Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 795/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 795
Ședința publică de la 05 August 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
Judecător G -
Grefier - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatele și împotriva încheierii penale din 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatele recurente, în stare de arest preventiv, asistată de avocat, asistată de avocat.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatei, avocat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei și punerea acesteia în stare de libertate, întrucât menținerea măsurii preventive nu a fost dispusă în conformitate cu cerințele legii penale române și a Convenției La dosar nu există probe certe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpata. Motivele menținerii unei măsuri preventive trebuie examinate de fiecare dată, iar motivarea nu poate fi identică pentru toți inculpații. A mai arătat că fapta imputată inculpatei este una de natură economică, coinculpații sunt cercetați în stare de libertate, iar lăsarea în libertate a inculpatei nu ar prejudicia procesul penal, din contră, ar ajuta la recuperarea prejudiciului.
Apărătorul inculpatei, avocat, a solicitat admiterea recursului și punerea în libertate a inculpatei, având în vedere că nu mai subzistă motivele care au determinat arestarea. Dosarul a fost finalizat, a fost emis rechizitoriul, faptele sunt recunoscute, astfel că lăsarea în libertate a inculpatei nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică. mai învederat că inculpata are în întreținere o minoră de 12 ani și o mamă bolnavă și nedeplasabilă și nu are antecedente penale. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi țara.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, hotărârea prin care s-a mențin ut măsura arestării preventive față de inculpate este temeinică și legală, fiind îndeplinite toate condițiile impuse de lege și subzistă în continuare și temeiurile care au determinat arestarea preventivă.
Inculpatele recurente, având pe rând ultimul cuvânt, au arătat că susțin concluziile apărătorilo
CURTEA
Deliberând asupra recursului constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.3001alin.3 raportat C.P.P. la art.143 și C.P.P. art.148 lit.f p Cod Penal s- constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatelor și, iar conform art.3001alin.3 C.P.P. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatelor, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, după audierea inculpatelor în fața primei instanțe și înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 28.09.2009.
În baza art.139 alin.1 s C.P.P.-a respins cererea inculpatelor de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Timișa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr.2585/P/2008 emis la data de 24.07.2009, inculpata a fost trimisă în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 raportat Cod Penal la art.132din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, fals intelectual prevăzută de art.289 raportat Cod Penal la art.41 alin.2 Cod Penal, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.26 raportat Cod Penal la art.215 alin.2, 3 și 5.Cod Penal și cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, complicitate la uz de fals prevăzută de art.26 raportat Cod Penal la art.291 și Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323
Cod PenalPrin același rechizitoriu, inculpata a fost trimisă în judecată, în stare de arest, pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.25 raportat Cod Penal la art.248 și Cod Penal cu aplicarea art.132din Legea nr.78/2000 și art.41 alin.2 Cod Penal, complicitate la fals intelectual prevăzută de art.26 raportat Cod Penal la art.289 și Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.215 alin.2, 3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, uz de fals prevăzută de art.291 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 Cod Penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 raportat Cod Penal la art.41 alin.2 Cod Penal, fals în declarații prevăzută de art.292 raportat Cod Penal la art.41 alin.2 și Cod Penal fals privind identitatea prevăzută de art.293 raportat Cod Penal la art.41 alin.2
Cod PenalÎn fapt, s-a reținut în sarcina inculpatei că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, mai multe cărți de identitate false pe numele coinculpaților, și. Astfel, inculpata a falsificat mai multe înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii acestora, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, înlesnind astfel și ajutându-i pe ceilalți inculpați la întocmirea unor contracte de muncă și adeverințe de venit false și, implicit, la obținerea unor credite de la mai multe societăți bancare, prin inducerea sau menținerea în eroare a acestora cu prilejul încheierii contractelor.
În sarcina inculpatei s-a reținut că a instigat-o pe inculpata să elibereze cărți de identitate false, cu încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, ajutând-o în acest sens. Cu ajutorul acestor cărți de identitate false, inculpata a indus în eroare mai multe societăți bancare cu prilejul încheierii sau executării unor contracte de credit, folosind în acest sens contracte de muncă și adeverințe de venit false. De asemenea, folosindu-se de cărțile de identitate false, inculpata s-a prezentat la Oficiul Registrului Comerțului T sub o identitate falsă, pentru a induce în eroare această instituție cu prilejul înființării unor societăți comerciale, ocazie cu care au dat și declarații necorespunzătoare adevărului.
Analizând materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin ordonanța nr.2585/P/2009 din data de 07.04.2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.248 raportat Cod Penal la art.132din Legea nr.78/2000 și cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, fals intelectual prevăzută de art.289 raportat Cod Penal la art.41 alin.2 Cod Penal, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.26 raportat Cod Penal la art.215 alin.2, 3 și 5.Cod Penal și cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, complicitate la uz de fals prevăzută de art.26 raportat Cod Penal la art.291 și Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 și Cod Penal asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 Cod Penal, constând în aceea că în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întocmit, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, mai multe cărți de identitate false pe numele coinculpaților, și. Astfel, inculpata a falsificat mai multe înscrisuri oficiale cu prilejul întocmirii acestora, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, înlesnind astfel și ajutându-i pe ceilalți inculpați la întocmirea unor contracte de muncă și adeverințe de venit false și, implicit, la obținerea unor credite de la mai multe societăți bancare, prin inducerea sau menținerea în eroare a acestora cu prilejul încheierii contractelor.
Totodată, prin ordonanțele nr.2585/P/2009 din data de 07.04.2009 și 21.07.2009 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Timișs -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice prevăzută de art.25 raportat Cod Penal la art.248 și Cod Penal cu aplicarea art.132din Legea nr.78/2000 și art.41 alin.2 Cod Penal, complicitate la fals intelectual prevăzută de art.26 raportat Cod Penal la art.289 și Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.215 alin.2, 3 și 5.Cod Penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, uz de fals prevăzută de art.291 cu Cod Penal aplicarea art.41 alin.2 Cod Penal, asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prevăzută de art.323 Cod Penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 raportat Cod Penal la art.41 alin.2 Cod Penal, fals în declarații prevăzută de art.292 raportat Cod Penal la art.41 alin.2 și Cod Penal fals privind identitatea prevăzută de art.293 raportat Cod Penal la art.41 alin.2 Cod Penal, constând în aceea că a instigat-o pe inculpata să elibereze cărți de identitate false, cu încălcarea atribuțiilor sale de serviciu, ajutând-o în acest sens. Cu ajutorul acestor cărți de identitate false, inculpata a indus în eroare mai multe societăți bancare cu prilejul încheierii sau executării unor contracte de credit, folosind în acest sens contracte de muncă și adeverințe de venit false. De asemenea, folosindu-se de cărțile de identitate false, inculpata s-a prezentat la Oficiul Registrului Comerțului T sub o identitate falsă, pentru a induce în eroare această instituție cu prilejul înființării unor societăți comerciale, ocazie cu care au dat și declarații necorespunzătoare adevărului.
În același timp organele de urmărire penală au solicitat instanței de judecată arestarea preventivă a celor două inculpate, Tribunalul Timiș pronunțându-se prin încheierea penală nr.46/CC/07.04.2009 în sensul admiterii propunerii și arestării preventive a inculpatelor, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f
C.P.P.În consecință au fost emise mandatele de arestare preventivă nr.34 și 39/07.04.2009 ale Tribunalului Timiș.
Potrivit dispozițiilor art.3001alin.1 C.P.P. în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice, din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive, urmând ca, atunci când temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, instanța să mențină arestarea preventivă.
Având în vedere probele administrate în cauză, din care rezultă suficiente indicii cu privire la posibilitatea ca cele două inculpate să fie implicate în comiterea unor fapte prevăzute de legea penală și sancționate cu închisoarea mai mare de 4 ani, prima instanță a considerat că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatelor, cu atât mai mult cu cât, raportat la natura faptelor comise, la împrejurările în care au fost săvârșite actele materiale ce alcătuiesc presupusa activitate infracțională, la persoana celor două inculpate și la consecințele produse, se poate observa faptul că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.3001alin.3 instanța C.P.P. de fond a menținut starea de arest a inculpatelor, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificate din nou, după audierea lor în fața primei instanțe și înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, respectiv data de 28.09.2009.
În momentul analizării legalității și temeiniciei măsurilor preventive dispuse în cauză instanța este obligată să se raporteze la situația personală a fiecăruia dintre inculpați. În consecință, organul judiciar va lua în considerare gradul de implicare al fiecăruia dintre inculpați în desfășurarea presupusei activități infracționale și contribuția sa la producerea rezultatului socialmente periculos. Pentru aceste considerente, nimic nu împiedică judecarea unor inculpați în stare de arest în condițiile în care probele administrate în cauză conduc la o eventuală concluzie că unul dintre acești inculpați ( ) a inițiat presupusa asociere infracțională, atrăgând ulterior, în sfera infracțional și alte persoane apropiate, în vreme ce celălalt inculpat ( ), în vederea obținerii unor foloase personale, a profitat, în desfășurarea activității, de funcția deținută, aspect care imprimă în conștiința opiniei publice un sentiment de neîncredere în capacitatea instituțiilor statului de a asigura desfășurarea relațiilor sociale într-un climat de deplină siguranță, sentiment care ar fi amplificat în situația în care cele două inculpate ar fi lăsate în stare de libertate.
În consecință, în temeiul art.139 alin.1 C.P.P. apreciind că temeiurile care au justificat luarea măsurii arestului preventiv nu s-au modificat, s- respins cererea inculpatelor, formulată prin apărătorii lor, de înlocuire a arestului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva încheierii de ședință din 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 4807/30/200 au declarat recurs, în termen legal, inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 4807.1/30 din 4.08.2009.
Recursurile nu au fost motivate în scris.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs apreciază că în mod judicios prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în deplină concordanță cu dispozițiile art. 3001.C.P.P. și 160 C.P.P. precum și art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recursul fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatele și continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpaților, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpate ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatelor continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, caracterul activității infracționale).
Pe de altă parte, aspectele invocate de inculpate în motivarea recursului nu sunt de natură a conduce la înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică a acestora, precum și că măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatelor, iar față de probatoriul administrat până în acest moment există date care susțin acest fapt, neputându-se face aprecieri cu valoare de certitudine în acest moment procesual.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatelor, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă; însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatelor și din consecințele acesteia. Infracțiunile de înșelăciune și falsuri aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv relațiile sociale cu caracter patrimonial care implică încrederea și buna credință a celor ce intră în aceste relații și la încrederea publică pe care trebuie să o inspire un astfel de înscris, cu impact social deosebit, iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului.
Astfel fiind, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatele și împotriva încheierii penale din 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În.art.38515pct.1 lit.b p Cod Penal respinge recursul declarat de inculpatele și împotriva încheierii penale din 31.07.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În.art.192 al.2 p Cod Penal obligă fiecare inculpată recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05 August 2009.
Președinte, Judecător, JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky
- - - - G -
Grefier,
- -
Red.AN/6.08.09
Tehnored AJ/2 ex/10.08.09
Prima instanță: Trib. T-
10 August 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
