Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 843/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi: 1353/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.843
Ședința publică de la 9 IUNIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 2: Moroșanu Raluca
JUDECĂTOR 3: Ciobanu Corina
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATA ȘI TERORISM a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 20 MAI 2009, pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător din oficiu - avocat, cu delegația nr.-, eliberată de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat aduce critici încheierii recurate pentru nelegalitate în ceea ce privește mentinerea măsurii arestării preventive, sens în care solicită a se constata că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mentin și nu impun privarea de libertate a inculpatei, cirumstanțele personale ale incupatei - cu referire la vârsta acesteia, împrejurarea că are un copil minor în întreținere rămas fără îngrijirile necesare, dar și atitudinea sinceră dovedind că, lăsată în libertate, nu va împieta buna desfășurare a procesului penal și nici nu reprezintă pericol pentru societate.
Reprezentanta Ministerului Public arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin, privarea de libertate a inculpatei impunându-se nu numai pentru buna desfășurare a procesului penal dar și în raport de natura și gravitatea faptelor comise de către inculpată, acesta fiind cercetată pentru săvârșirea a două infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, atitudinea nesinceră, modalitatea de săvârșire - reținându-se circumstanța agravantă prev de art.75 lit.a Cod penal, faptul că inculpata este cunoscută cu antecedente penale chiar dacă s-a împlinit termenul de reabilitare. Față de aceste împrejurări, solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpată, ca nefondat.
În ultimul cuvânt, recurenta inculpată solicită clemența instanței în sensul de a fi judecată în stare de libertate. Mai arată că pe fondul consumului de droguri a săvârșit faptele, pe care le regretă.
CURTEA
Prin încheierea din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
S-a reținut că subzistă temeiurile prev. de art. 143 și art. 148 lit.f C.P.P. Tribunalul având în vedere procesele verbale de investigație întocmite de investigatorii și colaboratorii sub acoperire, procesele verbale de percheziție, declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților, procesele verbale cu notele de redare a convorbirilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică privind drogurile, planșele foto și procesele verbale de recunoaștere de pe planșe foto.
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatei, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite, caracterul organizat al activității infracționale, circumstanțele personale ale inculpatei, care este fără ocupație și care își procura veniturile din comercializarea drogurilor, posibilitatea reluării activității infracționale și de a impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Tribunalul a apreciat totodată că perioada de arestare preventivă a inculpatei nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpata, criticând-o pe motive de nelegalitate în ceea ce privește mentinerea măsurii arestării preventive, deoarece temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu se mai mențin și nu impun privarea de libertate a inculpatei, invocând cirumstanțele personale ale acesteia - vârsta, împrejurarea că are un copil minor în întreținere rămas fără îngrijirile necesare, dar și atitudinea sinceră.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat.
Astfel, inculpata este cercetată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, reținându-se în sarcina sa că în cursul anului 2008 vândut mai multe cantități de heroină la doză, către diverse persoane. La data de 21.03.2008, inculpata zisă "" a vândut împreună cu inculpata patru doze de heroină colaboratorului sub acoperire " " - nume de cod, contra sumei de 200 lei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpata a comis fapta pentru care este cercetată.
Astfel, inculpata recunoaște comiterea infracțiunii, afirmând însă că nu a comercializat heroină ci fiind consumatoare a cumpărat pentru colaboratorul sub acoperire droguri, însă în condițiile în care se droga cu acesta.
Curtea constată că, la acest moment procesual, nu se poate analiza și stabili situația de fapt, singura autoritate în măsură să procedeze astfel fiind instanța de fond.
La analiza temeiurilor care justifică menținerea stării de arest Curtea nu poate avea în vedere și nu se poate pronunța decât asupra existenței indiciilor temeinice, care trebuie să conducă la presupunerea rezonabilă că inculpata ar fi săvârșit infracțiunea reținută în sarcina sa.
Așa fiind, nu poate reține o anume situație de fapt, la care face referire inculpatul, și nu poate aprecia asupra probelor administrate decât în măsura în care acestea au influență asupra îndeplinirii condițiilor prev. de art. 143.
C.P.P.În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art. 143 coroborat cu art. 68 ind.1 C.P.P. având în vedere probatoriul administrat până la acest moment în cauză, respectiv declarațiile inculpatului date în cursul cercetărilor, declarațiile martorilor, declarațiile date de investigatorii și colaboratorii sub acoperire, procesele verbale încheiate de organele de poliție, rapoartele de constatare tehnico - științifică.
Recurenta-inculpată nu a contestat existența indiciilor temeinice în ceea ce o privește, însă a arătat că nu se justifică privarea sa de libertate, având în vedere faptul că este consumatoare de droguri și consuma heroină împreună cu colaboratorul sub acoperire, pentru care le-a cumpărat.
Curtea constată că inculpata susține o altă modalitate de comitere a infracțiunii decât cea reținută de organele de urmărire penală.
Cu privire la aceste susțineri, Curtea constată că nu se poate pronunța asupra lor, întrucât situația de fapt, în întregul său, nu poate fi stabilită decât de instanța de fond, singura în măsură a constata vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii prev. de art. 2 din Legea 143/2000 și asupra modalității de săvârșire.
La acest moment procesual, având în vedere probatoriul administrat până în prezent, Curtea apreciază că, pentru inculpata subzistă indiciile temeinice referitoare la comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 din Legea 143/2000, infracțiune a cărei săvârșire inculpata nu o contestă.
În ceea ce privește temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod procedură penală, Curtea constată că și acesta subzistă, întrucât inculpata este cercetată pentru o infracțiune cu grad ridicat de pericol, trafic de droguri, iar cercetările în cauză nu au fost finalizate.
Lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică deoarece există riscul ca inculpata, consumatoare de heroină, să reia activitatea infracțională, în vederea procurării drogurilor și veniturilor pentru consum.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției în temeiul art. 300 ind.2 C.P.P. întrucât în cauză urmează a fi continuată cercetarea judecătorească, respectiv a se proceda la audierea investigatorilor și colaboratorilor sub acoperire, audiați și în cursul urmăririi penale.
În acest sens, Curtea observă că în cauză sunt cercetați 11 inculpați, trimiși în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a Cod Penal, ceea ce presupune administrarea unui probatoriu amplu și complex și audierea martorilor și investigatorilor sub acoperire.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpata este cercetată fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatei, existând temerea că, pusă în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpată ca fiind nefondat și în consecință urmează a-l respinge, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală va obliga recurenta-inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va fi avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct.1 litera b Cod procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din data de 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 200 de lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va fi avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 9.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.//Ex.2 /15.06.2009
Tribunalul București Secția a II-a Penală
Președinte:Constantinescu MarianaJudecători:Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca, Ciobanu Corina
