Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 82/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 82/
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: dr. - - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Grefier:
DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI reprezentat prin
procuror:
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 15 octombrie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-inculpat, personal în stare de arest, asistat de av ales și de traducător de limba engleză, autorizată de Ministerul Justiției prin Ordinul nr.3191/C/25 noiembrie 2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală permite apărătorului să ia legătura cu recurentul, deoarece se află în stare de arest. Apărătorul recurentului-inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constata recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apărătorul recurentului-inculpat, avocat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii prin care s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, iar pe fond revocarea măsurii și punerea în libertate de îndată a acestuia.
În motivarea menținerii stării de arest, instanța de fond a arătat că în continuare subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și anume faptul că inculpatul prezintă pericol social, ori simpla motivare generică nu poate singură să îndeplinească condițiile necesare pentru menținerea stării de arest preventiv a acestuia, trebuind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege.
Motivarea instanței de fond nu este dată de pericolul social, ci de cantitatea mare de droguri adusă în țară de către inculpat, menținerea stării de arest fiind dată de această cantitate, neavând la bază temeiul avut de instanță la luarea măsurii arestării preventive, nicidecum pericolul social concret prezentat de inculpat.
Trebuie reținut și faptul că inculpatul de la venirea sa în România a avut și o contribuție socială prin ajutorarea spitalului din, a adus obiecte medicale și le-a donat spitalului, soția inculpatului este în cârje și are un copil. Inculpatul nu va determina într-un anume fel negativ buna desfășurare a procesului penal, nu va încerca luarea legăturii cu celelalte părți implicate în dosar, nu va zădărnici aflarea adevărului, a recunoscut, s-a supus oricăror proceduri.
Nu se va prevala în niciun caz de necunoașterea legii chiar dacă în Olanda este permisivă luarea acestor droguri de risc nu va veni să invoce în fața instanței neștiința totală chiar dacă el nu a știut, având în vedere și pregătirea inculpatului, însă nu este un pericol social concret pentru ordinea publică.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate, având în vedere faptul că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpatului impun în continuare privarea de libertate, întrucât acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni grave și anume trafic internațional de droguri de risc și trafic de droguri deoarece a introdus în România droguri de risc și le-a comercializat în această țară. Inculpatul a fost arestat în temeiul dispozițiilor art.148 lit.f pr.penală și anume că pedeapsa este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică față de infracțiunile săvârșite, temeiuri care nu s-au schimbat.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, prin traducător, solicită admiterea recursului, precizând că nu reprezintă pericol social. Arată că până în acest moment a făcut numai lucruri bune, are 41 ani, un copil în întreținere și o soție bolnavă, faptele pe care le-a săvârșit fiind generate numai de dorința lui de a ajuta un om care l-a implorat să-l ajute.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpat prin apărător.
În temeiul dispozițiilor art.300/2 rap.la art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 15.10.1968 în - Olanda, domiciliat în, cartier De,-, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
Onorariu în sumă de 100 lei acordat interpretului prezent, se suportă din fondurile Ministerului Justiției - prin serviciul contabilitate al instanței.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.și ped.de art.3 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr.522/2004 și art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată prin Legea nr.522/2004, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, reținându-se în esență următoarea situație de fapt:
Inculpatul, la data de 24.11.2009, a introdus în România droguri de risc, ulterior vânzându-le investigatorului sub acoperire A, în schimbul sumei de 12000 Euro.
Prin încheierea din 22.12.2009, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Inculpatul a fost arestat preventiv pentru 29 zile, începând cu data de 25.11.2009 și până la data de 23.12.2009.
Față de gradul de pericol social sporit al faptei, precum și de stadiul procesului, tribunalul a apreciat legală și temeinică arestarea preventivă.
Instanța nu a împărtășit solicitarea inculpatului, formulată prin apărător, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, având în vedere atât argumentele expuse mai sus, cât și faptul că inculpatul este cetățean olandez și deci, nu are domiciliul în România.
Fapta pentru care este judecat inculpatul are un grad sporit de pericol social și din aceasta derivă și pericolul pentru ordinea publică.
C puțin până în acest moment, s-a dovedit că, în libertate fiind, inculpatul are predispoziție pentru încălcarea legii penale, prezentând un real pericol pentru ordinea publică și datorită faptului că este cetățean străin și are o percepție greșită asupra posibilității săvârșirii de fapte penale.
Față de cantitatea însemnată de droguri traficată, instanța a apreciat că inculpatul prezintă un grad sporit de pericol social, acesta fiind determinat și de amploarea pe care a luat-o acest fenomen infracțional cu consecințe deosebite asupra sănătății populației.
Față de aceste considerente, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpat prin apărător, iar în baza art.300/2 rap.la art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat revocarea arestării preventive, întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Se mai invocă nemotivarea hotărârii primei instanțe și ajutorul material pe care inculpatul l-a acordat Spitalului orașului.
In subsidiar, se solicită înlocuirea detenției preventive cu o altă măsură preventivă, dar restrictivă de libertate.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului, ce urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
In cauză, s-a reținut corect că există indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă a fost menținută de instanță în cursul urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor art.155 Cod pr.penală, dar și la primirea dosarului, conform art.300/1 Cod pr.penală.
Un motiv de casare se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive arătate în art.143 și art.148 Cod pr.penală, neexistând probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In speță, pericolul potențial, îl apreciază curtea, în raport de comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor pretins a fi fost săvârșite, găsindu-și expresia și prin starea de neliniște, prin sentimentul de insecuritate în rândul societății, a unei comunități mici, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită, sunt judecate în stare de libertate.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, referitoare la lipsa antecedentelor penale, la ajutorul material acordat Spitalului din și la starea precară de sănătate a membrilor familiei sale, favorabile acestuia, ci și date referitoare la faptă.
Nu de puține ori, aceasta din urmă este de natură a insufla credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
In fine, curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, fiind justificată, astfel, menținerea detenției preventive.
Lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, fiind în dezacord cu dispozițiile art.136 Cod pr.penală.
O altă critică, vizează motivarea lapidară a hotărârii recurate.
In legătură cu acest motiv de recurs, curtea constată că motivarea hotărârii corespunde exigențelor dispozițiilor legale, analizându-se temeinic dispozițiile art.160/b, art.300/1, art.148 lit.f și art.136 Cod pr.penală. Hotărârea recurată, prezentate integral în considerentele prezentei decizii, cuprinde elemente suficiente care permit curții realizarea controlului judiciar.
Pentru aceste considerente, menținerea detenției preventive s-a dispus în mod întemeiat și legal, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă, dar restrictivă de libertate.
Așadar, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul care, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și al, născut la data de 15 octombrie 1968, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 28 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș Secția penală, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească 150 lei cheltuieli judiciare către stat, iar onorariul pentru interpret rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 februarie 2010, la Curtea de
APEL PITEȘTI Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr. -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
22 februarie 2010
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Raluca Elena Șimonescu
