Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Bucuresti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI

ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- (1287/2009)

DECIZIA PENALĂ NR. 828

Ședința publică de la 1 iunie 2009

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru

JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu

JUDECĂTOR 3: Adriana Elena

GREFIER -

* * * * *

MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .

Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 7 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.

Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 7 mai 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală și pe fond, revocarea măsurii arestări preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului. În continuare susține că cel pe care îl apără a avut o atitudine procesuală sinceră, arătând în mod constant că este nevinovat și apreciază că nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar împieta cu nimic buna desfășurare a procesului penal dacă ar fi lăsat în stare de libertate.

Reprezentantul parchetuluiconsideră încheierea pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală ca fiind legală și temeinică. În cauză se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile art. 148 lit. f și art. 143 Cod procedură penală, în sensul că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din complexitatea cauzei - în care sunt cercetați 20 de inculpați pentru comiterea mai multor infracțiuni împotriva vieții, a integrității și a patrimoniului, fapte săvârșite în perioada 2007-2008, perioadă în care au reușit să creeze temere în rândul comunități locale.

Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii instanței de fond și respingerea recursului ca fiind nefondat.

Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de liberate, arătând că nu cunoaște nici un inculpat din acest dosar și este nevinovat.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.

După deliberare,

CURTEA,

Constată următoarele:

Prinîncheierea din data de 07.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menținerea stării de arest a inculpaților:, și.

A respins ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpații, și.

A respins ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara formulate de inculpații și.

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut, în esență, că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea acestora de libertate.

În ceea ce privește condiția prevăzută de art.143 Cod procedură penală, tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice, în sensul
art.681Cod procedură penală din care să rezulte presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetați și pentru care s-au emis mandatele de arestare preventivă pe numele acestora.

Probele și indiciile temeinice pot conduce la reținerea unei suspiciuni rezonabile în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Fox și Hartley Marii Britanii, Hotărârea din 30.08.1990, parag.31,32)

Analiza temeiurilor de fapt ale arestării preventive de către instanță presupune antamarea de către instanță faptelor principale sau probatorii în vederea constatării existenței unei suspiciuni rezonabile în sensul art. 5 parag.1 lit, c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (), cu privire ia săvârșirea unei infracțiuni iar nu analiza probelor, a mijloacelor de probă, sau a modalității administrării acestora.

Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea, fiind astfel satisfăcută condiția prevăzută de art, 136 alin.6 pr.pen.

De asemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit.f pr.pen, respectiv pedeapsa prevăzută de lege este închisoare mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă perico! concret pentru ordinea publică. Aprecierea acestei ultime condițiipresupune atâto analiză procedural penală cât și o analiză criminologică.

Tribunalul are în vedere în analiza ambelor aspecte natura șî modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor în privința cărora există bănuiala legitimă că au fost comise de inculpați, care violează regulile și normele referitoare la interesul general existente în societate. Infracțiunile reținute, prin amploarea, intensitatea și formele lor de manifestare perturbă grav desfășurarea relațiilor sociale.

Pericolul concret pentru ordinea publică determinat de judecarea inculpaților în stare de libertate rezultă mai ales din modalitatea concretă de comitere a faptelor și gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpați, existând temerea că lăsarea acestora în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau la încercarea de intimidare părților vătămate sau a martorilor din acte care urmează să fie audiați în cauză.

Acțiunile infracționale pentru care inculpații au fost cercetați și trimiși în judecată aduc atingere principiului statului de drept, pe baza căruia este consacrată supremația legii, toți cetățenii fiind egali în fața acesteia, precum și credibilității sistemului judiciar întrucât, realizarea unui sistem judiciar independent, imparțial, credibil și eficient reprezintă o condiție necesară pentru supremația legii și a principiilor statului de drept.

Cu privire la susținerile în sensul că în prezenta cauză până la acest moment nu a început cercetarea judecătorească, instanța a constatat că prezenta cauza a fost amânată fie pentru lipsă de apărare, fie pentru lipsă de procedură, motive ce nu au pot fi imputate instanței de judecată.

Tribunalul a apreciat că perioada de arestare preventivă a inculpaților nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauzaAustriei,Hotărârea din 28 martie 1990, cauzaLabita Italiei,Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauzac Elveției,Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauzaContrada c Italiei,Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauzaLA. Franței,Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul, care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, susținând, în esență, că nu mai subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive deoarece este nevinovat, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.

Astfel, în cauză există în continuare indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul, la data de 27.12.2007, împreună cu, și, l-au lipsit de libertate pe partea vătămată în locuința personală, iar la data de 01.01.2008, împreună cu, prin amenințări, i-au deposedat de mai multe bunuri pe și, în timp ce se aflau în locuința inculpatului.

Susținerile recurentului-inculpat sub aspectul nevinovăției sale trebuie apreciate, în această fază procesuală, prin prisma posibilității instanței de a examina doar dacă există date rezonabile că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat, iar nu de a statua asupra vinovăției acestuia.

Or, declarațiile părților vătămate, declarațiile martorului și procesele verbale întocmite cu ocazia recunoașterilor după fotografii oferă date suficiente în sensul dispozițiilor art. 681.C.P.P. critica recurentului sub acest aspect fiind neîntemeiată.

Pe de altă parte, Curtea constată că sunt întrunite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În acest sens, are în vedere natura și gravitatea faptelor ce fac obiectul judecății, împrejurările concrete în care se presupune că inculpatul, împreună cu alte persoane, ar fi lipsit de libertate pe partea vătămată și, prin amenințări, ar fi deposedat-o de bunuri, gradul ridicat de pericol social pe care îl relevă săvârșirea unor infracțiuni de violență prin acțiunile conjugate ale mai multor persoane, precum și circumstanțele personale ale inculpatului.

acestor elemente de fapt relevă, în continuare, un ecou pregnant negativ al acțiunilor presupus comise de inculpat în rândul colectivității și, implicit, persistența pericolului social concret pe care lăsarea sa în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică.

Totodată, Curtea apreciază că perioada de aproximativ 16 luni în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv nu este de natură a aduce atingere rezonabilității ce trebuie să caracterizeze durata detenției preventive având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare al persoanelor cercetate și dificultățile pe care le implică derularea cercetării judecătorești în aceste condiții.

Pentru aceste considerente, apreciind neîntemeiată critica recurentului-inculpat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 07.05.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.

În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 07.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

GREFIER,

Red. /17.06.2009

Dact. 2 ex./18.06.2009

Președinte:Simona Cîrnaru
Judecători:Simona Cîrnaru, Anca Alexandrescu, Adriana Elena

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 828/2009. Curtea de Apel Bucuresti