Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 83/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 83/R/MF
Ședința publică din data de 01 februarie 2010
Curtea compusă din:
Complet specializat pentru cauze cu minori și de familie
PREȘEDINTE: dr. - - -, vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 1: Mirela Sorina Popescu
JUDECĂTOR 2: Raluca Elena Șimonescu
Grefier:
DIICOT - SERVICIUL TERITORIAL PITEȘTI reprezentat prin
procuror:
S-a luat în examinare, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1985, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș Complet specializat de minori penal, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței de judecată cu mijloace tehnice, potrivit art.304 alin.1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-inculpat, asistat de av ales
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, în baza dispozițiilor art.172 alin.7 din Codul d e procedură penală permite apărătorului să ia legătura cu recurentul, deoarece se află în stare de arest. Apărătorul recurentului-inculpat și reprezentantul parchetului, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constata recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat ales A, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 19 ianuarie 2010 pronunțata de Tribunalul Argeș și pe fond judecarea în stare de libertate a recurentului-inculpat apreciind ca nu mai subzista condițiile avute in vedere la luarea măsurii. Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținerea încheierii atacate ca fiind legală si temeinică, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu au dispărut si nici nu s-au schimbat.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt potrivit disp.art. 38513alin.3 pr.penală, solicita admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față, deliberând, constată:
Prin încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș, în baza art.300/2 și 160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1985, în Curtea de A, domiciliat în aceeași localitate,-, județul A, -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut că, rin p. rechizitoriul nr.28D/P/2009 din data de 19.08.2009, întocmit de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești a fost investită această instanță, cu judecarea în primă instanță a cauzei penale privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin. 2 Cod penal.
Din actul de sesizare a instanței, rezultă că inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art.13 al.1 și 2 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Împotriva inculpatului s-a luat măsura reținerii, pe o durată de 24 ore, prin Ordonanța nr.28D/P/2009 din 04.08.2009 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, începând cu data de 04.08.2009, măsura reținerii expirând la data de 05.08.2009 ora 10,00.
Prin ordonanța nr.28D/P/2009 din data de 04.08.2009 a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Pitești, s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane minore, faptă prevăzută și pedepsită de art. 13 alin. 1 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, reținându-se că, n perioada martie - iulie 2009, inculpatul a cazat-o pe victima minoră -, a transportat-o la locul de întâlnire cu clienții și a determinat-o să se prostitueze, în scopul obținerii unor venituri ilicite de peste 8.000 lei, faptă săvârșită în baza unei rezoluții infracționale unice și în baza unei înțelegeri prealabile cu învinuitul.
rin încheierea nr.65/CC din 04.08.2009, pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Argeș - Secția Penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul dispozițiilor art.148 lit. f Cod pr.penală, pe timp de 29 zile, începând cu data de 04.08.2009 și până la data de 01.09.2009.
În cauză, s-a apreciat că există indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat și că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform dispozițiilor art. 300/2 Cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art 160/b Cod pr.penală.
Procedând conform acestui text de lege, instanța a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inculpatului subzistă și impun în continuare privarea de libertate.
Astfel, în speță, este îndeplinită condiția prevăzută de art.143 Cod pr. penală, existând indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta care îi este imputată, aceasta rezultând din plângerea și declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, etc.
De asemenea, tribunalul a constatat, că în cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea în curs de cercetare este mai mare de patru ani și a apreciat că sunt probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Deși inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor imputate, această atitudine nu poate oculta gravitatea acestora, concluzie ce se desprinde din analiza circumstanțelor comiterii acestora ce a implicat folosirea violenței asupra părții vătămate minore, exploatarea acesteia în scopul obținerii de foloase materiale, activități în derularea cărora a beneficiat și de concursul altei persoane, ceea ce a convins instanța de fond de faptul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar fi oportună în acest moment.
Totodată, având în vedere momentul procesual în care se află cauza, s-a considerat de către tribunal, în acord și cu practica, că interesul public al menținerii ordinii trece înaintea dreptului inculpaților deținuți provizoriu, la libertate, iar durata măsurii nu a depășit un termen rezonabil, în condițiile în care volumul materialului probator administrat în faza de urmărire penală creează premisa ca acest proces penal să se desfășoare cu o celeritate sporită mai ales că, spre deosebire de alte cauze de aceeași natură, acest dosar nu implică elemente de extraneitate.
Față de cele expuse, instanța, în baza art.300/2 Cod pr.penală, menținut starea de arest a inculpatului.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat revocarea arestării preventive, întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod pr.penală, curtea constată caracterul nefondat al recursului, ce urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
In cauză, s-a reținut corect că există indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care s-a dispus arestarea preventivă, iar potrivit dispozițiilor art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Măsura preventivă a fost menținută de instanță în cursul urmăririi penale cu respectarea dispozițiilor art.155 Cod pr.penală, dar și la primirea dosarului, conform art.300/1 Cod pr.penală.
Motivul de recurs se referă la împrejurarea că au dispărut temeiurile ce au impus luarea măsurii preventive arătate în art.143 și art.148 Cod pr.penală, neexistând probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
In speță, pericolul potențial, îl apreciază curtea, în raport de comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice, rezonanța faptelor pretins a fi fost săvârșite, găsindu-și expresia și prin starea de neliniște, prin sentimentul de insecuritate în rândul societății, a unei comunități mici, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate deosebită, sunt judecate în stare de libertate.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, referitoare la lipsa antecedentelor penale favorabile acestuia, ci și date referitoare la faptă.
Nu de puține ori, aceasta din urmă este de natură a insufla credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
De notat și faptul că traficul de persoane de care este acuzat inculpatul, vizează o minoră și, sub acest aspect, infracțiunea imputată este extrem de gravă.
In fine, curtea apreciază că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și ele impun în continuare privarea de libertate, fiind justificată, astfel, menținerea detenției preventive.
Lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal, fiind în dezacord cu dispozițiile art.136 Cod pr.penală.
Pentru aceste considerente, menținerea detenției preventive s-a dispus în mod întemeiat și legal, neexistând motive de revocare a acesteia sau de înlocuire cu o altă măsură preventivă, dar restrictivă de libertate.
Așadar, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul care, în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 02 aprilie 1985, în Curtea de A, domiciliat în aceeași localitate,-, județul A, -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2010, pronunțată de Tribunalul Argeș Complet specializat de minori penal, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
dr. -
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2/22.02.2010
Jud.fond
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Raluca Elena Șimonescu
