Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 81/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 81
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Scripcariu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 3: Otilia Susanu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 18.06.1990 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din 21.01.2010 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator desemnat din oficiu de catre Baroul d e Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Interpelat de catre instanta, inculpatul recurent precizeaza ca isi mentine recursul declarat si nu mai are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta apreciaza cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursului si a nu se mai mentine masura arestatarii preventive față de inculpat, consideră că lăsarea lui in libertate este mai benefică pentru rezolvarea acestei cauze, inculpatul are o situatie familiala mai deosebita, nu are tată si are o soră in intretinere care are nevoie de sprijinul lui.
Solicită admiterea recursului si a se dispune judecarea inculpatului in stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public avand cuvantul, apreciază incheierea de sedinta pronuntata de Tribunalul I la data de 21 ianuarie 2009 ca fiind legala si temeinica, instanța - in baza art.300 ind.2 raportat art.160 ind.b alin.1 si 3 Cod procedura penala a constatat legalitatea si temeinicia masurii arestarii preventive si prin urmare a mentinut masura raportat la probatoriul administrat ulterior arestarii preventive, a constatat că in continuare sunt indeplinite conditiile prevazute de art.136, 148 lit.f Cod procedura penala, firește, avand in vedere infractiunea pentru care deja Tribunalul Iaf ost investit și pentru care inculpatul este cercetat. Solicita respingerea recursului ca nefundat.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent solicita a fi judecat in stare de libertate.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Dupa deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din data de 21 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iași, în baza dispozițiilor art. 3002rap. la art. 160 alin. 1 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, fiul lui, născut la data de 18.06.1990 și,fiul lui G și, născut la data de 18.05.1986, deținuți în Penitenciarul Iași, măsură ce a fost menținută în conformitate cu prevederile art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat și nu au încetat ci, mai mult, prin pronunțarea unei hotărâri de condamnare, ele s-au confirmat și chiar consolidat.
Toate mijloacele de probă administrate în cauză justifică menținerea stării de arest, ele relevând indicii temeinice care oferă presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi autorii infracțiunilor pentru care au fost condamnați, aspect confirmat și de poziția procesuală a acestora.
Totodată, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, pericol cert și actual, ce rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente extrase din mijloacele de probă administrate; gravitatea deosebită a faptelor bănuit a fi comise de inculpați; natura și importanța valorilor sociale pretins lezate; modalitatea concretă în care se presupune că s-a desfășurat activitatea infracțională, consecințele produse; sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează într-o comunitate restrânsă săvârșirea unor fapte de genul acelora presupus comise de inculpați.
Încheierea de ședință a fost recurată de inculpatul pentru motive de netemeinicie, susținând că, în mod greșit s-a apreciat că lăsarea sa în libertate ar reprezenta pericol pentru ordinea publică în condițiile în care trecerea timpului a diminuat rezonanța socială negativă produsă de săvârșirea presupuselor fapte, iar în faza procesuală actuală, probatoriul fiind administrat, nu există riscul influențării desfășurării procesului penal.
Verificându-se actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor invocate, dar și sub toate aspectele conform prevederilor art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, se constată că recursul nu este fondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv și condamnat de prima instanță pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni (furt calificat și tâlhărie), la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, reținându-se că în seara zilei de 23 septembrie 2008 sustras porumb de pe o suprafață de 0,545 ha teren aflată în tarlaua Dealul-, aparținând părții vătămate, iar în noaptea de 31 octombrie 2008 împreună cu inculpatul au sustras din iazul administrat de partea vătămată cantitatea de 400 kg; de asemenea, inculpații, și, în noaptea de 05 aprilie 2009, în loc public, prin violență, au deposedat de bunuri pe părțile vătămate, și.
Temeiul juridic care a stat la baza luării măsurii arestării preventive este cel reglementat de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
În cursul cercetării judecătorești, la instanța de fond, măsura arestării preventive a fost menținută succesiv la toate termenele de judecată, iar instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului potrivit art. 3002Cod procedură penală și procedând conform art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, în mod just a considerat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive sunt actuale și, impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Probele administrate în cauză furnizează suficiente elemente, în accepțiunea art. 143 Cod procedură penală, care să permită conturarea suspiciunii că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, fapte sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Cu privire la pericolul pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpatului în libertate, în accepțiunea art. 148 lit. f Cod procedură penală, în mod just s-a constatat că acest pericol este real, cert și actual. Astfel, gradul de repetabilitate a actelor materiale de sustragere permite să se presupună în mod rezonabil că, în absența unei alte pregătiri, pentru prestarea unei activități socialmente utilă, inculpatul ar putea să revină cu ușurință în mediul infracțional din care a fost extras prin luarea măsurii preventive și ar crea un sentiment de neîncredere în capacitatea de reacție a autorității judecătorești chemată să ocrotească ordinea de drept.
Ca atare, cea mai severă dintre măsurile preventive, individualizată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 136 alin. 8 Cod procedură penală se impune a fi menținută în scopul asigurării unei bune desfășurări a procesului penal, în înțelesul art. 136 alin. 1, coroborat cu art. 1 alin. 2 din Codul d e procedură penală.
Toate aceste aspecte justifică dispoziția instanței de apel d e menținere a măsurii preventive, criticile formulate de inculpat nefiind fondate.
În temeiul considerentelor expuse urmează ca în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală să se respingă recursul promovat de inculpat.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în care s-a inclus și onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, ce va fi avansat din fondul statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 21.01.2010 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu va fi avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -,
-
08.02.2010
2 ex.
Președinte:Gabriela ScripcariuJudecători:Gabriela Scripcariu, Maria Cenușă, Otilia Susanu
