Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 835/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.835/
Ședința publică din 21 decembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președinte Secția pentru - cu
minori și de familie
JUDECĂTOR 2: Cauze
JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache
Grefier:
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
- Biroul Teritorial Galați
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de inculpatul - ( fiul lui și, născut la 21.04.1986), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință nr- din 02.12.2009 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de av., în baza împuternicirii avocațiale din 21.12.2009 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului arată că acesta a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 02.12.2009 a Tribunalului Galați prin care s-a menținut starea de arest și s-a respins și cererea de liberare pe cauțiune formulată, ca nefondată.
Critică încheierea doar cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune, care în mod corect a fost admisă în principiu de judecătorul fondului, dar respinsă pe fond, motivat că, din perspectiva textului art. 1602alin.2 din Codul d e procedură penală, inculpatul nu poate fi liberat pe cauțiune întrucât este acuzat de comiterea unor fapte grave cu o rezonanță profund negativă în comunitate, că lăsarea acestuia în libertate, chiar pe cauțiune ar conduce la o influențare negativă a probelor ce sunt de administrat în faza de judecată, ar putea comite acte de răzbunare asupra martorilor, ar zădărnici aflarea adevărului prin orice mijloc sau s-ar sustrage judecății.
Consideră că în mod corect s-a admis în principiu cererea de liberare provizorie, cu precizarea că suma de 3500 lei cu titlu de cauțiune a fost achitată de către inculpat, însă în mod eronat s-a reținut faptul că există temerea că inculpatul va săvârși o altă infracțiune sau va încerca să influențeze martorii, ori să distrugă mijloacele de probă.
În privința acestei condiții reglementată de art.1602al.2 din Codul d e procedură penală, arată că dacă existau astfel de suspiciuni de care vorbește judecătorul fondului, arestarea ar fi trebuit a fi dispusă în baza disp.art.148 lit b și lit c din Codul d e procedură penală. Cum arestarea s-a dispus pe lit.f a at.148 Cod pr.penală greșit a reținut Tribunalul Galați că aceste suspiciuni există.
După admiterea în principiu a cereri și plata cauțiunii, consideră că judecătorul trebuia să stabilească dacă din dosarul cauzei rezultă aspecte care să ducă la concluzia că inculpatul poate ori nu poate să respecte obligațiile prevăzute de disp.art.1602al.3 și al.31din Codul d e procedură penală, în sensul că ar fi putut să dispună să nu se apropie de persoana împreună cu care a comis fapta, de martori și celelalte obligații pe care nu le mai enumeră, dar care sunt prevăzute în Codul d e procedură penală.
Consideră că la acest moment nu există elemente din care să rezulte că inculpatul nu este în măsură să respecte aceste obligații prevăzute în asemenea situație și că în mod corect se impunea admiterea cererii de liberare provizorie pe cauțiune. Totodată, cauțiunea garantează respectarea de către inculpat a acestor obligații.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din 2.12.2009 și în rejudecare să se admită cererea. Depune la dosar concluzii scrise
Reprezentanta Ministerului Public arată că din punct de vedere teoretic, cererea este admisibilă, aspect motivat și reținut în hotărâre, de către instanță. Din punct de vedere practic însă, o astfel de cerere de liberare pe cauțiune este admisibilă, ținându-se cont de anumite aspecte pa care instanța,cu obiectivitate le-a precizat în încheierea de ședință prin care a respins această cerere.
Se discută de trafic de droguri, care este deosebit de gravă și care prezintă un pericol social crescut, chiar dacă în acest dosar este vorba de o infracțiune de trafic de droguri de risc, și nu de mare risc,
În al doilea rând, solicită a se constata că întreg materialul probator care vine să susțină fapta de trafic de droguri reținută în sarcina inculpatului, este mai mult decât convingător, chiar dacă inculpatul în cursul urmăririi penale nu a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată.
Solicită a se constata că interceptările din cauză care se coroborează convingător și cu ușurință cu declarațiile învinuiților, vin să dovedească faptul că corect s-a reținut această infracțiune de trafic de droguri care este o infracțiune care incumbă destul de multe discuții, dar în momentul în care este probată, deja posibilitatea unor inculpați de a beneficia de clemența legii și în special a instanțelor de judecată se reduce, pentru că instanțele sunt condiționate de anumite criterii, cel mai important criteriu este pericolul social crescut al faptei, iar persoanele care săvârșesc acest gen de infracțiune prezintă un pericol social crescut.
Instanțele, față de astfel de infracțiuni trebuie să abordeze o poziție sinceră, pentru că se dorește în primul rând o stopare a săvârșirii acestui gen de fapte și acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă se înțelege foarte bine ce înseamnă traficul de droguri și că acest gen de infracțiune trebuie să se diminueze foarte mult.
să arate că, statistic vorbind, în ultimii 15 ani această infracțiune a devenit un flagel care îngreunează foarte mult lupta împotriva traficului de droguri. Chiar dacă pare doar o pură teorie, este o infracțiune care distruge persoanele de vârstă tânără, până în 30 de ani și din punct de vedere fizic, pentru c, consumul drogurilor, fie că sunt de risc sau de mare risc, produc niște modificări medicale ireversibile și nu în ultimă instanță, determină traficul de droguri persoanelor care sunt mai slabe sau care provin din anumite pături ale societății și cărora, li se distruge viața. Este o infracțiune față de care măsura arestării preventive este mai mult decât justificată și temeinică atunci când probele sunt în măsură a susține acest aspect.
despre un dosar în care probele sunt concludente, edificatoare, susținute de întregul materialul obținut la urmărirea penală, care cuprinde în afară de interceptările despre care a făcut vorbire și care se coroborează conform legii cu declarațiile învinuiților, inclusiv cu declarațiile martorilor cu identitate protejată și a colaboratorilor, este o infracțiune pentru care, așa după cum a precizat, materialul de urmărire penală vine să o confirme și să o susțină și față de care măsura arestării preventive este justificată.
Ca atare, solicită respingerea recursului declarat de inculpat împotriva hotărârii prin care s-a respins cererea de liberare pe cauțiune,motivat de faptul că este nejustificată, măsura arestării preventive este cea care justifică cel mai bine măsura preventivă care trebuie aplicată în acest dosar de trafic de droguri, față de inculpat.
Inculpatul recurent arată că nu poate să spună decât că va respecta toate regulile și condițiile impuse, că se află la primul impact cu legea, nu reprezintă și nu va reprezenta pericol public dacă va fi pus în libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față,
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și.
S-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul și s-a dispus restituirea cauțiunii de 3500 lei consemnată la CEC Bank la data de 02.12.2009.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Asupra regularității măsurii arestului preventiv în prezenta cauză instanța a constatat că temeiurile legale care au determinat arestarea inculpaților impun în continuare privarea de libertate a acestora.
avute în vedere la momentul adoptării măsurii preventive și probatoriile administrate până la acest moment procesual nu au adus nici o modificare în privința împrejurărilor inițiale supuse cercetării, astfel încât cererile inculpaților vizând înlocuirea stării de arest preventiv cu o altă măsură preventivă mai puțin severă sunt nefondate.
Astfel, s-a reținut că subzistă temeiurile legale procedurale prev. de disp. art. 143 și art. 148 lit. f pentru C.P.P. fiecare inculpat, implicit temeiul legal prev. de art. 148 lit. b pentru C.P.P. inculpatul.
Incontestabil, inculpații și sunt cercetați pentru infracțiuni cu grad de pericol social deosebit de ridicat, pus în evidență nu numai de limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor dar și de urmările produse ori potențiale.
Raportat la acest aspect și având în vedere procesul penal, s-a arătat că se impune a continua în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului - lăsarea în libertate a inculpaților la acest moment nu poate fi concretizată urmând a ler fi menținută măsura preventivă inițială în conformitate cu disp. art. 160 al. 3.
C.P.P.Măsura arestului preventiv este eficientă și prin prisma criteriilor complementare prev. de alin. ultim al art.136 ca C.P.P. având implicit rolul realizării scopului procesului penal, acela al prevenirii infracțiunilor de acest gen și al educării cetățenilor în spiritul respectării legilor
Pentru considerentele arătate mai sus se va menține starea de arest a inculpaților și începând cu data de astăzi.
Cu privire la cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul, deși am apreciat că în principiu cererea este admisibilă, în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pe fondul cauzei această cerere nu poate fi primită din următoarele considerente:
Potrivit art. 160 indice 2 alin 2 Cod procedură penală liberarea provizorie pe cauțiune sau sub control judiciar nu poate fi primită dacă inculpatul este recidivist ori există date din care rezultă necesitatea de a- l împiedica să comită alte fapte penale ori să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor, experților sau prin degradarea mijloacelor de probă.
Din perspectiva textului de mai sus considerăm că inculpatul nu poate fi liberat pe cauțiune deoarece este acuzat de comiterea unor fapte grave cu o rezonanță profund negativă în comunitatea locală iar pe de altă parte lăsarea acestuia în libertate chiar și pe cauțiune ar putea conduce la o influențare negativă probelor ce sunt de administrat în faza de judecată, ar putea comitea comite acte de răzbunare asupra martorilor, ar încerca zădărnicirea aflării adevărului prin orice mijloc sau putea sustrage judecății și eventual executării pedepsei.
Măsura preventivă trebuie să aibă un caracter educativ descurajant pentru persoana arestată dar și din punct de vedere al prevenției generale, educativ descurajant și preventiv pentru alte persoane care ar fi tentate să comită fapte similare.
Cum în ultima perioadă deținerea, traficul și consumul de droguri a căpătat o amploare deosebită, s-a apreciat că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului și prin urmare, cererea acestuia de liberare pe cauțiune nu poate fi admisă.
S-a arătat că se va dispune restituirea cauțiunii în sumă de 3500 lei RON depusă la CEC Bank, după rămânerea definitivă a prezentei încheieri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculaptul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeincie.
Inculpatul a susținut că recursul promovat în prezenta cauză vizează numai dispoziția instanței de fond prin care s-a respins cererea de liberare provizorie pe cauțiune.
Inculpatul a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut faptul că există temerea că va săvârși o altă infracțiune sau va încerca să influențeze martorii, ori să distrugă mijloacele de probă.
A mai arătat inculpatul că dacă ar fi existat astfel de suspiciuni, atunci arestarea preventivă s-ar fi întemeiat pe dispozițiile art.148 lit,b sau art.148 lit.c Cod pr.penală.
Inculpatul a susținut că prin respectarea obligațiilor ce vor fi impuse de instanță s-ar diminua sau chiar anihila pericolul pentru ordinea publică, iar scopul procesului penal va putea fi atins prin liberare provizorie.
Recursul este nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc în formă continuată prev. ded art. 2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că în perioada ianuarie - mai 2009, acționând în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a procurat, deținut, comercializat și oferit diverse cantități de hașiș - drog de risc.
Considerăm că dispozițiile legale vizând instituția liberării judiciare pe cauțiune au fost corect interpretate și aplicate de instanța de fond.
Așa cum a reținut și instanța de fond,considerăm că în speță sunt incidente dispozițiile art.1602alin.2 Cod pr.penală, prevederi legale ce au impus, prin raportare la actele și lucrările dosarului, respingerea cererii de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul.
Astfel, apreciem că probatoriile administrate până în prezent confirmă existența unor date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni, precum și necesitatea de a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori a căror audiere se impune în cauză.
Având în vedere cele de mai sus arătate, pentru buna desfășurare a procesului penal, în sensul dispozițiilor art.136 Cod pr.penală, se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut, prin practica constantă, dreptul instanțelor naționale de a menține un inculpat în stare de arest atunci când fapta sau persoana sa prezintă un grad ridicat de pericol social.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Conform art.192 alin.2 Cod pr.penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul - ( fiul lui și, născut la 21.04.1986, în mun. G, domiciliat în G,-, -.1,.35, jud. G, CNP--), în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință nr- din 02.12.2009 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul - la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 21.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 4: Liviu
- - - - -
Grefier,
Red.dec. jud.
Jud.fond
Tehnored.CG/2 ex./22.12.2009
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Cauze, Mariana Cristache, Liviu
