Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 782/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1192/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.782/
Ședința publică de la 26 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 2: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 3: Niculina
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în recurs.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 27 aprilie 2009, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Consideră că instanța a apreciat în momentul în care a menținut măsura arestării preventive, asupra faptului că pedeapsa prevăzută pentru infracțiune comisă de inculpat este mai mare de 4 ani, însă apreciază că nu este îndeplinită condiția doua aceea referitoare la pericolul social pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă pentru ordinea publică.
Apreciază că din analiza materialului probator administrat în cauza reiese că inculpatul în urma traficului de droguri reținut în sarcina sa nu a beneficiat niciodată de vreo sumă de bani și, mai mult, că traficul de droguri era săvârșit de și.
Precizează că inculpatul nu a făcut trafic de droguri ci era angajat ca șofer la inculpatul, neștiind despre activitățile acestuia din urmă.
Apreciază că lăsarea inculpatului în libertate nu ar prezenta nici un pericol pentru ordinea publică, menționează că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, era angajat în muncă în timp ce ceilalți doi coinculpați și, sunt recidiviști, se ocupau în mod constant cu traficul de droguri.
Consideră că circumstanțele personale ale inculpatului nu conduc instanța la aprecierea că inculpatul aflat în libertate ar prezenta vreun pericol pentru ordinea publică.
Menționează că în cadrul percheziției efectuate în domiciliul acestuia nu s-au găsit droguri, singurul fapt reținut în sarcina sa fiind că în două rânduri a înmânat la cererea inculpatului două pungulițe colaboratorului " ".
Totodată, arată că inculpatul a înțeles care sunt consecințele faptelor sale, că în prezent nu mai consumă droguri și dorește a-și continua studiile, motive pentru care în temeiulartl.160/b alin.2 Cod procedură penală solicită a se dispune înlocuirea arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, încheierea atacată este legală și temeinică.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin în raport de natura infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, pentru care este cercetat, prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, modalitatea de săvârșirea acesteia, de numărul actelor materiale ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, de cantitatea de heroină relativ mare transportată de inculpat.
Consideră că există temerea că inculpatul aflat în stare de libertate și-ar putea relua activitatea infracțională, dat fiind că din datele existente rezultă că pentru acesta comercializarea de droguri constituia o ocupație și prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Precizează că împrejurările favorabile inculpatului au fost avute în vedere de instanță la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, motive pentru care apreciază încheierea pronunțată ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită a i se înlocui măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu păsări localitatea, dat fiind că dorește a-și da licența. Arată că colaborat cu organele de cercetare și a avut o atitudine sinceră.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 27.04.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b alin.3 pr. pen. menținerea stării de arest a inculpaților, și
Au fost respinse ca nefondate cererile inculpaților și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri, prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal.
Apreciază tribunalul că până la acest moment procesual nu au încetat și nici nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive - art.143 și 148 lit.f pr. pen. - menținându-se atât caracterul rezonabil al presupunerii că inculpații au săvârșit faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu cât și cerințele art.148 lit.f pr. pen. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților fiind mai mare de 4 ani și, în raport cu natura faptelor, modalitatea concretă în care au acționat inculpații, ce denotă o planificare minuțioasă a activității infracționale, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie Arată că nu este îndeplinită condiția pericolului pentru ordinea publică cerută de art. 148 lit. f pr. pen. în condițiile în care este necunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, era angajat în muncă, a avut o atitudine sinceră, nu a beneficiat de sume de bani din traficul de droguri. A solicitat admiterea recursului, casarae încheierii atacate și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea pentru a avea posibilitatea să susțină examenul de licență.
Examinând încheierea recurată prin raportare la motivele invocate de către inculpatul recurent dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondate pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002rap.la art. 160/b alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 cod penal constând în aceea că în zilele de 02.10.2008, 22.10.2008 și 03.XI.2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la solicitarea coinculpatului, al cărui șofer era, i-a livrat colaboratorului " " - nume de cod, cantitățile de 3,84 grame heroină, 4,17 grame heroină și 3,79 grame heroină. Prin rechizitoriu, inculpatul a fost trimis în judecată și pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor și munițiilro, prevăzută de art. 279 alin.3 lit.a cod penal.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 13.XI.2008 a Tribunalului, Secția a II-a Penală, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr.224/P din 13.XI.2008.
Analizând actele și lucrările dosarului și Curtea reține că și în acest moment procesual în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 coroborat cu art.681Cod procedură penală și art.148 lit. Cod procedură penală, temeiuri avute în vedere de către judecătorul care a dispus luarea măsurii arestării preventive.
În cauză există probe și indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele menționate anterior, relevante sub acest aspect fiind declarațiile colaboratorului " ", declarațiile martorilor audiați în cauză, declarațiile inculpaților, rapoartele de constatare tehnico-științifică, procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală.
De aseemenea, sunt incidente și prevederile art.148 lit.f Cod procedură penală întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea infracțiunilor presupus comise de inculpat, modalitatea concretă în care se reține că acesta a acționat, caracterul repetat al activității infracționale, cantitatea de droguri presupus traficată, starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni, relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar produce lăsarea inculpatului în libertate și îndreptățesc organele judiciare să aplice măsuri ferme pentru stoparea fenomenului infracțional, inclusiv prin luarea/menținerea măsurilor privative de libertate.
Fapte de natura celor pentru care este cercetat inculpatul au o puternică rezonanță negativă în conștiința opiniei publice iar lăsarea în libertate a acestuia ar genera neîncredere în capacitatea justiției de a reacționa la asemenea fenomene care periclitează ordinea de drept și sănătatea publică.
Lipsa antecedentelor penale și celelalte circumstanțele de ordin personal invocate de recurent nu pot constitui motive pentru lăsarea acestuia în libertate, acestea fiind apreciate în contextul gravității deosebite a faptelor pentru care este cercetat. De asemena, împrejurările invocate de inculpat au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive, așa încât nu se poate susține că prezența lor constituie, la acest moment procesual, o justificare pentru schimbarea temeiurilor arestării și un motiv întemeiat pentru punerea sa în libertate.
Curtea apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 parag.3 din CEDO câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica.
și suficiența acestor motive au fost apreciate de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.136 apreciind C.P.P. că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Pentru considerentele ce preced, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b C pr. pen Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform art. 192 alin.2 pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 5o le, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
2 ex./19.06.2009
Președinte:Francisca Maria VasileJudecători:Francisca Maria Vasile, Andreea Cioată, Niculina
