Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 790/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
(1203/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 790/
Ședința publică de la data de 27 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Rotaru
JUDECĂTOR 2: Luciana Mera
JUDECĂTOR 3: Viorica Costiniu
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURETE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - reprezentat prin procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și, împotriva încheierii de ședință din data de 07 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut in ședință publică răspund: recurenții inculpați, a și în stare de arest și asistați din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, după care, întrebați fiind recurenții inculpați declară că sunt de acord cu asistența juridică din oficiu.
Curtea constatând că nu sunt cereri prealabile, apreciază recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor.
Apărătorul recurenților inculpați, după ce a luat legătura cu aceștia, solicită admiterea recursurilor casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecării cauzei cu recurenții inculpați în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere pentru că acest a recunoscut și regretat săvârșirea faptei, susține că el nu vindea heroină și mai mult decât atât a vândut numai seringi, pentru dozele găsite asupra acesteia nu erau pentru vânzare.
Astfel, apreciază că, în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă și, în raport de circumstanțele personale ale inculpaților consideră că lăsarea în libertate nu ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursurilor declarate în cauză de către inculpați, ca fiind neîntemeiate.
Apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive se mențin, cele prevăzute de art. 148 lit. Cod procedură penală și, lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din presupunerea că aceștia își vor relua activitatea infracțională. Acest aspect rezultă din faptul că toți inculpații sunt fără loc de muncă, erau traficanți de heroină și vindeau la cel puțin 30 de persoane pe zi cantități de heroină, la unii chiar de câte două ori pe zi, Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere că inculpata a care era intr-un fel liderul acestui grup, a înțeles să amenințe procurorul de caz atunci când a fost cercetată, la fila 321 volumul 3 dosar urmărire penală aflându-se declarația acesteia.
Față de cele susținute, apreciază că există un pericol de zădărnicire a aflării adevărului prin lăsarea în libertate a acestor inculpați.
Având pe rând ultimul cuvântul, recurenții inculpați, solicită judecarea lor în stare de libertate, se vor prezenta la termenele de judecată.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 7.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală în temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților a, și.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Rechizitoriul nr. 651/D/P/2005 din data de 26 mai 2006, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a dispus trimiterea in judecata in stare de arest a inculpaților a, și, cercetați pentru săvîrșirea infracțiuniișor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, după cum urmează:
- față de inculpata zisa "", trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin, 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cp. si art. 14 alin 1 lit.c si d din Legea 143/2000, art. 5 Legea 143/2000 cu aplic, art. 41 alin 2 Cp. totul cu aplic. art. 33 lit a Cp. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fiind emis nr. 462 din 9.12.2005 reținându-se prev. de art.148 lit.h Cu C.P.P. privire la inculpată există probe certe în sensul art.143 p Cod Penal din care rezultă presupunerea că: în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat în perioada ianuarie - decembrie 2005 deținut, vândut, intermediat vânzarea și oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină (drog de mare risc) mai multor consumatori de droguri dintre care unii minori de pe raza Municipiului B obținând diferite sume de bani, a pus la dispoziție locuința sa din B, sector 5 cu știință și cu titlu gratuit mai multor persoana în vederea consumului de droguri, folosind la comercializarea heroinei și minori. Relevante în acest sens au fost: procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declarațiile colaboratorilor, declarațiile martorului audiat sub alta identitate, declarațiile învinuiților fata de care a fost începută urmărirea penala pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, procesele verbale de recunoaștere după fotografie, rapoarte ce constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de tribunal);
- față de inculpata, trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin, 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cp si art.5 clin Legea nr.143/2000 cu aplic,art.41 alin.2 Cp, totul cu aplic, art. 33 lit. a Cp. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fiind emis 466 din 9.12.2005 reținându-se prev. de art.148 lit. h Cp. Cu privire la inculpată există probe certe în sensul art. 143.p Cod Penal din care rezultă presupunerea că: în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat în perioada ianuarie - decembrie 2005 deținut, vândut, intermediat vânzarea și oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină (drog de mare risc) mai multor consumatori de droguri de pe raza Municipiului B obținând diferite sume de bani, a pus la dispoziție locuința sa din B, sector 5 cu știință și cu titlu gratuit mai multor persoane în vederea consumului de droguri fiind relevante în acest sens procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declarațiile colaboratorilor, declarațiile martorului audiat sub alta identitate, declarațiile învinuiților fata de care a fost începută urmărirea penala pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, procesele verbale de recunoaștere după fotografie, rapoarte ce constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de tribunal,
- față de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cp. art 5 din legea 143/2000 cu aplic, art 41 alin 2 Cp.totul cu aplic, art 33 lit a Cp. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fiind emis 467 din 9.12.2005 reținându-se prev. de art.148 lit. h Cu C.P.P. privire la inculpat au existat probe în sensul art.143 p Cod Penal din care rezultă presupunerea că: în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat în perioada ianuarie 2005- decembrie 2005 deținut, vândut, intermediat vânzarea și oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină (drog de mare risc) mai multor consumatori de droguri de pe raza Municipiului B obținând diferite sume de bani și a pus la dispoziție locuința sa din B, sector 5 cu știință și cu titlu gratuit mai multor persoana în vederea consumului de droguri, fiind relevante în acest sens procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declarațiile colaboratorilor, declarațiile martorului audiat sub alta identitate, declarațiile învinuiților fata de care a fost începută urmărirea penala pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, procesele verbale de recunoaștere după fotografie, rapoarte ce constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de tribunal),
- față de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2C.p. si art 14 alin 1 lit c Legea 143/2000, art.5 din Legea nr.143/2000, cu aplic, art 41 alin 2 Cp. totul cu aplic, art 33 Cp, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fiind emis. 469 din 9.12.2005 reținându-se prev. de art.148 lit.h Cu C.P.P. privire la inculpat există probe certe în sensul art.143 p Cod Penal din care a rezultat presupunerea că: în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat în perioada ianuarie - decembrie 2005 deținut, vândut, intermediatvânzareași oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină (drog de mare risc) mai multor consumatori de droguri de pe raza Municipiului B obținând diferite sume de bani și a pus la dispoziție locuința sa din B, sector 5 cu știință și cu titlu gratuit mai multor persoana în vederea consumului de droguri, fiind relevante în acest sens procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declarațiile colaboratorilor, declarațiile martorului audiat sub alta identitate, declarațiile învinuiților fata de care a fost începută urmărirea penala pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, procesele verbale de recunoaștere după fotografie, rapoarte ce constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de tribunal, - față de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art 2 alin, 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cp. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fiind emis 470 din 9.12.2005 reținându-se prev. de art.148 lit. h Cu C.P.P. privire la inculpat există probe certe în sensul art.143 p Cod Penal din care rezultă presupunerea că: în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat în perioada ianuarie 2005- decembrie 2005 deținut, vândut, intermediat vânzarea și oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină (drog de mare risc) mai multor consumatori de droguri de pe raza Municipiului B obținând diferite sume de bani,fiind relevante în acest sens procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declarațiile colaboratorilor, declarațiile martorului audiat sub alta identitate, declarațiile învinuiților fata de care a fost începută urmărirea penala pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, procesele verbale de recunoaștere după fotografie, rapoarte ce constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de tribunal),
- față de inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. ele art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 Cp. si art.37 lit. b p., art. 4 alin 1 si 2 din Legea 143/2000 cu aplic, art. 41 alin 2 Cp. si art. 37 lit. b Cp. art. 5 din Legea 143/2000 cu aplic, art. 41 alin 2 Cp. si art. 37 lit. b Cp. totul cu aplic, art. 33 lit. a Cp. s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fiind emis 468 din 9.12.2005 reținându-se prev. de art.148 lit. h Cu C.P.P. privire la inculpat există probe în sensul art.143 p Cod Penal din care a rezultat presupunerea că: în baza unei rezoluții infracționale unice, în mod repetat în perioada ianuarie 2005 - decembrie 2005 deținut, vândut, intermediat vânzarea și oferit cu titlu gratuit diferite cantități de heroină (drog de mare risc) mas multor consumatori de droguri, inclusiv minori, de pe raza Municipiului B obținând diferite sume de bani, a deținut fără drept diferite cantități de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, a pus la dispoziție locuința sa din B sector 5 cu știință și cu titlu gratuit mai multor persoane în vederea consumului de droguri fiind relevante în acest sens: procesele verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire, declarațiile colaboratorilor, declarațiile martorului audiat sub alta identitate, declarațiile învinuiților fata de care a fost începută urmărirea penala pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, procesele verbale de recunoaștere după fotografie, rapoarte ce constatare tehnico-științifică, procese verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizațiilor emise de tribunal).
Potrivit art. 3002.pr.pen în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art. 5 parag.4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ()..) care prevede că: "Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
În cazul, însă, în care decizia este luată de un tribunal în urma unei proceduri judiciare, controlul cerut de articolul 5 paragraful 4 se găsește încorporat în aceasta. Trebuie distins între decizia de lipsire de libertate inițială și deciziile ulterioare de menținere în detenție. Acestea din urmă vor fi supuse controlului cerut de articolul 5 paragraful 4 pentru a se verifica dacă au apărut noi probleme de legalitate ce ar putea schimba decizia inițială. Este astfel reglementat un control de legalitate (cauza De, și. Belgiei).
Controlul judiciar a vizat pe de o parte legalitatea măsurii preventive (cauzaChahal Regatului Unit al Marii Britanii)iar pe de altă parte, controlul trebuie să fie suficient de amplu pentru a se întinde asupra fiecărei condiții indispensabile, conform Convenției, pentru declararea ca legală a unei măsuri privative de libertate.
Articolul 5 paragraf 4 al Convenției dă dreptul persoanelor lipsite de libertate să ceară și să obțină reexaminarea periodică a condițiilor procedurale și de fond care sunt esențiale pentru conformitatea cu Convenția a măsurilor preventive (cauzaButkevicius Lituaniei).
Prin urmare instanța competentă trebuie să examineze nu numai conformitatea cu dispozițiile procedurale ale dreptului intern, ci și caracterul plauzibil al bănuielilor care au condus la luarea măsurii privative de libertate, (cauzeleWeeks,XșiAshingdaneMarii Britanii șicauzaVan DroegenbroeckOlandei).
Potrivit art. 160 pr.pen în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Examinând actele si lucrările dosarului, la acest moment procesual Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt si de drept ca au determinat arestarea inițială a inculpațilora, șicontinuă să existe și impun în continuareprivarea sa de libertate.
Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. existând la dosarul cauzei probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, probe ce se coroborează cu celelalte înscrisuri aflate la dosarul cauzei, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului.
În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143..pr.pen, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice (probe indirecte), în sensul art.681pr. pen. din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și pentru care s-au emis mandate de arestare preventivă pe numele acestora.
Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului încauza Fox, și Hartley Marii Britanii, Hotărârea din 30 august 1990, parag. 31-32).
Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță presupune antamarea de către instanță a faptelor principale(res probandae)sau a probatorii(res probantes)în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art. 5 parag.1 lit. c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (), cu privire la săvârșirea unei infracțiuni iar nu analiza probelor, a mijloacelor de probă, sau a modalității administrării acestora.
Pedeapsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute in sarcina inculpaților este închisoarea, fiind astfel satisfăcută condiția prevăzută de art.136 alin.6 pr.pen.
De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condiții presupune atât o analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.
Tribunalul a avut în vedere în analiza ambelor aspecte natura și modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate.
Pericolul concret pentru ordinea publică determinat de judecarea inculpaților in stare de libertate rezultă mai ales din modalitatea concretă de comitere a faptelor și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații, existând temerea că lăsarea acestora în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau la impietarea bunei desfășurări a procesului penal, astfel menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde si scopului reglementat de dispozițiile art. 136. pr. Pen.
Acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care au fost cercetați inculpații, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora si pentru care au fost trimiși in judecata, prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art. 5 parag.1 lit.c și parag.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ().
Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art.5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauzaAustriei,Hotărârea din 28 martie 1990, cauzaLabita Italiei,Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm. cauzac Elveției,Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauzaContracta Italiei,Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauzaLA. Franței,Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, a, criticând soluția ca netemeinică și nelegală și solicitând punerea în libertate.
Curtea analizând recursurile formulate, prin prisma criticilor, cât și din oficiu conform art. 3856Cod procedură penală constată că acestea sunt nefondate.
În cauză există probe ce conturează opinia rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Gravitatea faptelor comise, multitudinea acestora, comiterea lor în formă continuată justifică aprecierea făcută de prima instanță că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică.
De asemenea comportamentul inculpaților în timpul procesului penal (există dovezi că una dintre inculpate l-a amenințat pe procurorul de caz) este de natură să conducă la concluzia trasă și de prima instanță, că o mai bună desfășurare a procesului penal are loc cu inculpații în stare de arest.
Deși inculpații sunt arestați de aproximativ 3 ani și J, Curtea consideră că termenul rezonabil al arestării preventive nu a expirat, această apreciere este făcută atât în funcție de complexitatea cauzei, de numărul inculpaților din această cauză, de gravitatea faptelor săvârșite dar și de aspectul că pentru aceștia s-a pronunțat în primă instanță o hotărâre de condamnare, care consolidează presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele de care sunt acuzați.
Mai mult, în interpretarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, Curtea apreciază că rezonabilitatea măsurii arestării preventive trebuie apreciată în funcție de timpul scurs de la luarea măsurii, până la condamnarea în primă instanță, și nu până la rămânerea definitivă a hotărârii.
Iată de ce Curtea consideră că nu a fost depășit termenul rezonabil al măsurii preventive luată față de inculpați, că se mențin în continuare temeiurile ce au determinat luarea acestei măsuri, motiv pentru care va dispune respingerea ca nefondate a recursurilor în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală și obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 7.05.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurenții la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu apărător din oficiu, de câte 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-24.07.2009
-Secția Penală
Jud. fond:
Președinte:Cristina RotaruJudecători:Cristina Rotaru, Luciana Mera, Viorica Costiniu
