Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Sentința 146/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (986/2009)
SENTINȚA PENALĂ NR. 146
Ședința publică de la 1 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror .
Pe rol, soluționarea plângerii penale formulată de petentul împotriva Rezoluției din 27 februarie 2009 dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI în dosarul de urmărire penală nr. 171/P/2008.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat petentul personal și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual și intimații, și, toți personal, lipsind intimații, pentru ambii prezentându-se Președintele Comisiei Juridice și de Disciplină a Corpului Național al Polițiștilor - domnul și pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 7344 emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Apărătorul petentuluiavând cuvântul, solicită vizionarea CD-ului atașat la dosarul de urmărire penală - ce cuprinde imaginile de la locul incendiului - pentru a observa dacă se impunea sau nu internarea în spital a clientului său. Înțelege să conteste suprafața de 602ce se susține că a fost incendiată. Plângerea sa vizează atât soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimații -, cât și rezoluția de disjungere cu privire la intimata.
Intimații -, - prin reprezentant- se opun cererii formulate de apărătorul petentului întrucât prezentul dosar are ca obiect plângerea împotriva rezoluției procurorului și nu fondul cauzei.
Intimații și,având cuvântul pe rând, arată că nu se opun vizionării CD-ului, dar aceasta nu are relevanță în cauză.
Apărătorul intimateisolicită respingerea cererii apărătorului petentului ca fiind nefondată, instanța fiind sesizată cu o plângere împotriva unei soluții de neîncepere a urmăririi penale și nu cu fondul cauzei.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, arată că nu s-a discutat cadrul procesual al cauzei. Întrucât soluția inițială a fost de neîncepere urmăririi penale față de toți intimații - inclusiv față de, ulterior, s-a admis parțial plângerea petentului, în sensul că s-a menținut soluția, mai puțin față de intimata, pentru care s-a infirmat soluția și s-a dispus disjungerea și declinarea competenței în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 În aceste condiții, apreciază că în această fază obiectul judecății îl constituie legalitatea soluției dată față de intimații -, pentru intimata neexistând o soluție dată de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Curtea,urmare a întrebării adresate apărătorului petentului cu privire la obiectul cauzei, constată că acesta înțelege să atace atât Rezoluția, cât și Ordonanța procurorului, inclusiv în ceea ce privește soluția de disjungere a cauzei cu privire la medicul, motiv pentru care constată că și aceasta are calitatea de intimată în prezenta cauză.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul cu privire la solicitarea de probatorii apreciază că vizionarea CD-ului nu este utilă cauzei, atâta vreme cât la dosar există planșe foto.
Curtea, având în vedere obiectul cauzei, apreciază ca inutilă solicitarea de vizionare a CD-ului pentru a se stabili intensitatea incendiului, motiv pentru care, respinge cererea.
Apărătorul petentuluidepune la dosar trei planșe foto din care rezultă locul unde a avut loc incendiul.
Reprezentantul intimaților-, și depune la dosar xerocopie de pe planșa foto realizată în urma cercetării la fața locului.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul, nu se opune depunerii planșelor foto la dosar.
Intimațiinu se opun depunerii la dosar a planșelor foto.
Curteaîncuviințează depunerea la dosar a planșelor foto.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea plângerii.
Apărătorul petentului,având cuvântul, arată că intimatul - care la acea dată se afla la conducerea unității - se face vinovat de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu împotriva intereselor unei persoane. Petentul primise ordin de la intimatul să facă curățenie în curtea unității și să elimine, prin ardere, deșeurile rezultate, iar distanța de la focul aprins de petent și până la conducta de gaze este suficient de mare, din planșele foto nerezultând că incendiul s-a întins pe o suprafață de 602astfel cum declară intimatul.
În continuare susține că patrula ce se ocupa de paza zonei respective a sesizat focul, dar nu a considerat necesar a transmite șefilor ierarhici. O altă persoană l-a sesizat pe intimatul, care - telefonic - a chemat la fața locului poliția și ambulanța, lucru ce nu era necesar pentru că unitatea este dotată cu un punct de stingere a incendiilor. Organele de poliție l-au reținut pe petent pe platou timp de 3 ore, în condițiile în care acesta este conducător auto, este supus unui examen medical de 2 ori pe an și în niciuna dintre fișele medicale nu este consemnat că ar suferi de tulburări de comportament. În opinia apărării, totul a fost o înscenare, dat fiind faptul că între unitate și petent existau niște conflicte mai vechi pe natura raporturilor de muncă, astfel că se dorea îndepărtarea acestuia din unitate.
În cea ce-l privește pe intimatul -, acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 246 Cod penal, constând în aceea că, prin natura profesiei, profitând de funcția deținută, a luat măsura de internare în spital a petentului în urma unei discuții cu medicul.
În ceea ce-l privește pe intimatul, acesta nu recunoaște faptul că i-a dat ordin petentului să facă curățenie, ceea ce, în opinia sa constituie infracțiunea de abuz în serviciu.
Cu privire la intimații -, și susține că și aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunii de abuz în serviciu. petentului în spital s-a făcut în mod nevoluntar, deși medicul susține contrariul. Polițiștii, conform art.47 alin. 2 din Legea nr.487/2002 aveau obligația de a întocmi un proces-verbal, lucru pe care nu l-au făcut la acea dată și au acționat abuziv, în sensul că nu i-au permis petentului să părăsească platoul, unde l-au ținut timp de 3 ore, după care l-au transportat cu mașina Laboratorului Criminalistic la Spitalul nr. 9.
În ceea ce o privește pe intimata, arată că la momentul în care a fost adus petentul la spital, aceasta avea obligația de a verifica dacă suferă de vreo anumită afecțiune sau este vorba doar de o stare de ce a fost creată de către comandantul unității prin alertarea unui număr mare de persoane în mod nejustificat, apreciind, astfel, că medicul a acționat în mod abuziv.
Pe cale de consecință solicită trimiterea dosarului la parchet în vederea redeschiderii urmăririi penale față de toți intimații, cu cheltuieli de judecată, potrivit chitanțelor depuse la dosar.
La solicitarea Curții, petentul, având cuvântul, arată că a acționat la ordinul intimatului, care i-a spus să dea foc la hârtii și să facă curățenie în acea zonă. În continuare arată că era angajat în funcția de conducător auto dar, întrucât nu îi fusese dată în primire nicio mașină, era folosit pentru a face curățenie. Mai arată că a fost bătut de polițiști și dus în mod abuziv la spital, fără acordul său de a fi internat.
Reprezentantul intimaților -, șisusține că petentul nu a fost luat de polițiști, aceștia s-au deplasat doar la fața locului - în urma unui apel telefonic la "112" - pentru a constata ce s-a întâmplat, raportând mai departe, la dispecerat. Mai arată că nu este adevărat că petentul a fost reținut de poliție, ci a fost invitat să rămână în acel loc pentru cercetarea la fața locului, nefiind imobilizat sau bruscat. Tot prin Serviciul unic de urgență "112" a fost solicitată o ambulanță, iar medicul sau asistenta de pe Salvare a considerat că ar fi bine ca petentul să fie dus la spital pentru a fi examinat medical, lucru cu care petentul a fost de acord. Ambulanța a fost însoțită de mașina poliției, dar în interiorul nu s-a aflat niciun polițist.
Concluzionând, solicită a se constata că faptele reclamate sunt nereale, lucrătorii de poliție nu au comis vreo faptă ilegală, soluția procurorului este temeinică și legală, astfel că solicită respingerea plângerii petentului ca nefondată.
Apărătorul intimatei,având cuvântul, arată că în prima plângere formulată de petent nu este menționat numele clientei sale. Ulterior, printr-o declarație dată în fața procurorului, petentul arată că înțelege să formuleze plângere și împotriva doctorului dar, modul de sesizare este plângerea și nu o declarație dată în fața organului de urmărire penală. În momentul când a fost dus la spital, exista un alt medic de gardă ce și-a dat acordul ca acesta să fie internat, fiind cea care a întocmit fișa de internare. Măsura internării a fost avizată de o comisie formată din 3 medici, iar ștampila aflată pe avizarea acestei măsuri este a unui al patrulea medic. La momentul la care a ajuns la spital, petentul prezenta simptomatologie specifică unei tulburări de comportament, iar medicul s-a consultat cu medicul unității și cu medicul de gardă și, ca urmare, a dispus internarea. La dosar există un proces-verbal și raportul comisiei, iar ștampila medicului nu apare decât pe fișa de observație, astfel că solicită a se constata că prin modul de sesizare nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se efectua o cercetare penală a intimatei. Atât plângerea împotriva Rezoluției procurorului, cât și plângerea împotriva Ordonanței procurorului General sunt nefondate, astfel că solicită respingerea acestora ca atare, petentul neproducând dovezi în sensul celor susținute prin plângere.
Intimatul,având cuvântul, recunoaște că i-a spus petentului în acea zi să facă curățenie în unitate, dar nu să dea foc gunoiului și să rămână peste program, activitatea pe care urma să o desfășoare necesitând maxim 2 ore. Nu are cunoștință de ce petentul a dat foc gunoiului, mai ales că focul era sub conducta de gaze, destul de aproape de aceasta. În continuare mai susține că nu avea dată în primire vreo mașină dat fiind faptul că suferise un accident de circulație și nu mai prezenta siguranță pentru a mai circula pe drumurile publice, fiind folosit la alte activități în incinta unității. Concluzionând, solicită respingerea plângerii ca fiind nefondată.
Intimatul,având cuvântul, arată că într-o anumită perioadă, după evenimentul ce a avut loc, a fost amenințat de apărătorul petentului. La acea dată se afla la conducerea unității, iar toate acțiunile au fost făcute în prezența ofițerului de serviciu. De la momentul când petentul a fost chemat la camera ofițerului de serviciu, nu s-a mai putut comunica cu acesta, spunând doar că vrea să ia legătura cu avocatul său. Focul a fost făcut foarte aproape de conducta de gaze, în căminul studențesc se aflau 350 de studenți, iar focul s-a întins pe o suprafață destul de mare, aproximativ 602. În momentul în care a constatat că nu se poate înțelege cu, a chemat medicul și a anunțat poliția, iar de la acel moment a asistat la toate acțiunile care s-au desfășurat în curtea unității. Apelul către Salvare a fost făcut de lucrătorii de poliție, iar pe medicul nu a cunoscut-o, numele acesteia auzindu-l astăzi pentru prima oară. În încheiere solicită respingerea plângerii petentului ca fiind nefondată.
Intimatulsolicită respingerea plângerii petentului și arată că nu s-a folosit forța împotriva acestuia, iar acțiunea de a chema Salvarea a avut loc în urma consultării colegilor săi și având în vedere comportamentul lui, care era agitat, alerga prin curte, era incoerent.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul cu privire la plângerea petentului împotriva soluției dispuse cu privire la intimata, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă întrucât o soluție de disjungere nu poate face obiectul dispozițiilor art.278/1 Cod procedură penală.
În ceea ce privește plângerea cu privire la ceilalți intimați, o apreciază neîntemeiată, rezoluția dispusă în cauză fiind legală și temeinică. Nici la momentul formulării plângerii și nici ulterior, petentul nu a specificat de ce fapte este acuzat fiecare intimat și nu s-a plâns de faptul că ar fi fost lovit de vreo persoană. În urma audierii tuturor intimaților rezultă că nu s-a folosit violența față de petent pentru a fi urcat în ambulanță. Nu rezultă că intimații au solicitat internarea forțată, nevoluntară a petentului, iar decizia urcării acestuia în ambulanță și internarea în spital a aparținut medicului unității.
Pentru toate aceste considerente, apreciază nefondată plângerea formulată de, solicitând respingerea acesteia ca atare.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Deliberând, asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a II-a Penală sub nr- din data de 28.04.2009 petentul a formulat plângere împotriva rezoluției din 27.02.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI dată în dosarul nr.171/P/2008 în contradictoriu cu intimații -, și, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal.
În motivare, s-a arătat că, la data de 29.06.2007, intimații l-au internat, în mod abuziv, într-un spital de psihiatrie, în condițiile în care, deși se afla în afara orelor de program, petentul rămăsese în instituție din ordinul directorului administrativ, intimatul.
Ulterior, la data de 07.05.2009, petentul a depus la dosar și o plângere formulată împotriva ordonanței din 10.04.2009 dată în dosarul nr.423/II/2/2009 al aceluiași parchet, solicitând desființarea ordonanței și trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale.
La prezenta cauză au fost atașate dosarele nr.171/P/2008 și nr.423/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Curtea, analizând actele și lucrările din dosarul cauzei, reține următoarele:
Prin rezoluția din 27.02.2009 dată în dosarul nr.171/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în baza art.228 alin.6 Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d Cod procedură penală s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimații -, și, sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art.246 Cod penal și art.289 Cod penal, reținându-se, în esență, faptul că toate persoanele reclamate și-au îndeplinit atribuțiile legale, luând toate măsurile ce erau necesitate, de situația de pericol creată de către petent și de comportamentul psiholog al acestuia.
Prin ordonanța din 10.04.2009 dată în dosarul nr.423/II/2/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI, în baza art.278 alin.1 Cod procedură penală, s-a dispus admiterea, parțială, a plângerii formulate de petentul, infirmarea parțială a soluției emisă la data de 27.02.2009, exclusiv cu privire la dispoziția de neîncepere a urmăririi penale față de medicul, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art.246 Cod penal, disjungerea cauzei referitoare la medicul și declinarea competenței de soluționare în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 4 B, menținându-se celelalte dispoziții ale rezoluției.
În esență, s-a reținut că, din actele premergătoare efectuate, nu rezultă dacă internarea nevoluntară s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.47 alin.1 și 2 din Legea nr.487/2002, neexistând documente în acest sens, iar medicul nu a făcut nicio precizare sub acest aspect. Sub toate celelalte aspecte și referitor la celelalte persoane cercetate, soluția este temeinică și legală.
Curtea apreciază că actele atacate sunt legale și temeinice, în considerarea următoarelor argumente.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că, în dimineața zilei de 29.06.2007, intimatul, în calitate de director administrativ al Academiei Tehnice Militare, i-a solicitat petentului, angajat în calitate de șofer în cadrul 02648 B, să igenizeze curtea instituției, în sensul de a strânge hârtiile și pungile din plastic ce erau împrăștiate pe spațiul din interiorul instituției pe latura dinspre B-dul - -.
În seara aceleași zile, în jurul orelor 19,00 - 20,00 în timp ce se afla la domiciliu, intimatul a fost solicitat de către ofițerul de serviciu să se prezinte la unitate deoarece petentul a produs un incident în instituție.
Ajungând la serviciu, intimatul a constatat că, în incinta unității, se mai afla și lt. colonel, precum și un echipaj de poliție a cărei prezență fusese solicitată de acesta din urmă, motivat de faptul că petentul refuza să arate motivele pentru care procedase la incendierea unei zone din curtea unității, în apropierea conductei de gaze, precum și de ce se afla în incinta instituției în afara orelor de program, fără a avea aprobarea, în acest sens, a ofițerului de serviciu sau a comandantului unității.
Întrucât petentul a avut o atitudine recalcitrantă, anormală, lucrătorii de poliție au solicitat, prin dispeceratul 112, un echipaj medical de la Salvare, al cărui medic, după o examinare a stării în care se afla petentul, a decis transportarea acestuia la spital, pentru siguranța sa, medicul solicitând unuia dintre lucrătorii de poliție să îi însoțească în vehicul până la unitatea sanitară.
Lucrătorii de poliție au discutat, în prealabil, anterior luării deciziei de a solicita un echipaj de la salvare, cu medicul unității, care se deplasase la locul incidentului acesta din urmă confirmând că petentul a mai avut, anterior, tulburări de comportament.
Se constată că petentul s-a urcat, de bună voie, în ambulanță, fiind de acord să se deplaseze la unitatea spitalicească, asupra sa neexercitându-se niciun fel de presiuni.
Ulterior, petentul a fost internat nevoluntar la Spitalul Clinic de Psihiatrie Prof. Dr., în perioada 29.06.2007- 16.07.2007, cu diagnosticul "tulburare de personalitate de tip paranoid decompensată situațional" cunoscut cu antecedente psihiatrice - ultima internare în anul 2005.
Curtea constată că militarii din cadrul 02648 B și lucrătorii de poliție care au intervenit la incidentul respectiv și-au exercitat, în mod corespunzător, atribuțiile de serviciu.
Mai mult, reprezentații poliției au respectat prevederile art.47 alin.2 din Legea nr.487/2002, întocmind un proces-verbal, depus, în xerocopie, la fila nr.26 din dosarul parchetului, în care au precizat motivele solicitării internării nevoluntare a petentului.
Totodată, Curtea constată că, din actele premergătoare efectuate, a rezultat că petentul nu s-a opus nici examinării sale medicale, nici conducerii sale la spital.
Ori, infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art.246 Cod penal constă în fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos, și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
În ceea ce privește soluția dispusă cu privire la intimata, de disjungere a cauzei, pe criterii de competență materială a organului de urmărire penală, este evident că această soluție nu poate forma obiectul unei plângeri întemeiată pe dispozițiile art.278/1 Cod procedură penală care se referă, în mod strict, la soluțiile de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.
Curtea apreciază, însă, că nu se impune respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii în ceea ce o privește pe această intimată, întrucât plângerea trebuie privită ca un tot unitar, neputându-se dispune soluții distincte cu privire la același act de netrimitere în judecată.
Față de considerentele expuse anterior, în baza art.278/1 lit. a Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată, plângerea și, pe cale de consecință, va menține actele atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va obliga petentul la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Având în vedere soluția pronunțată în cauză, în baza art.193 alin.6 Cod procedură penală va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petent privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.278/1 alin.8 lit. a Cod procedură penală, respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul împotriva rezoluției nr.171/P/2008 din 27.02.2009 și ordonanței nr.423/II/2/2009 din 10.04.2009 date de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI.
Menține actele atacate.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.193 alin.6 Cod procedură penală respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de petent privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 iunie 2009.
PREȘEDINTE GREFIER,
Red.- 23.06.2009
Dact.EA - 26.06.2009/ 4 ex
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu