Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 782/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 782/
Ședința publică din 03.12.2009
PREȘEDINTE: Maria Tacea
JUDECĂTOR 2: Liviu Herghelegiu
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier: - -
-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul T - Serviciul Teritorial Galați
La ordine fiind soluționarea recursurilor formulate împotriva încheierii de ședință din 26.11.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- de către inculpații -, -, -, - și deținuți în Penitenciarul Galați.
La apelul nominal au răspuns inculpatul asistat de avocat ales, inculpații -, - și asistați de av.ales în substituirea d-lui.av. și inculpații, și - asistați de av. ales.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Având în vedere că cererea de recurs a inculpatului a fost înregistrată ulterior sub nr-, conform art. 34.pr.pen. Curtea dispune conexarea acestui dosar la dosarul -.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării, având în vedere că între cele două cauze există legătură.
Avocații prezenți nu se opun conexării celor două cauze.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
În susținerea recursului formulat de inculpatul, apărătorul acestuia av., precizează recursul vizează nelegalitatea și netemeinicia hotărârii. Consideră că, din punct de vedere al nelegalității invocate de inculpat, în mod greșit s-a reținut că inculpatul dacă ar fi lăsat în libertate la momentul de față, ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar în ceea ce privește netemeinicia, apreciază că în mod greșit instanța de fond a considerat că se impune menținerea arestării preventive sub aspectul verificării temeiniciei arestării preventive.
În ceea ce privește primul motiv de recurs, solicită a se observa că atâta timp cât urmărirea penală este finalizată, s-a stabilit, cel puțin la nivelul rechizitoriului, participația fiecărui inculpat. Inculpatul a recunoscut în esență faptele imputate acestuia, motiv pentru care nu ar mai prezenta la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică. Este adevărat că pericolul concret pentru ordine publică este analizat de instanță prin prisma metodelor, mijloacelor prin care s-a reținut că au fost săvârșite faptele imputate, dar această cauză este foarte bine cunoscută de instanța pe care o judecă. Solicită de asemenea a se observa că mijloacele și metodele folosite de inculpați sunt metode în opinia simple și adecvate, sau posibil de folosit de orice persoană care ar avea o îndemânare de folosire a calculatorului, aceste fapte sunt foarte ușor de comis în maniera în care a fost prezentată de inculpat, că toate elementele sunt practic în spațiul virtual în care se accesează site-uri prin comunicarea acelor parole, ID-uri și PIN-uri care, ulterior pot fi transmise, aspect arătat și recunoscut de inculpat.
Consideră că la momentul de față atâta timp cât el, așa cum a mai arătat, a recunoscut fapta, nu există nici un risc dacă, lăsat în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului pentru că, odată recunoscută fapta nu ar mai exista nici un motiv ca să încerce să influențeze martori sau alți participanți în această cauză.
În ceea ce privește existența pericolului dacă va fi condamnat cu executare, nu există de asemenea posibilitatea ca acesta să se sustragă executării pedepsei pentru că, după cum se poate observa el, practic de la începutul urmăririi penale a fost corect, sincer față de organele de urmărire penală, astfel încât în măsura în care va fi găsit vinovat va executa pedeapsa astfel cum va fi stabilită.
De asemenea, cu privire la netemeinicia arătată, verificând legalitatea prin prisma disp.art. 3001.C.P.P. acest articol presupune nu numai legalitatea și ci a temeiniciei măsurii arestării preventive. Din punct de vedere al analizei acestui criteriu al temeinicie, nu ar mai ajuta pe nimeni, sau scopul procesului penal nu ar mai ajuta cu nimic dacă inculpatul ar fi privat de libertate. Nu s-a reținut astfel cum s-a arătat că acesta ar ascunde probe, de asemenea această măsură nu ar mai servi la nimic prin menținerea ei. Și, nu în ultimul rând, arată că acest procedeu este des întâlnit la nivelul organelor de urmărire penală care instrumentează astfel de cauze. Mai erau câteva zile și se împlinea termenul, sau perioada maximă de 180 zile de arest preventiv. În 180 zile de arest, inculpatul practic nu a fost întrebat dacă mai are cereri de făcut, nu a fost întrebat despre orice altă probă în apărare. Această perioadă de arest maximă s-a extins în mod expres ca urmare a cererilor repetate de organul de urmărire penală adresate altor autorități judiciare asupra cărora, sau asupra unor fapte care nu sunt imputate inculpatului, dar având în vedere toate circumstanțele și termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, în care s-a desfășurat urmărirea penală, apreciază că nu s-ar mai impune o astfel de măsură și ar trebui din oficiu înlocuită această măsură cu măsura de a nu părăsi localitatea de domiciliu din B cu obligația acestuia de a nu lua legătura cu ceilalți inculpații sau cu martorii din prezenta cauză.
Avocat, în susținerea recursurilor inculpaților, și -, apreciază de asemenea că soluția instanței de fond este greșită criticând-o pe considerentul că, din punctul său de vedere se impunea așa cum a solicitat și în fața instanței de fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură, pentru că temeiul prev. de art. 148 lit. f nu mai subzistă, că pericolul concret pentru ordinea publică în situația celor trei inculpați s-a estompat odată cu trecerea celor 6 luni de zile și, pe cale de consecință, existența doar a unor indicii temeinice privind săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală justifică cererea inculpaților ca fiind cea mai potrivită. în fața instanței de control judiciar, eventual inexistența temeiurilor prev. de art. 143.C.P.P. luând separat fiecare infracțiune în parte prin încercarea de a argumenta că instanța de fond a procedat greșit atunci când a reținut aceste infracțiuni în sarcina inculpaților. Rechizitoriul este întocmit, rămâne ca instanța de fond după ce efectuează cercetarea judecătorească să tragă concluzie. Solicită înlocuirea măsurii arestării preventive. Instanța de fond a apreciat existența pericolului concret pentru ordinea publică în situația fiecăruia dintre cei trei inculpați recurenți doar pe baza acestui grad de pericol social al faptei. Instanța s-a exprimat de o altă manieră, motivând că faptele sunt săvârșite într-un grup cu participarea mai multor persoane, că s-a pus în pericol siguranța, tranzacțiile cu card-uri, că s-a creat în rândul comunității un sentiment de neliniște. Acestea sunt chestiuni care din punctul său de vedere țin de aprecierea existenței elementelor constitutive a infracțiunii reținute în sarcina inculpaților și de aprecierea gradului de pericol social. Până la urmă, oricât s-ar aprecia ca fiind ridicat acest grad de pericol social, măsura reală a acestuia este dat de sancțiunea prevăzută de legiuitor. Toate aceste infracțiuni, cinci la număr în cazul lui - infracțiuni prev. de Lg. 161/2003 și 365/2002, patru la număr în cazul inculpatului și la fel, patru la număr în cazul inculpatului. Toate aceste infracțiuni au ca și limită maximă a pedepsei 12 ani. minimă variază - 6 luni, 1 an, într-una din situații 3 ani. Firește că, potrivit alin. 2 de la art. 7 din Lg. 39/2003, limitele de pedeapsă aplicabile pentru infracțiunea de constituire ori aderare la un grup infracțional organizat se ajustează la nivelul celei mai grave fapte în scopul cărora s-ar constitui grupul. Ca atare, se discută despre un dosar în care inculpații sunt trimiși în judecată pentru infracțiuni pedepsite cu maxim 12 ani. Pericolul social generic al acestor infracțiuni trebuie apreciat prin raportare la această sancțiune. Din această perspectivă, apreciază că acest pericol social generic se situează la un nivel mediu, nu sunt dintre cele mai grave infracțiuni reglementate încriminate de legea penală română. În concret inculpații și-au recunoscut contribuția la săvârșirea acestei infracțiuni. Nu se poate aprecia prin raportare la situația faptică reținută în sarcina inculpatului care-i socotit cel mai important membru al acestui grup. Nu se poate aprecia că ori, cu atât mai puțin au aceeași activitate infracțională ca persoane pe care procurorul le-a considerat inițiatorul, conducătorul sau coordonatorul grupului respectiv. Nu se poate raporta doar la situația cea mai grea din acest dosar, aducându-i pe toți ceilalți la același nivel, pentru acest motiv s-a solicitat o individualizare a răspunderii, o individualizare a aprecierii privind gradul concret de pericol social pe care-o prezintă fiecare infracțiune în parte raportat la fiecare inculpat în parte.
Ca atare, consideră că acest raționament al instanței de fond care s-a bazat exclusiv pe gradul de pericol social al faptei, generic și concret nu mai justifică după întocmirea rechizitoriului noțiunea de grad de pericol social, nu mai justifică teza potrivit căreia inculpații puși în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Totodată, trebuie analizate și circumstanțele personale ale fiecăruia dintre inculpați. Aceștia sunt la primul impact cu legea penală, au avut o atitudine sinceră în cursul urmăririi penale. Față de toți acești inculpați nu se poate reține că în dosar există date că aceștia ar încerca să influențeze buna desfășurare a procesului penal, ar încerca să distrugă mijloace de probă, ori ar avea un comportament care ar împiedica în vreun fel buna desfășurare a procesului penal. Nu există la dosar nici un fel de date în sensul acesta.
Ca atare, după finalizarea urmăririi penale nu mai sunt în opinia sa, suficiente argumente pentru a demonstra că inculpații prezintă în realitate un pericol concret pentru ordinea publică. De aceea a solicitat instanței să aprecieze că temeiul prev. de art. 148 lit. f nu mai subzistă și că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, măsură restrictivă de libertate suficientă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal. Totodată menționează că, conduita organului judiciar care a instrumentat ancheta timp de 6 luni, care a încercat să demonstreze - și a reușit - să convingă instanța de judecată că termenul rezonabil la care face referire art. 5 paragraful 3 din Convenția Drepturilor Omului cu disp.art. 159 alin.ultim din pr.pen, - termenul rezonabil e la limita maximă în această cauză. Se poate observa câte din activitățile pentru care s-a solicitat prelungirea lună de lună au fost finalizate până la finalizarea urmăririi penale. Nu contestă faptul că nu au fost și activități înfăptuite, până la capăt, dar au fost și o multitudine de activități pentru care s-a solicitat de fiecare dată prelungirea măsurii arestării preventive și activități care nu au fost efectuate. Cu alte cuvinte, un fel de "" a organului de urmărire penală. Un exemplu lesne de observat, a fost că ar trebui, la ultima prelungire a măsurii arestării, să le fie restituite bunurile ridicate - bunuri care nu aveau legătură cu prezenta cauză - nu cele reținute de procuror ca fiind folosite la săvârșirea faptei - bunuri care nu s-au restituit inculpaților și altele. Această conduită reprezintă în opinia sa un argument în suplimentar în favoarea ideii că termenul rezonabil în ceea ce privește această cauză a fost depășit.
Totodată a mai arătat și situația mai specială a inculpatului, care a fost trimis în judecată doar pentru o activitate infracțională reținută ca fiind săvârșită timp de 3 săptămâni în cursul lunii martie 2009, reținându-se că a aderat la grupul infracțional în 2009 - așa cum a precizat procurorul în mod generic - iar când s-a relatat acțiunea ce constituia elementul material al infracțiunii s-a menționat că "timp de 3 săptămâni în luna martie 2009 mers în Irlanda, a scos de acolo niște bani și i-a trimis în țară". Din tabelul de la Secret -service rezultă că este vorba de 8-9 mii Euro, demonstrați ca fiind trimiși în realitate au fost doar 3 mii Euro. Consideră că activitatea infracțională reținută de procuror prin rechizitoriu pentru care acest inculpat a fost trimis în judecată împreună cu ceilalți inculpați nu justifică perioada de arestare preventivă care să depășească cele 6 luni de zile executate deja de inculpat. Acesta a recunoscut comiterea faptei, a ajutat organele de urmărire penală, a arătat ce s-a întâmplat. Nu există motive suplimentare pentru a fi menținută arestarea preventivă a inculpatului pe timpul judecății. La modul cum s-a obținut prelungirea de fiecare dată, vine și instanța de fond punând "" la toate. Motivul menținerii a fost pentru că nu s-a finalizat cercetarea judecătorească după cum s-a scris în încheiere.
Având în vedere cele susținute, solicită instanței admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și în judecare, făcându-se aplicarea disp.art. 1602alin. 2, art. 139 alin. 1 și 145.pr.pen. înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea inculpaților de a nu părăsi localitatea.
Avocat în susținerea recursurilor formulate de inculpații -, - și precizează că a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive având în vedere perioada scursă de timp. A arătat instanței de fond faptul că toate operațiunile, toate actele care trebuiau efectuate în dosar și care necesitau până la acel moment privarea de libertate a inculpaților, în viziunea Parchetului și instanței au fost finalizate. Nimic nu putea împiedica instanța de fond să reaprecieze la oportunitatea măsurii arestării preventive așa cum a arătat disp.art. 300 ind.1. Perioada de 6 luni de arest preventiv este deja o perioadă rezonabilă. De fiecare dată când s-a vorbit în fața instanței de fond la prelungiri, s-a arătat că instanța a motivat că măsura arestării preventive nu a atins un interval rezonabil și că menținerea arestării preventive este necesară în continuare pentru că aceasta cauză este foarte complexă ce necesită investigații ample și amănunțite justificându-se durata mare a arestării preventive. Înainte cu puține zile de expirare a acelui interval de 180 zile în care Parchetul trebuia să întocmească rechizitoriul, acesta a fost întocmit, a fost sesizată instanța și ca o consecință, instanța de fond a considerat că măsura arestării preventive se impunea și în continuare.
Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, apreciază că nu sunt motive pentru care inculpații ar trebui să se judece în continuare în stare de arest preventiv având în vedere că se prefigurează un proces deosebit de, cu mulți inculpați, cu zeci de martori de audiat, cu probe care vor fi solicitate în instanță - probe care au fost respinse când inculpații le-au solicitat în apărare în fața organelor judiciare, în fața DIICOOT-ului.
În cauză au fost audiați în faza de urmărire penală, inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, au fost audiați martori. La fiecare prelungire Parchetul a motivat necesitatea menținerii arestării preventive. Au fost efectuate și finalizate perchezițiile informatice iar la acest moment inculpații nu mai pot influența cu nimic desfășurarea procesului penal în următoarea etapă procesuală. S-a arătat că inculpații au fost cooperanți, în faza de urmărire penală, au recunoscut săvârșirea faptelor, au înțeles să dea declarații de câte ori au fost audiați, au solicitat într-un final și probe în apărare astfel că, inculpatul a solicitat în timpul urmăririi penale o probă pertinentă, utilă cauzei, necesară aflării adevărului respectiv o expertiză contabilă pentru a se stabili unitățile bancare prejudiciate de fiecare inculpat, sumele de bani pentru a avea o privire de ansamblu asupra prejudiciului, probă care a fost respinsă.
Inculpații sunt persoane tinere, au fost cooperanți, nu au antecedente penale iar în ceea ce privește pedeapsa, așa cum a arătat și dl.av., nu este mai mare de 12 ani. La acest moment, în care se va trece în etapa cercetării judecătorești, starea de arest preventiv în opinia sa, nu se mai justifică pentru fapte care nu au un grad de pericol social deosebit de mare, cel puțin legiuitorul când a apreciat cu privire la gradul abstract al pericolului social al acestor infracțiuni a sancționat în limite minime și maxime având în vedere faptul că au un grad de pericol social mai redus față de alte infracțiuni pentru care se efectuează cercetări cu inculpați în stare de arest preventiv.
Consideră că la acest moment nu mai este atins scopul prevăzut de lege, legiuitorul prevăzând printre măsurile preventive măsura arestării preventive - moment la care instanța de control judiciar poate aprecia cu privire la acești inculpați că procesul penal va putea continua în condiții bune și de cooperare din partea acestora aflați sub imperiul unei alte măsuri preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, măsură mai puțin restrictivă, justificată la acest moment, măsură care la rândul său este însoțită de un ansamblu de alte măsuri menite să creeze convingerea instanței că inculpații se vor prezenta la proces și vor participa la buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministerului Public, apreciază că încheierea de ședință recurată de inculpați este temeinică și legală. Astfel, în cauză se mențin în continuare temeiurile de fapt și de drept de la luarea măsurii arestării preventive față de cei 7 inculpați, respectiv temeiurile prev. de art. 143.pr.pen. în sensul că, din actele existente la dosar, rezultă indicii și probe temeinice că inculpații au săvârșit faptele grave deduse judecății, fiind vorba de constituire, respectiv aderare la un grup infracțional organizat, accesare fără drept la un sistem informatic în formă continuată, infracțiuni contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice în formă continuată, infracțiuni informatice, falsificarea instrumentelor de plată electronică, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, spălare de bani, fapte pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar din modalitățile concrete de comitere, respectiv în mod organizat, în formă continuată prin folosirea de metode elaborate, conduc la concluzia existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
Totodată a mai precizat că pericolul concret pentru ordinea publică, nu este relevat numai de limitele de pedeapsă ci, printre altele și de orice manifestare aptă a vătăma climatul social firesc, normal, respectarea drepturilor cetățenilor.
Pentru aceste considerente, apreciază că încheierea de ședință recurată este legală și temeinică solicitând respingerea recursurilor formulate de inculpați ca nefondate.
În ultimul său cuvânt, inculpatul - solicită judecarea sa în stare de libertate și își însușește cele arătate de apărătorul său.
Inculpatul - în ultimul cuvânt, solicită judecarea în stare de libertate însușindu-și cele arătate de apărător.
Inculpatul solicită judecarea în stare de libertate si își însușește cele susținute de apărătorul său.
Inculpatul - în ultimul cuvânt își însușește cele arătate de apărătorul său.
Inculpatul în ultimul cuvânt își însușește cele arătate de apărătorul său.
Inculpatul. își însușește cele susținute de apărătorul său.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, își însușește cele arătate de apărătorul său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 26.11.2009, Tribunalul Galați în baza art. 3001.pr.pen. a constata ca fiind legală măsura arestării preventive a inculpaților, și a menținut-
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Văzând dosarul de urmărire penală, s-a apreciat că starea de arest a inculpaților, și este legală si temeinică si s-a impus menținerea acesteia in continuare, pentru argumentele ce vor fi arătate mai jos:
In luna iunie 2009, față de cei opt inculpați s-a luat măsura arestării preventive pentru comiterea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat in vederea comiterii de infracțiuni informatice cu scopul de a obține pentru sine sau pentru alții diferite mijloace bănești, faptele fiind prevăzute si pedepsite de Legea 39/2003, precum si de Legea 161/2003.
În concret, inculpații prin cooperare nemijlocită si prin stabilirea atribuțiilor specifice, au accesat diferite site-uri informatice, au clonat card-uri prin diferite metode tehnice, obținând diferite sume de bani din bănci aflate in țară și in străinătate.
La luarea măsurii preventive a arestării au fost respectate pentru toți inculpații dispozițiile art. 63 ind. 1 si art. 143.p Cod Penal privind existența indiciilor rezonabile de vinovăție. Astfel, într-o primă etapă a urmăririi penale, toți inculpații au fost audiați si au avut in general o atitudine cooperantă, recunoscând in bună parte faptele comise, modalitatea de operare, participanții la constituirea grupului infracțional si atribuțiile specifice ale fiecăruia. Așa cum s-a arătat la momentul arestării preventive si ulterior prin încheierile de prelungire a stării de arest, indiciile de vinovăție ale celor opt inculpați arestați rezultă si din declarațiile persoanelor păgubite, declarațiile martorilor,; perchezițiile informatice efectuate cu acordul instanței, perchezițiile domiciliare efectuate la unii inculpați, expertizele tehnice si verificările cardurilor si a dispozitivelor electronice efectuate in faza de urmărire penală.
Cu privire la temeinicie, s-a apreciat că măsura arestării preventive a fost justificată pentru fiecare inculpat, având in vedere activitatea infracțională transnațională desfășurată de aceștia, modul ingenios in care au acționat, valoarea foarte mare a prejudiciilor cauzate băncilor si unor persoane fizice deponente, precum și impactul profund negativ cauzat sentimentului de securitate ce trebuie să existe in societate față de noile sisteme informatice de depozitare rezervelor bănești si de plată modernă prin sistemul card.
Faptele comise de inculpați in ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 7 din Legea 39/2003 sunt pedepsite cu închisoarea in cuantum mai mare de 12 ani iar infracțiunile de fraudă electronică prev. de Legea 161/2003 sunt pedepsite cu închisoare de până la 12 ani, astfel că in cauză au fost respectate si dispozițiile prev. de art. 148.p Cod Penal privind limitele pedepsei pentru care este necesară arestarea inculpaților.
S-a considerat raportat la art. 300 ind. 1 al. 1 si 3.p Cod Penal că se impune in continuare menținerea stării de arest a inculpaților, și întrucât faptele comise sunt foarte grave, au avut o rezonanță negativă în societate prin pierderea încrederii in noile sisteme de plată a salariilor si a depunerilor de rezerve bănești la unitățile bancare.
S-a apreciat de asemenea că starea de arest trebuie să fie menținută în continuare întrucât nu s- finalizat cercetarea judecătorească si pentru administrarea tuturor probelor in faza de judecată în condiții optime este necesar ca inculpații să fie menținuți in stare de detenție astfel încât să nu influențeze probele ce sunt de administrat in faza de judecată.
Legea penală atât cea materială, cât si cea formală, trebuie să realizeze o prevenție specială si o prevenție generală. Prevenția specială trebuie să aibă un efect educativ-descurajant pentru persoana arestată preventiv, iar prevenția generală trebuie să genereze o atitudine de descurajare si o atitudine moralizatoare pentru alte persoane care ar fi tentate să comită fapte penale identice.
Întrucât la acest moment inculpatul nu a depus la dosar acte medicale relevante privind starea sa de sănătate si a părinților săi, nu s-a putut lua in considerare o eventuală revocare stării de arest a acestuia.
În ceea ce privește rezonabilitatea, s-a apreciat că urmărirea penală s-a efectuat în termenul legal de maximum 6 luni, respectându-se principiul rezonabilității, iar tergiversarea relativă a finalizării urmăririi penale a fost generată în principal de volumul foarte mare de activități specifice ce trebuiau efectuate in dosar.
Având in vedere cele arătate mai sus, s-a apreciat că se impune în continuare menținerea stării de arest a celor opt inculpați, măsura arestării preventive fiind legală si temeinică față de fiecare inculpat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recursul inculpații, care apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
în condițiile în care urmărirea penală a fost finalizată, instanța fiind sesizată cu rechizitoriu inculpații lăsați în libertate, nu ar putea influența sau zădărnici aflarea adevărului;
nu sunt probe la dosar din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta în concret un pericol pentru ordinea publică ia faptele reținute în sarcina inculpaților nu sunt infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social (infracțiuni cu violență);
durata arestării preventive a inculpaților care este în prezent de 6 luni a depășit termenul rezonabil în condițiile în care cercetarea judecătorească se va întinde în timp;
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu în limitele prevăzute de lege, Curtea reține următoarele:
În mod judicios instanța de fond analizând dosarul de urmărire penală a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților este legală și a menținut- Această concluzie rezultă din:
- verificarea legalității arestării preventive în baza art. 3001.pr.pen. are scopul ca după terminarea urmăririi penale și sesizarea instanței de judecată, judecătorul să analizeze dacă mai subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială a inculpaților. Mai precis, judecătorul analizează dacă din actele de urmărire penală efectuate în cauză, sunt probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, această verificare având ca scop ca nicio persoană să nu fie judecată în stare de arest preventiv dacă pe timpul urmăririi penale nu sunt administrate probe din care să rezulte vinovăția acestora.
După ce constată că la dosarul cauzei sunt probe sau indicii temeinice din care să rezulte că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, judecătorul are obligația să se pronunțe dacă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mai mențin sau s-au schimbat urmând să procedeze în consecință, respectiv fie să mențină măsura arestării preventive, fie să o revoce.
În speță, la dosarul cauzei sunt probe și indicii temeinice de vinovăție a celor opt inculpați arestați în cauză respectiv declarațiile martorilor, perchezițiile informatice și domiciliare efectuate, expertizele tehnice și verificarea card-urilor și a dispozitivelor electronice.
Constatând că la dosarul cauzei sunt probe sau indicii temeinice de vinovăție, trebuie analizate dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mai mențin. Inculpații au fost arestați având ca temei art. 148 lit. f pr.pen. respectiv că lăsarea lor în libertate ar prezenta în concret pericol pentru ordinea publică iar pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele deduse judecății este mai mare de 4 ani.
În speță, inculpații au fost arestați preventiv pentru constituirea unui grup infracțional organizat în vederea comiterii de infracțiuni informatice cu scopul obținerii pentru sine sau pentru alții diferite beneficii bănești prevăzute de Legea 39/2003 și de Legea 161/2003.
În concret, inculpații prin cooperare nemijlocită și prin stabilirea atribuțiilor specifice au accesat diferite site-uri informatice, au clonat card-uri prin diferite mijloace tehnice obținând diferite sume de bani din bănci aflate în țară și străinătate.
Aceste fapte chiar dacă nu sunt fapte de violență, prezintă în concret un grad ridicat de pericol social prin crearea unui sentiment de neîncredere a populației în noile sisteme de plată electronic. În mod de exprimare plastic ar echivala cu un furt de bani din portofel, dar dimensiunea faptei este mult mai mare deoarece dacă din portofel se poate sustrage suma de bani pe care o persoană o avea în mod curent asupra sa, prin accesarea cu card-uri clonate asupra conturilor părților vătămate se puteau sustrage toate economiile bănești ale acestora.
În condițiile în care inculpații și-au constituit un grup infracțional pentru obținerea de rezultate cât mai mare în activitatea infracțională acționând atât în țară cât și în străinătate.
Deci, faptele așa cum au fost reținute în rechizitoriu prezintă un grad de pericol social ridicat iar lăsarea inculpaților în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică deoarece nu ar realiza prevenția specială respectiv nu ar avea efectul educativ descurajant asupra altor persoane predispuse la asemenea fapte penale dacă inculpații ar fi lăsați în libertate.
Mai exact, lăsarea inculpaților în libertate ar întări ideea unor alți prezumptivi făptuitori că ar putea săvârși fapte similare fără ca organele abilitate ale statului să poată reacționa cu mijloacele legale inclusiv prin luarea măsurii arestării preventive asupra lor.
În acest context, nu trebuie omis nici faptul că la alegerea măsurii preventive care se aplică împotriva unor persoane care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală unul din criterii este și acela referitoare la gradul de pericol social al faptelor săvârșite.
Or, așa cum s-a menționat mai sus, prin modul organizat în care inculpații au săvârșit faptele precum și multitudinea acestora, acestea prezintă un grad de pericol social ridicat ce impun menținerea stării de arest a inculpaților. Referitor la termenul duratei arestării preventive aceasta este în termen rezonabil, respectiv în limita de 6 luni de zile prevăzut de pr.pen. pentru desfășurarea urmăririi penale coroborat și cu faptul că este o cauză complexă, cu un număr mare de inculpați cu infracțiuni cu elemente de extraneitate care au impus o efectuare a unei urmăriri penale complexe și care va impune de asemenea o cercetare judecătorească la fel de complexă.
Față de aceste considerente, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de,.
Văzând și disp. art. 192.pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate împotriva încheierii de ședință din 26.11.2009 a Tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- de către inculpații - - "" (fiul lui și, ns. la 05.12.1984), - (fiul lui și, ns. la 11.08.1985), (fiul lui și, ns. la 23.05.1987), - - "" (fiul lui și, ns. la 08.09.1986), - "" și "" ( fiul lui G și, ns. la 01.06.1984), - - "" ( fiul lui și, ns. la 29.03.1987) și ( fiul lui și, ns. la 30.03.1987) deținuți în Penitenciarul Galați.
Obligă pe fiecare dintre recurenții-inculpați la plata către stat a sumei de câte 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
-
Red./04.12.2009
Tehnored: /2 ex./04.12.2009
Fond:
Președinte:Maria TaceaJudecători:Maria Tacea, Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru
