Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 841/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi: 1328/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.841
Ședința publică de la 09 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM a fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea cauzei penale ce are ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, personal și asistat de apărător ales - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Apărătorul ales al recurentului inculpat aduce critici încheierii recurate sub aspectul menținerii măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, măsură pe care o apreciază nejustificată în raport de stadiul procesual și circumstanțele personale ale inculpatului. În acest sens solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, iar pe parcursul desfășurării urmării penale, cât și a cercetării judecătorești inculpatul a dat dovadă de sinceritate, a colaborat cu organele de urmărire penală, formulând chiar un denunț, este la prima abatere judiciară, și numai pe fondul consumului de droguri și determinat de colaboratorul sub acoperire a săvârșit fapta ce-i este imputabilă. Mai arată că, în cauză, urmează a fi audiați alți opt martori, ceea ce implică un termen îndelungat, astfel încât inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate, fără să împieteze asupra bunei desfășurări a procesului penal, neexistând probe si indicii sub acest aspect și fără să reprezinte pericol pentru ordinea publică, circumstanțele personale fiind în favoarea inculpatului.
Concluzionând, solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public arată că încheierea de ședință este legală și temeinică, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunile reținute în sarcina sa, iar, pe de altă parte, cercetarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din natura și gravitatea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, amploarea și frecvența acestui fenomen infracțional, care pune în pericol sănătatea publică, din împrejurarea că activitatea infracțională a luat sfârșit prin depistarea inculpatului de către organele de urmărire penală, acesta în perioada nov.2008-apr.2009 ocupându-se cu vânzarea, în mod repetat de droguri și de asemenea si-a pus la dispoziție și locuința pentru consumul de droguri, astfel încât apreciază că nu s-au schimbat temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acestea impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care pune concluzii de respingere, ca nefondat, recursului formulat de inculpat. Mai arată că este prematur a se aprecia asupra perioadei în care se va soluționa procesul.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptele și solicit clemența instanței în sensul de a fi cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu pronunțată la data de 29 mai 2009 de către Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, în temeiul disp. art. 3001alin. 1 din Codul d e procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la data de 23 iunie 1986 în Republica M, CNP -, arestat în baza nr.70/UP/02 04 2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală), iar în baza art. 3001alin.3 din Codul d e procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului este legală și temeinică, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, a constatat judecătorul de la Tribunal că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art.143 din Codul d e procedură penală, în sensul că există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, datele existente în această direcție fiind furnizate de: procesul verbal de sesizare din oficiu, procesele verbale de verificări, investigații și constatări, procesul verbal de percheziție domiciliară, declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico -științifică, procesul verbal de predare-primire probe, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice.
De asemenea Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, în aprecierea acestei din urmă condiții judecătorul de la instanța de fond având în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acestora, respectiv prin acte materiale repetate numărul mare al persoanelor implicate, cantitățile de droguri de risc traficate, amploarea deosebită pe care a luat-o acest fenomen infracțional și consecințele negative ale acestui gen de fapte asupra sănătății publice, persoana inculpatului care nu are loc de muncă sau o ocupație și este consumator de droguri, elemente care conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol social pentru ordinea publică, judecarea acestuia în libertate fiind de natură să creeze acel sentiment de insecuritate și nesiguranță în rândul societății.
Totodată Tribunalul a considerat că nu se poate reține, așa cum a susținut inculpatul prin apărător că arestarea preventivă depășește termenul rezonabil prev. de art.5 paragraful 3 din CEDO, față de durata arestării preventive de până acum, precum și de complexitatea concretă a cauzei
Împotriva acestei încheieri, în termen legal (respectiv la data de 29 mai 2009)a declarat recurs inculpatul..
Recursul inculpatului, nemotivat în scris, a fost înaintat și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 03 iunie 2009.
În dezbaterile asupra recursului, desfășurate în ședința publică din data de 09 iunie 2009, apărătorul ales al recurentului inculpat a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, astfel încât să fie judecat în stare de libertate.
În susținerea recursului a invocat faptul că în prezent măsura arestării preventive dispusă față de inculpat apare ca fiind nejustificată în raport de stadiul procesual al cauzei și de circumstanțele personale ale acestuia, iar temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatului, întrucât acesta, în mod constant, a dat dovadă de sinceritate și a cooperat cu, organele de urmărire penală, formulând chiar și un denunț pentru identificarea și prinderea altor traficanți de droguri, este la prima abatere de normele de drept penal, iar fapta a fost săvârșită pe fondul consumului de droguri și al determinării sale în acest sens de către colaboratorul sub acoperire. În același context a susținut că readministrarea probatoriului de către instanță va implica un termen îndelungat, iar în contextul în care nu există date că inculpatul va împiedica buna desfășurare a procesului penal, judecarea acestuia poate avea loc și în stare de libertate, circumstanțele favorabile care îl caracterizează dovedind că lăsat în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestată preventiv la data de 03 aprilie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, măsura arestării preventive fiind prelungită ulterior în condițiile legii, până la data de 31 mai 2009 inclusiv, iar apoi inculpatul a fost trimis în judecată, prin rechizitoriul nr.1481/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Biroul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, deținere fără drept de droguri de risc, în vederea consumului propriu, în formă continuată, prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și punere la dispoziție cu știință a locuinței, în vederea consumului ilicit de droguri, în formă continuată, prevăzută de art.5 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 19 februarie 2009 vândut colaboratorului - nume de cod, cantitatea de 2,32 rezină de cannabis pentru suma de 100 de lei, iar în perioada noiembrie 2008 - aprilie 2009 oferit și vândut, în mod repetat, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, droguri de risc pentru diferite sume de bani, mai multor persoane, a deținut droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept și a pus la dispoziție cu știință locuința sa pentru consumul ilicit de droguri și a tolerat consumul ilicit de droguri în locuința sa; de asemenea, s-a mai reținut și că la data de 30 octombrie 2008 fost depistat de către jandarmi deținând cantitatea de 3,91 grame rezină de canabis pentru consum propriu, fără drept.
Procedând în conformitate cu prevederile art. 3001din Codul d e procedură penală la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, întocmai ca și instanța de fond, Curtea constată că aceasta a fost dispusă cu respectarea drepturilor și garanțiilor procesuale prevăzute de dispozițiile interne și de art. 5 din, în sensul că inculpatul a fost ascultat personal la luarea măsurii, acestuia i s-a asigurat asistență juridică, i s-au adus la cunoștință învinuirea și motivele arestării și, atât inculpatul, cât și apărătorul său, au avut acces la lucrările din dosar, în baza principiului egalității armelor.
De asemenea, contrar susținerilor recurentului inculpat, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod corect și asupra împrejurării că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au încetat și nici nu s-au schimbat, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea sa de libertate pentru buna desfășurare a procesului penal.
În acest sens Curtea observă că Instanța de fond a făcut o evaluare justă a probatoriului administrat până în prezent, acesta relevând suficiente indicii temeinice - în accepțiunea art.681din Codul d e procedură penală - și chiar probe, care îndreptățesc presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat.
De altfel este de remarcat faptul că nici inculpatul și nici apărătorul acestuia nu au contestat existența în cauză a probelor și indiciilor care fundamentează bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit fapte de natură penală, apreciind îndeplinită astfel condiția prev. de art.143 Cod procedură penală, ci criticile formulate de aceștia vizând exclusiv neîndeplinirea cerințelor prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra inculpatului și pe baza cărora împotriva acestuia au fost formulate acuzații oficiale.
Referitor la satisfacerea exigențelor art.148 lit.f Cod de procedură penală, Curtea apreciază, contrar susținerilor recurentului inculpat, ca fiind corectă evaluarea făcută de prima instanță cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, având în vedere că acesta este acuzat de săvârșirea unor infracțiuni care prezintă un grad ridicat de pericol social, ilustrat nu numai de tratamentul juridic sancționator destul de sever pe care legiuitorul l-a prevăzut pentru astfel de fapte (infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc, fiind pedepsită cu închisoare de la 3 la 15 ani), dar și de perioada îndelungată de timp în care aceste fapte s-au desfășurat, inculpatul făcând din comercializarea drogurilor principala sa activitate aducătoare de venituri, de numărul mare al persoanelor implicate în aceste acțiuni ilicite - furnizorii inculpatului, cumpărătorii săi, persoanele împreună cu care consuma droguri în locuința sa, pe care a folosit-o în mod uzual în acest scop și nu în ultimul rând, de cantitatea mare de droguri traficate de-a lungul timpului precum și cele găsite cu ocazia percheziției domiciliare.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici datele ce caracterizează în concret persoana inculpatului.
Astfel, Curtea reține că inculpatul nu a făcut dovada, cel puțin până în prezent, că ar avea o ocupație sau un loc de muncă stabil, care să-i permită obținerea în mod licit a disponibilităților financiare necesare asigurării subzistenței și este consumator de droguri, iar în contextul acestor referințe personale îndoielnice, care îl fac extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii în mod facil a unor importante venituri, apare ca fiind rezonabilă temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite, având ca obiect drogurile, ordinea de drept și însăși sănătatea publică, fiind astfel puse într-un grav pericol.
În egală măsură nu se poate face abstracție nici de puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul și consumului ilicit de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultimul timp, o imprimă în rândul membrilor societății civile și nici de împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor.
În acest context, Curtea apreciază că acele referințe personale ce pledează în favoarea inculpatului (referitoare la atitudinea sa procesuală sinceră și cooperantă și la lipsa antecedentelor penale) nu sunt suficiente, cel puțin la acest moment procesual, pentru a determina reconsiderarea necesității privării sale de libertate, aceste aspecte urmând a fi eventual valorificate în mod corespunzător, în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a judecății, în condițiile în care cercetarea judecătorească nici măcar nu a debutat, în cauză urmând a fi audiați martorii care au formulat declarații acuzatoare la adresa sa.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea atacată, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de din data de 29 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2
- SIP
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
