Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 779/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 4692/2/2009
1238/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 779
Ședința publică din data de 29 MAI 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Hermina Iancu
JUDECĂTOR 2: Daniela Panioglu
JUDECĂTOR 3: Alina
GREFIER:
* * * * * * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 14 mai 2009 Tribunalului București Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu, cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Părțile întrebate fiind de către președintele completului de judecată, declară că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, față de faptul că nu sunt alte cereri de formulat, în baza art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului inculpat, critică încheierea atacată ca nelegală și netemeinică întrucât menținerea prevenției inculpatului nu mai este necesară și nici nu se mai justifică, deoarece temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Nu sunt probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, inculpatul fiind o femeie sinceră, mamă a 5 copii, cu soțul arestat într-o altă cauză. Își încheie pledoaria solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere a încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, instanța de fond corect apreciind că, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, este necesară și se impune menținerea prevenției, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală. În baza art.192 Cod procedură penală solicită obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă ipostaza în care se află și solicită să-i fie admis recursul și să fie judecată în stare de libertate pentru a îngriji de cei 5 copii minori pe care-i are în întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată:
Prin încheierea din 14.05.2009 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus, în conformitate cu prevederile art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest a inculpatei, constatându-se că temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și justifică în continuare privarea de libertate, având în vedere gravitatea și modalitatea de comitere a faptei reținute în sarcina inculpatei și datele ce caracterizează persoana sa - cunoscută cu antecedente penale.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, susținând că în mod greșit prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.160balin.3 Cod procedură penală, întrucât nu există probe că prin lăsarea sa în libertate ordinea publică ar fi periclitată, având în vedere sinceritatea de care a dat dovadă în fața organelor judiciare și situația familială deosebită pe care o are, mamă a 5 copii lăsați fără supraveghere în condițiile în care și celălalt părinte este arestat preventiv.
Examinând încheierea atacat în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele cauzei, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Din actele și lucrările dosarului, se reține că fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei încadrată în dispozițiile art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, constă în aceea că la data de 19.02.2009 a vândut martorei denunțătoare cantitatea de 0,26 grame heroină, contra sumei de 150 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată că acestea se mențin și justifică în continuare privarea de libertate a inculpatei, cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Materialul probator administrat în cauză, cu referire la declarațiile martorei denunțătoare, procesul verbal de constatare a acțiunii flagrante, declarațiile martorului asistent și declarațiile de recunoaștere ale inculpatei, furnizează suficiente indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpata a comis fapta pentru care este cercetată, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art.148 alin.1 din Codul d e procedură penală.
De asemenea, Curtea constată că, în cauză, subzistă și cerințele prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală privind pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar genera lăsarea în libertate a inculpatei.
Natura și frecvența pe care o înregistrează în prezent traficul de droguri, consecințele dezastruoase pe care le produce asupra sănătății publice, rezonanța socială extrem de negativă produsă de acest gen de infracțiune, precum și situația personală a inculpatei - cunoscută cu antecedente penale, fără ocupație și pregătire profesională, demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală avut în vedere la luarea măsurii.
Prin urmare, Curtea constată că menținerea în continuare a măsurii arestării preventive se justifică în speță având în vedere contextul în care s-a înscris arestarea inculpatei și riscul real de repetare a infracțiunilor în ipoteza lăsării sale în libertate.
În consecință, reținând că cercetarea judecătorească nu a adus modificări asupra situației inițial reținute pentru a repune în discuție temeiurile care au determinat arestarea inițială, temeiuri care se mențin în continuare, Curtea constată că în mod corect prima instanță a dat eficiență dispozițiilor art.160 alin.3 Cod procedură penală.
Așa fiind, în temeiul art.38515pct.1,lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatei și va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.385/15, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 14.2009 a Tribunalului București - Secția a ll-a penală, din Dosarul nr-.
În temeiul art. 192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
Red./24.06.2009
Dact./24.06.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Ana Hermina IancuJudecători:Ana Hermina Iancu, Daniela Panioglu, Alina
