăsarea sa în libertate, în special prin menținerea recunoașterii în fața instanței de judecată.
Aspectele invocate referitoare la greșita încadrare juridică a faptelor pentru care au fost trimiși în judecată inculpații, nu pot fi avute în vedere la soluționarea recursului declarat împotriva menținerii arestării preventive, ca atare nu pot fi primite, vizând chestiuni de fond.
Așa fiind, în baza art.385/15 pct.2 lit.d pr.pen. va admite recursul inculpatului, va casa încheierea atacată doar cu privire la acesta și rejudecând va dispune înlocuirea arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, stabilind în sarcina sa obligațiile prev.de art.145/1 rap.la art.145 pr.pen.
Va menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile inculpaților, G și G pentru motivele arătate.
Va stabili suma de 100 lei onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu al inculpaților -. și, pentru asigurarea asistenței juridice a acestora, prin studierea dosarului, pregătirea apărării și asistarea acestuia până la prezentarea apărătorilor aleși.
Văzând și disp.art.192 al.2 și 3 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 ind.15 pct.2 lit.d admite C.P.P. recursul declarat de inculpatul, fiul lui și I, născut la data de 1 februarie 1976, împotriva Încheierii penale fără număr din data de 12 decembrie 2008 a Tribunalului Maramureș, pe care o casează în parte.
Rejudecând cauza, în temeiul art. 139 pr.pen. dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 145/1 pr.pen.
Dispune punerea de îndată în libertate a acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 145/1, raportat la art. 145 pr.pen. pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpatul este obligat sa respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecata ori de câte ori este chemat;
b) sa se prezinte la Poliția com., jud. M, desemnată cu supravegherea acestuia, conform programului de supraveghere ce se va întocmi sau ori de cate ori este chemat;
d) sa nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
e) sa nu dețină, sa nu folosească si sa nu poarte nicio categorie de arme.
f) sa nu se apropie de coinculpați și de martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Atrage atenția acestuia că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care-i revin, se va lua împotriva acestuia măsurii arestului preventiv.
Menține restul dispozițiilor încheierii atacate.
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, G- și
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei, onorariu parțial pentru apărătorul din oficiu desemnat pentru inculpații G- și, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
În baza art. 190 alin.1 și 5 pr.pen. dispune acordarea din fondul Ministerului Justiției a onorariului d-lui interpret, în sumă de 40 lei pentru traducere simultană timp de 1 oră la tariful de 20 RON/oră + 100% traducere simultană.
Obligă inculpații, G- și G la plata sumelor de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 18 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
RED.VC/MR/19.12.08/
Președinte:Chitidean ValentinJudecători:Chitidean Valentin, Săndel Macavei Monica Șortan
