Trafic de droguri (art 2 din Legea 143 2000). Decizia 141/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
805/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.141/
Ședința publică din data de 09 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații și A împotriva Sentinței penale nr.218/F din data de 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 01 iunie 2009 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea asupra cauzei la data de 03 iunie 2009 și, ulterior, la data de astăzi, 09 iunie 2009, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.218/F din data de 25 februarie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a hotărât astfel:
În baza art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.16 din aceeași lege și art.74 lit.c rap. la art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui G și, născut la data de 30 august 1980 în B, CNP -) la pedeapsa de 4 ani închisoare.
În baza art.65 alin.1 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani, potrivit art.53 pct.2 lit.a din Codul penal.
În baza art.865alin.1 rap. la art.85 din Codul penal, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.739 din data de 25 aprilie 2008 Judecătoriei Sectorului 4 B (definitivă prin neapelare).
În baza art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.16 din aceeași lege și art.74 lit.c rap. la art.76 alin.1 lit.d din Codul penal, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art.865alin.1 rap. la art.85 din Codul penal, a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.739 din data de 25 aprilie 2008 Judecătoriei Sectorului 4 B (definitivă prin neapelare).
În baza art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b din Codul penal, a contopit toate pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal.
În baza art.35 alin.1 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art.66 din Codul penal.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus reținerea din data de 11 iulie 2007, ora 0600până la data de 12 iulie 2007, ora 0600și detenția preventivă, de la 16 aprilie 2008 la zi.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
-. În baza art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.74 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpatul(fiul lui și, născut la data de 18 februarie 1985 în B, CNP -) la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.65 alin.1 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani, conform art.53 pct.2 lit.a din Codul penal, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art.66 din Codul penal.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă, de la 17 aprilie 2008 la zi.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
III. În baza art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2, art.37 lit.b și art.74 lit.a rap. la art.76 alin.1 lit.a din Codul penal, a condamnat peinculpatul A(fiul lui și, născut la data de 09 septembrie 1980 în B, CNP -) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.65 alin.1 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal, pe o perioadă de 3 ani, conform art.53 pct.2 lit.a din Codul penal, care se execută după executarea pedepsei principale a închisorii, potrivit art.66 din Codul penal.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a --a și lit.b din Codul penal.
În baza art.88 din Codul penal, a dedus reținerea și arestarea preventivă, de la 17 aprilie 2008 la zi.
În baza art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art.17 alin.1 din Legea nr.143/2000, a confiscat 0,20 grame substanță ce conține heroină (depuse la. -, conform dovezii seria D nr.-/21.04.2008), 1,00 gram substanță ce conține heroină (depus la. -, conform dovezii seria D nr.-/21.04.2008), 1,74 grame substanță ce conține heroină (depuse la. -, conform dovezii seria D nr.-/21.04.2008), în vederea distrugerii, potrivit art.18 alin.1 din Legea nr.143/2000.
În baza art.17 alin.2 din Legea nr.143/2000, a dispus restituirea către inculpații și Aas umelor de 200 lei și respectiv 406 lei, ridicate și consemnate conform recipiselor CEC nr.-/1/18.04.2008 și nr.-/1/18.04.2008, întrucât acestea nu provin din săvârșirea infracțiunilor.
În baza art.118 lit.b din Codul penal, a dispus restituirea către inculpatul Aat elefonului mobil marca Nokia 6233 cu seria - -8/3, întrucât acesta nu a fost folosit la săvârșirea infracțiunilor.
În baza art.191 alin.2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpatul la plata sumei de 700 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției, iar pe inculpații și A la plata sumei de câte 400 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că, prin rechizitoriul nr.494/D/P/2008 din data de 12 mai 2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, cei trei inculpați au fost trimiși în judecată, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor anterior menționate, reținându-se în fapt în sarcina lor că, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 1600, inculpații A și i-au procurat inculpatului (zis "") 12 punguțe care conțineau cantitatea de 1,40 grame de heroină, din care cel din urmă i-a vândut 2 punguțe ( 0,30 grame de heroină) denunțătorului, iar, la data de 17 aprilie 2008, în jurul orei 0130, în baza aceleași rezoluții infracționale, primii doi inculpați au deținut fără drept, în vederea comercializării, alte 14 punguțe care conțineau cantitatea de 1,84 grame de heroină și pe care inculpatul A le-a ascuns în curtea imobilului situat pe Strada - - nr.71, sectorul 5, unde locuiește martorul (zis "").
În cursul cercetării judecătorești, au fost audiați cei trei inculpați trimiși în judecată, precum și martorii, și, ale căror declarații au fost consemnate la dosar.
În privința martorilor an, și, Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 alin.3 din Codul d e procedură penală, având în vedere imposibilitatea audierii lor din cauza schimbării adreselor de domiciliu, astfel că a ținut seama la judecarea cauzei de declarațiile date de aceștia în cursul urmăririi penale.
În urma analizării probatoriului cauzei, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 14 aprilie 2008, lucrătorii de poliție din cadrul Sectorul 5 s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul (cunoscut inițial sub numele de "") este implicat în traficul ilicit de droguri de mare risc, vânzând heroină la adresa unde locuiește fără forme legale, în Strada - - nr.71.
La aceeași dată, a fost consemnat denunțul numitului, în care acesta a arătat că este consumator de heroină, pe care o cumpără de la inculpatul, declarând totodată că dorește să colaboreze cu lucrătorii de poliție în vederea prinderii lui în flagrant.
Ca urmare a denunțului astfel formulat, lucrătorii de poliție, în baza ordonanței de delegare a procurorului, au procedat la efectuarea activităților premergătoare realizării acțiunii de prindere în flagrant a inculpatului.
Astfel, la data de 16 aprilie 2008, în prezența martorului asistent an, au fost înseriate și marcate criminalistic 4 bancnote din cupiura de 50 lei, după care denunțătorul a fost percheziționat corporal, constatându-se că acesta nu deține asupra sa bunuri, valori sau substanțe interzise.
După efectuarea percheziției corporale, denunțătorului i-a fost înmânată suma de 200 lei, compusă din cele 4 bancnote marcate criminalistic (având seriile 068E-, 056B-, 065D- și 061B-), pentru a cumpăra de la inculpatul anterior menționat 2 doze de heroină.
În continuare, denunțătorul, lucrătorii de poliție și același martor asistent s-au deplasat pe Strada - -, până în apropierea imobilului de la nr.71, unde inculpatul locuia fără forme legale.
Sub supravegherea lucrătorilor de poliție, denunțătorul a intrat în imobilul nr.71, unde i-a dat inculpatului suma de 200 lei (provenită din fondurile ), în schimbul căreia acesta i-a vândut 2 punguțe din plastic, care conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej.
După încheierea tranzacției, denunțătorul, având asupra sa cele 2 punguțe care îi fuseseră vândute de inculpatul, a ieșit din imobilul respectiv și s-a deplasat spre locul unde era așteptat de către lucrătorii de politie.
În prezența martorului asistent, denunțătorul a încredințat lucrătorilor de poliție cele 2 punguțe, care au fost introduse într-un plic sigilat cu nr.52361 și predate laboratorului pentru analize.
De asemenea, în prezența aceluiași martor asistent, denunțătorul a fost percheziționat corporal amănunțit, constatându-se că acesta nu deține asupra sa bani, bunuri, valori sau substanțe interzise.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/17.04.2008, s-a stabilit că cele 2 punguțe cumpărate de către denunțător de la inculpatul cântăreau 0,30 grame substanță ce conține heroină (drog de mare risc menționat în tabelul-anexă nr.I la Legea nr.143/2000).
Cantitatea de 0,20 grame substanță ce conține heroină, rămasă în urma analizelor de laborator, a fost ambalată, i-a fost aplicat sigiliul tip nr.50103 și a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a -, conform dovezii seria D nr.-/21.04.2008.
După ce denunțătorul a predat cele 2 doze de heroină cumpărate de la inculpatul, lucrătorii de poliție, în prezența martorilor asistenți an și și acționând în baza autorizației de percheziție nr.106/15.04.2008 (emisă de Tribunalul București - Secția a --a Penală în Dosarul nr.14470/2008), au intrat în locuința situată în Strada - - nr.71, imobil care este compus din 2 camere. În prima cameră, au fost găsiți inculpatul și martora (concubina acestuia), iar în cea de-a doua cameră martorii și, precum și numitul.
În prezența martorului asistent an, au fost percheziționate toate persoanele de sex bărbătesc găsite în locuință, iar, în prezența martorului asistent, au fost percheziționate martorele și.
În urma percheziției corporale, asupra inculpatului a fost găsită suma de 200 lei, compusă din 4 bancnote din cupiura de 50 lei. În prezența celor doi martori asistenți, seriile bancnotelor respective au fost comparate cu cele consemnate în procesul verbal întocmit anterior realizării acțiunii de prindere în flagrant, constatându-se că sunt identice.
Asupra celorlalte persoane aflate în locuință, nu au fost găsite sume de bani, alte valori sau substanțe interzise la deținere.
Totodată, în prezența acelorași doi martori asistenți, a fost percheziționată locuința și, în camera folosită de inculpatul, sub aflată pe pat, au fost găsite 10 punguțe din plastic care conțineau o substanță pulverulentă, iar pe masa din încăpere a fost găsită o seringă hipodermică care conținea un lichid maro. Cele 10 punguțe și seringa au fost introduse într-un plic cu sigiliul nr.52361 și predate laboratorului pentru analize.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/17.04.2008, s-a stabilit că cele 10 punguțe cântăreau 1,10 grame substanță ce conține heroină, iar seringa conținea 0,1 mI lichid în care s-a pus în evidență tot heroină (drog de mare risc menționat în tabelul-anexă nr.I la Legea nr.143/2000).
Cantitatea de 1,00 grame substanță ce conține heroină, rămasă în urma analizelor de laborator, a fost ambalată, i-a fost aplicat sigiliul tip nr.50103 și a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a -CJ. conform dovezii seria D nr.-/21.04.2008. a fost distrusă după extracție.
După efectuarea percheziției domiciliare, în prezența martorului asistent an, cele 4 bancnote de câte 50 lei, găsite asupra inculpatului, au fost verificate cu lampa cu ultraviolete, putându-se observa scris pe o parte cuvântul "droguri". De asemenea, tot cu lampa cu ultraviolete, au fost verificate palmele persoanelor găsite în locuință, însă, doar pe palmele inculpatului, s-au putut observa urme de galben fluorescent.
Fiind ascultat în cursul urmăririi penale, inculpatul a avut o atitudine sinceră, recunoscând că este implicat în traficul de droguri de mare risc și că, la data de 16 aprilie 2008, după ora 1600, vândut denunțătorului 2 doze de heroină contra sumei de 200 lei, care a fost găsită de către lucrătorii de poliție asupra lui, cu ocazia efectuării percheziției corporale. În ceea ce privește seringa cu lichid în care s-a pus în evidență heroină și cele 10 punguțe conținând 1,10 grame din același drog, găsite în camera sa, inculpatul a declarat că le deținea pentru consumul propriu.
Cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, inculpatul și-a menținut declarațiile anterioare cu privire la faptul că el cumpăra heroina de la inculpații A și. În legătură cu vânzarea celor 2 doze de heroină denunțătorului, inculpatul a formulat declarații confuze, arătând că denunțătorul i-a plătit o datorie mai veche de 100 lei, după care el i-a dat acestuia cele 2 doze, primind în schimb suma de 200 lei.
Fiind reascultat de către procuror, inculpatul și-a menținut declarațiile inițiale, arătând că a vândut denunțătorului 2 dintre cele 13 doze de heroină, pe care le primise de la ceilalți doi inculpați la data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 1600.
Vânzarea de către inculpatul a celor 2 doze de heroină a fost confirmată și de declarațiile denunțătorului și ale martorilor (concubina inculpatului), și, precum și de procesul verbal de constatare a flagrantului, procesul verbal de percheziție domiciliară și rapoartele de constatare tehnico științifică.
Deși inculpatul a susținut că celelalte 10 doze de heroină le deținea doar pentru consumul propriu, martorele și au declarat că acestea erau deținute de inculpat atât pentru consum, cât și pentru vânzare.
Pentru a beneficia de dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000, la data de 16 aprilie 2008, inculpatul a formulat un denunț, în care a arătat că se aproviziona cu heroină de la numiții "" și "" (identificați ulterior în persoana inculpaților A și ), precizând că aceștia din urmă îi vindeau drogurile ori de câte ori el le solicita, toate tranzacțiile fiind încheiate la adresa situată în Strada - - nr.71, sectorul 5, unde inculpatul locuia fără forme legale.
Ulterior formulării acestui denunț, cu permisiunea procurorului, în prezența apărătorului din oficiu și a martorei, în jurul orei 2300, inculpatul, apelând numărul 0729.-, l-a contactat telefonic pe inculpatul A, căruia i-a spus că are bani și că, în noaptea de 17 aprilie 2008, în jurul orei 0130, să vină să-i aducă "marfa", tranzacția urmând să se încheie la adresa anterior menționată.
Martorul, care avea în folosință imobilul situat în Strada - - nr.71, sectorul 5, și-a dat acordul, printr-o declarație olografă, ca, în noaptea de 17 aprilie 2008, lucrătorii de poliție din cadrul Sector 5 să desfășoare în imobilul respectiv supravegheri și orice alte activități care să probeze implicarea în traficul de droguri a inculpaților A și.
În vederea prinderii în flagrant a acestora, la data de 17 aprilie 2008, după ora 0030, lucrătorii de poliție și martorul s-au deplasat la imobilul nr.71, situat pe Strada - -, unde cei doi inculpați anterior menționați urmau să vină pentru a încheia tranzacția cu inculpatul.
La data de 17 aprilie 2008, în jurul orei 0130, conform înțelegerii telefonice, inculpații A și au venit cu un autoturism marca, pe care l-au parcat în fața imobilului respectiv. în curtea locuinței, inculpatul s-a îndreptat spre intrarea în imobil, iar inculpatul A s-a dus în spatele curții, unde a rămas pentru puțin timp, după care a revenit, cu intenția de a intra în locuință.
În acel moment, au intervenit lucrătorii de poliție, care, în prezența martorului, au procedat la imobilizarea și percheziționarea corporală a celor doi inculpați. Asupra inculpatului A, au fost găsite suma de 406 lei și un telefon mobil marca Nokia 6233 cu seria - -8/3 ce conținea cartela cu seria - și numărul 0729.-, bunuri ce au fost ridicate. Asupra inculpatului au fost găsite suma de 200 lei și 2 telefoane mobile marca Nokia 62301 și LG KE 970, care conțineau cartele și respectiv.
În continuare, lucrătorii de poliție au verificat zona din spatele curții, unde inculpatul A se aflase timp de aproximativ un minut, ocazie cu care, pe acoperișul magaziei, au găsit un șervețel din hârtie de culoare aIbă, în care se aflau 14 punguțe din material plastic, care conțineau o substanță pulverulentă de culoare maronie, aceste probe fiind introduse într-un plic cu sigiliul nr.52361 și predate laboratorului pentru analize.
Prin raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/17.04.2008, s-a stabilit că cele 14 punguțe cântăreau 1,84 grame substanță care conține heroină (drog de mare risc menționat în tabelul-anexă nr.I la Legea nr.143/2000).
Cantitatea de 1,74 grame substanță care conține heroină, rămasă în urma analizelor de laborator, a fost ambalată, i-a fost aplicat sigiliul nr.50093 și a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a -, conform dovezii seria D nr.-/21.04.2008.
Inculpatul a declarat că se aproviziona cu heroină de la inculpații A și de la începutul lunii aprilie 2008. De asemenea, a arătat că, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 1200, le-a dat celor doi inculpați suma de 700 lei, iar aceștia i-au adus în aceeași zi, în jurul orei 1600, 13 doze de heroină. A mai declarat că cele 2 doze de heroină vândute de el denunțătorului și cele 10 doze de heroină, precum și heroina din seringă (găsite cu ocazia percheziției domiciliare) reprezintă tocmai cele 13 doze de heroină pe care le-a cumpărat de la cei doi inculpați cu suma de 700 lei. Inculpatul a arătat și faptul că, la data de 16 aprilie 2008, cu ocazia judecării propunerii de arestare preventivă, la sediul Tribunalului București, inculpații A și i-au cerut să-și schimbe declarațiile, promițându-i diferite avantaje.
Însă, cu prilejul audierii de către Tribunal în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a declarat că se aproviziona în mod constat cu droguri de la o persoană din cartierul, iar nu de la ceilalți coinculpați, iar denunțul formulat împotriva acestora nu îl mai menține, deoarece, deși a fost adus la secția de poliție în jurul orei 1600, dat prima declarație abia la ora 2300, în timp ce se afla în stare de sevraj. Referitor la convorbirea telefonică avută cu inculpatul A, a declarat că telefonul i-a fost înmânat de către unul dintre anchetatori, acesta aparținându-i de fapt numitului "", iar în agenda lui aflându-se numărul de telefon al inculpatului respectiv.
Atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpații A și au negat săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, declarând că nu sunt implicați în traficul ilicit de droguri de mare risc.
Astfel, în cursul urmăririi penale, au declarat că, la data de 16 aprilie 2008, ora 1600și la data de 17 aprilie 2008, ora 0130, au fost la adresa unde locuiește inculpatul cu intenția de a întreține relații intime cu tinerele care locuiau în imobilul nr.71, iar nicidecum de a comercializa heroină, iar, în cursul cercetării judecătorești, au afirmat că scopul vizitei lor la locuința inculpatului a fost acela de a recupera niște sume de bani pe care le împrumutaseră tinerelor ce locuiau în acel imobil (martorele și ).
Suma de 406 lei (găsită asupra inculpatului A ) și suma de 200 lei (găsită asupra inculpatului ) au fost consemnate la CEC, conform recipiselor nr.-/1 și respectiv nr.-/1, ambele din data de 18 aprilie 2008.
Prin ordonanța din data 21 aprilie 2008 - Biroul Teritorial București, s-a dispus restituirea telefoanelor mobile marca Nokia 62301 și LG KE 970, cartelelor și și a celorlalte componente ale lor, ridicate de la inculpatul, cu motivarea că, din cercetările efectuate, nu a rezultat că acesta a folosit acele obiecte în săvârșirea infracțiunii.
Telefonul mobil marca Nokia 6233 cu seria - -8/3, care conținea cartela cu seria - și numărul 0729.-, ridicat de la inculpatul A, a fost depus la Camera de Corpuri Delicte a Poliției Sector 5, conform dovezii seria - nr.-/21.04.2008.
Prezența inculpaților A și, în data de 16 aprilie 2008, ora 1200, la adresa unde locuia inculpatul, a fost confirmată și de martora, care a declarat că, la acel moment, fiind în camera sa, l-a auzit pe inculpatul spunându-le celorlalți doi inculpați că le dă banii pe heroină. De asemenea, a declarat că i-a auzit pe inculpații A și confirmându-i inculpatului că se vor întoarce în 3-4 ore cu heroina. În continuarea declarației, aceeași martoră a arătat că, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 1600, inculpații A și au revenit în imobilul nr.71, situat pe Strada - - și ea a văzut cum inculpatul A i-a dat inculpatului un șervețel de culoare albă, în care se aflau cel puțin 10 punguțe ce conțineau o substanță ca un. Martora a mai arătat că, după plecarea inculpaților A și, la un scurt interval de timp, a venit în acel imobil denunțătorul, acesta din urmă fiind unul dintre consumatorii care cumpăra heroină de la inculpatul.
La rândul său, martora a declarat că i-a văzut ultima dată pe inculpații A și la data de 16 aprilie 2008, ora 1600, când aceștia i-au adus concubinului ei (inculpatul ) cele 10 doze de heroină, găsite sub plapumă de către lucrătorii de poliție, precum și cele 2 doze vândute de către cel din urmă denunțătorului.
Martorii, și au declarat că inculpatul, de aproximativ o săptămână, se aproviziona cu heroină de la inculpații A și, cel din urmă martor arătând chiar că a fost prezent la 3 astfel de tranzacții, văzând cum inculpații A și îi dădeau inculpatului punguțe cu heroină.
De asemenea, din cuprinsul procesului verbal de prezentare pentru recunoaștere, încheiat la data de 06 mai 2008, rezultă că martora l-a recunoscut pe inculpatul ca fiind persoana care venea în mod regulat la inculpatul și îi aducea acestuia heroină la bilă, pentru aov inde mai departe consumatorilor de droguri, declarând că, în data de 16 aprilie 2008, la orele 1200și 1600, împreună cu inculpatul A, el i-au adus lui "" 15 doze de heroină. Aceeași martoră l-a recunoscut și pe inculpatul A, declarând că el venea în mod repetat la inculpatul și îi aducea heroină la bilă, pentru ca acesta să o vândă mai departe consumatorilor de droguri, iar, în data de 16 aprilie 2008, la orele 1200și 1600, împreună cu inculpatul, i-au adus lui "" 15 doze de heroină.
Tribunalul a constatat, pe baza probatoriului anterior menționat, că inculpații A și au venit, la o oră târzie, respectiv 0130, la adresa unde locuia fără forme legale inculpatul, cu scopul de a-i vinde acestuia cele 14 doze de heroină, având în vedere că, în discuția telefonică purtată ulterior formulării denunțului, cel din urmă i-a confirmat primului inculpat că are banii pentru "marfă".
Tribunalul a considerat că modalitatea în care inculpații A și, la data de 17 aprilie 2008, ora 0130, au intrat în curtea imobilului nr.71 (fără să-și anunțe prezența) demonstrează că aceștia știau că sunt așteptați, având în vedere întâlnirea pe care le-o stabilise telefonic inculpatul, ulterior formulării denunțului său. De asemenea, întrucât, la data de 16 aprilie 2008, au fost precipitații până în jurul orei 1530, iar șervețelul de hârtie, în care se aflau cele 14 doze, a fost găsit perfect uscat, Tribunalul a apreciat că acesta a fost pus pe acoperișul magaziei cu foarte puțin timp înainte de a fi găsit acolo de către lucrătorii de poliție, reținând totodată că singura persoană care a fost în zona magaziei, înainte de găsirea celor 14 doze, a fost inculpatul A. În plus, conform declarațiilor inculpatului și ale martorei, inculpații A și aduceau întotdeauna dozele de heroină împachetate în șervețele de hârtie. De asemenea, inculpatul a declarat că, atunci când inculpații A și îi aduceau drogurile, aceștia cereau mai întâi banii, după care îi aduceau dozele de heroină, precizând în același timp că, înainte de a intra în locuință, cei doi inculpați ascundeau dozele, fie în autoturismul cu care veneau, fie în curtea locuinței, fără a putea preciza însă locul.
În consecință, Tribunalul a considerat că solicitarea inculpaților și A de a se dispune achitarea lor, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, nu este susținută de materialul probator administrat în cauză, prezumția de nevinovăție instituită de lege în favoarea acestora fiind înlăturată, iar vinovăția lor temeinic dovedită.
În drept, Tribunalul a constatat că faptele săvârșite de inculpatul, constând în aceea că, la data de 16 aprilie 2008, vândut denunțătorului 2 punguțe ce conțineau 0,30 grame de heroină, în schimbul sumei de 200 lei, iar, în urma percheziției domiciliare efectuate la aceeași dată în imobilul unde locuia fără forme legale, au fost găsite o seringă ce conținea 0,1 ml lichid în care s-a pus în evidență heroină, deținută pentru consum propriu, precum și 10 punguțe ce conțineau 1,10 grame de heroină, deținute atât pentru consum, cât și pentru vânzare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu, prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 și respectiv de art.4 alin.2 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art.33 lit.a din Codul penal.
La data de 16 aprilie 2008, inculpatul a formulat un denunț, în baza căruia au fost identificați și prinși în flagrant ceilalți doi inculpați, motiv pentru care Tribunalul a constatat că, în privința sa, sunt incidente dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000, potrivit cărora beneficiază de reducerea la Jal imitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Faptele săvârșite de inculpații A și, constând în aceea că, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 1600, au procurat inculpatului 12 punguțe ce conțineau 1,40 grame de heroină, iar, la data de 17 aprilie 2008, în jurul orei 0130, în baza aceleași rezoluții infracționale, au deținut fără drept, în vederea comercializării, alte 14 punguțe ce conțineau 1,84 grame de heroină, pe care cel dintâi le-a ascuns în curtea imobilului situat pe Strada - - nr.71, sectorul 5, unde locuiește martorul, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal, în sarcina inculpatului A fiind reținută și starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art.37 lit.b din Codul penal.
La individualizarea pedepselor aplicate, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv limitele de pedeapsă prevăzute în textele incriminatoare, natura și gravitatea faptelor, cauzele de agravare a pedepsei (forma continuată a infracțiunii, în cazul inculpaților A și ) sau de atenuare (art.16 din Legea nr.143/2000, în cazul inculpatului ), urmările grave care se pot produce prin punerea în circulație a drogurilor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților, reținând în favoarea lor dispozițiile art.74 rap. la alt.76 alin.1 lit.a și c din Codul penal.
În privința inculpatului, întrucât faptele reținute în sarcina lui au fost săvârșite până la rămânerea definitivă a Sentinței penale nr.739/25.04.2008 a Judecătoriei Sectorului 4 B (prin care s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare), Tribunalul, făcând aplicarea art.865din Codul penal, a dispus anularea acelei suspendări și contopirea pedepsei respective cu cele două pedepse aplicate în prezenta cauză.
Împotriva sentinței Tribunalului,au declarat apel în termenul legal inculpatul(la data de 18 martie 2009),inculpatul(la data de 20 martie 2009) șiinculpatul A(la data de 26 februarie 2009, prin avocatul său ales, iar la data de 18 martie 2009, personal).
La primul termen de judecată, în ședința publică din data de 06 aprilie 2009, inculpatul a declarat că își retrage apelul formulat în cauză.
PrinDecizia penală nr.81/A din data de 06 aprilie 2009, pronunțată în Dosarul nr-,Curtea a luat act de retragerea apelului declarat de inculpatul, a dedus din pedeapsa aplicată acestuia durata reținerii de la 11 iulie 2007 până la 12 iulie 2007, precum și durata reținerii și arestării preventive, de la 16 aprilie 2008 până la zi și l-a obligat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată din fondul Ministerului Justiției.
În același timp, a dispus disjungerea apelurilor declarate de inculpații și A și judecarea separată a acestora, constituindu-se astfel Dosarul nr-.
Apelanții inculpați și A au solicitat desființarea sentinței atacate și, pe fond, achitarea lor, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, întrucât nu au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, cel dintâi solicitând, în subsidiar, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art.81 din Codul penal.
Cu ocazia judecării acestor apeluri, în aplicarea dispozițiilor art.378 din Codul d e procedură penală, Curtea a procedat nemijlocit la ascultarea inculpaților și A (filele 8-9), la audierea martorului an, neascultat de către prima instanță (filele 93-94), precum și la reaudierea martorilor și (filele 54 și respectiv 105-107).
Martorii și nu au putut fi audiați de către C, întrucât citațiile și mandatele de aducere emise pe numele lor au fost restituite cu mențiunea că nu mai locuiesc la adresele cunoscute din actele dosarului, care, la cererea acestei instanțe, au fost confirmate și de către Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, instituția menționată comunicând, totodată, că martorii respectivi nu au solicitat organelor competente schimbarea domiciliilor legale actuale sau acordarea vizei de reședință la alte adrese.
De asemenea, la cererea Curții, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Bucureștia comunicat, prin adresa nr.494/D/P/2008 din data de 30 aprilie 2009, informații cu privire la convorbirea telefonică purtată între inculpatul și utilizatorul postului telefonic având numărul 0729.- (fila 38), iar compania România a transmis, prin adresa nr.12508 din data de 13 mai 2009, că nu mai deține informații cu privire la apelurile efectuate de la postul mobil anterior menționat, în intervalul solicitat (16-17 aprilie 2008), întrucât astfel de date sunt stocate și accesibile numai pentru perioada primelor 6 luni (fila 80), perioadă care era deja expirată la momentul înregistrării cauzei pe rolul instanței de apel (27 martie 2009).
Analizând actele și lucrările dosarului, inclusiv probatoriul nou administrat în prezenta cale de atac, în raport cu motivele invocate de inculpații și A, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelurileacestorasunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Din ansamblul probelor legal administrate în cursul urmăririi penale, al cercetării judecătorești în primă instanță și al judecării cauzei în apel, nu rezultă cu certitudine că inculpații și A au săvârșit într-adevăr faptele pentru care au fost trimiși în judecată, astfel că, în lipsa unor probe indubitabile de vinovăție, hotărârea de condamnare pronunțată în ceea ce îi privește este nelegală și netemeinică, în speță impunându-se dimpotrivă achitarea acestora, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea constată că obiectul judecății, astfel cum este definit în art.317 din Codul d e procedură penală, îl constituie, în privința inculpaților apelanți, două fapte, descrise în rechizitoriu astfel:
1. la data de16 aprilie 2008, în jurul orei 1600, cei doi inculpați au remis coinculpatului, în locuința unde acesta locuia fără forme legale (situată la adresa din B, Strada - - nr.71, sectorul 5), în schimbul sumei de 700 lei (pe care o primiseră în prealabil, în cursul aceleiași zile, în jurul orei 1200), 12 doze cântărind în total 1,40 grame de heroină, din care cel din urmă, la scurt timp, a vândut 2 doze denunțătorului, celelalte 10 doze fiind descoperite în camera folosită de coinculpat;
2. la data de17 aprilie 2008, în jurul orei 0130, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în urma unei înțelegeri telefonice stabilite cu coinculpatul (aflat în stare de reținere la acel moment), cei doi inculpați s-au deplasat la adresa sus-menționată, pentru a-i vinde acestuia alte 14 doze cântărind în total 1,84 grame de heroină, pe care inculpatul A le-a ascuns pe acoperișul unei magazii din curtea imobilului respectiv, unde au fost descoperite de către organele de poliție.
Deși cronologic faptele imputate inculpaților s-au desfășurat în această ordine, Curtea va proceda la examinarea lor începând cu cea din urmă, întrucât și probatoriul pe care se întemeiază acuzarea a fost astfel administrat în faza de urmărire penală, constatând următoarele:
Față de coinculpatul, pentru care s-a organizat la data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 1600, acțiunea de prindere în flagrant cu ocazia vânzării a 2 doze de heroină către denunțătorul, s-a dispus în aceeași zi, la ora 2100, începerea urmăririi penale (fila 54, ), iar, la ora 2230, reținerea sa pentru 24 de ore (fila 59, ).
. acestui interval, respectiv la ora 2200, pentru a beneficia de dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000, coinculpatul (care, deși nereținut pe bază de ordonanță, se afla la dispoziția organelor de urmărire penală, de care fusese ridicat încă din momentul realizării flagrantului anterior menționat) formulează în fața procurorului un denunț, în care arată că se aprovizionează cu heroină de la "" și "", precizând că, atunci când rămâne fără droguri, îi sună pe aceștia la numărul de telefon 0729.629.816, stabilind să se întâlnească la adresa unde locuiește fără forme legale, unde cei doi vin cu un autoturism, el le dă banii, iar ei îi dau drogurile (fila 63, ). În legătură cu acest denunț, se observă că, în cuprinsul său, coinculpatul nu face nicio mențiune în sensul că "" și "" i-ar fi remis droguri și în cursul zilei de 16 aprilie 2008, afirmațiile lui având un caracter general, fără a particulariza în timp vreo faptă anume.
La ora 2300(după dispunerea reținerii), potrivit procesului verbal întocmit de procuror și doi lucrători de poliție (fila 69, ), coinculpatului"i s-a permis"să îi apeleze telefonic pe numiții "" și "", în vederea realizării unei acțiuni de prindere în flagrant, ocazie cu care coinculpatul"a sunat la numărul de telefon 0729.629.816, unde a răspuns o voce bărbătească". În același proces verbal, se consemnează că telefonul a fost comutat pe difuzor și, astfel, organele de urmărire penală au putut auzi toată convorbirea purtată de coinculpat cu numitul "", cel dintâi spunându-i interlocutorului"să vină la el acasă în jurul orei 0130, în acea noapte, respectiv în data de 17.04.2008 și să-i aducă marfă".
Procesul verbal astfel întocmit constatăun mijloc de probă obținut în mod ilegal, motiv pentru care acesta nu poate fi folosit în procesul penal, conform art.64 alin.2 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea constată că, în privința convorbirii telefonice purtate de coinculpatul cu numitul "" (identificat de acuzare în persoana inculpatului A ),nu a existat autorizare de interceptare și înregistrare- emisă de judecător, potrivit art.911alin.1 din Codul d e procedură penală sau emisă de procuror, cu titlu provizoriu, conform art.912alin.2 din Codul d e procedură penală și confirmată de judecător, potrivit art.912alin.3 din Codul d e procedură penală - iarconținutul său nu a fost redat și certificat în mod legal, conform art.913alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
Solicitându-se Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București date cu privire convorbirea telefonică în discuție, s-a comunicat de către instituția respectivă că aceasta a fost ascultată de procuror și lucrători din cadrul Biroului Sector 5 "cu acordul" coinculpatului, iar procesul verbal întocmit este"un act de constatare"a celor discutate de sus-numitul cu utilizatorul postului telefonic 0729.629.816, nu un proces verbal de redare a convorbirii telefonice, confirmându-se totodată că, în dosarul de urmărire penală, "nu au fost emise și nici solicitate autorizații de interceptare și înregistrare a convorbirilor efectuate prin telefon" (fila 38, dosar de apel).
În privința explicațiilor astfel furnizate, Curtea constată că ele înseși sunt în afara cadrului legal în vigoare, întrucât nicio dispoziție a Codului d e procedură penală (de altfel, nici invocată în concret) nu le permite organelor de urmărire penală"ascultarea"unei convorbiri telefonice cu acordul unuia dintre interlocutori, în lipsa unei autorizări emise sau confirmate de judecător și nici consemnarea conținutului acesteia într-un așa-numit"act de constatare", altul decât procesul verbal de redare integrală, certificat pentru autenticitate.
Curtea mai constată că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.916alin.2 din Codul d e procedură penală, întrucât nici măcar nu există o înregistrare a convorbirii respective, pentru a se putea verifica corespondența între conținutul real al acesteia și aspectele consemnate în procesul verbal analizat.
De asemenea, caracterul ilegal al acestui mijloc de probă este evidențiat și de împrejurarea că, în procesul verbal întocmit de procuror și lucrătorii de poliție, nu este menționat numărul de telefon de pe care coinculpatul a apelat postul telefonic 0729.629.816.
Asupra acestui aspect, coinculpatul a declarat în cursul cercetării judecătorești în primă instanță că, după organizarea flagrantului în ceea ce îl privește și conducerea lui la sediul secției de poliție, unul dintre anchetatori i-a înmânat un telefon aparținând martorului""( ) și l-a pus să sune la unul dintre numerele existente în agenda acestuia, fără ca el să cunoască inițial cui aparține acel număr, abia după ce persoana apelată a răspuns dându-și seama că este vorba despre inculpatul A (filele 39-40, dosar de fond). Susținerea coinculpatului este confirmată și de martorul, care a declarat că, la sediul parchetului, a asistat personal la momentul când un polițist i-a dat celui dintâi unul dintre telefoanele mobile aparținând martorului, pentru a-l suna pe unul dintre inculpații apelanți (conform afirmației martorului acesta fiind ), în vederea realizării unui flagrant (fila 105, verso, dosar de apel). În pofida indicării diferite a interlocutorului, declarațiile coinculpatului și martorului se coroborează asupra unui aspect esențial, și anume că telefonul mobil de pe care a sunat cel dintâi nu îi aparținea acestuia, ci martorului, fiindu-i pus la dispoziție chiar de către unul dintre anchetatori. De altfel, cele două declarații sunt credibile, în condițiile în care, în niciun act procedural întocmit cu privire la coinculpatul, nu se menționează că asupra acestuia s-ar fi identificat în ziua de 16 aprilie 2008 vreun telefon mobil, mai mult martorul afirmând chiar că acesta nici nu avea un astfel de telefon (fila 105, verso, dosar de apel), context în care se explică și reticența organelor de urmărire penală în a consemna numărul de telefon de pe care coinculpatul a sunat.
Curtea a efectuat din oficiu demersuri pentru a verifica posturile telefonice de pe care a fost apelat numărul interlocutorului (0729.629.816) în zilele de 16 și 17 aprilie 2008 (în lipsa impardonabilă a efectuări unor astfel de cercetări de către procuror și instanța de fond), însă, în condițiile în care sesizarea instanței de apel s-a realizat după mai mult de 6 luni de la convorbirea în discuție, Compania România a comunicat că nu mai deține date cu privire la apelurile realizate cu postul telefonic anterior menționat în intervalul solicitat (fila 80, dosar de apel).
De asemenea, Curtea a dispus din oficiu citarea în vederea ascultării a martorului, care - fiind într-adevăr identificat în locuința coinculpatului la momentul realizării flagrantului privindu-l pe acesta (fila 16, ) - în mod cel puțin surprinzător nu a fost niciodată audiat de către organele de urmărire penală. Martorul respectiv nu a putut fi însă ascultat de către instanța de apel, întrucât mandatul de aducere emis pe numele său a fost restituit cu mențiunea că nu mai locuiește la adresa cunoscută de domiciliu (fila 91, dosar de apel), Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor confirmând că acesta figurează, în evidențele pe care le deține, cu același domiciliu (fila 75, dosar de apel).
Împrejurarea că, în declarațiile date în faza de urmărire penală, coinculpatul și martora (concubina acestuia), căreia, potrivit propriei afirmații,"procurorul i-a solicitat să asiste la convorbirea telefonică"analizată (filele 89 și 90, verso, ), au susținut că, în acea convorbire, cel dintâi i-a solicitat interlocutorului său (inculpatul A ) să-i aducă în acea noapte"marfa", comunicându-i că are bani cu care să o plătească, nu este de natură să acopere nelegalitatea ascultării acelei convorbiri și nici să confirme conținutul real al discuției purtate între cei doi interlocutori, care nu a fost certificat în mod legal.
De altfel, folosirea declarației martorei - care, oricum, este lipsită de orice credibilitate, în condițiile în care aceasta nu apare menționată în procesul verbal întocmit de procuror și lucrătorii de poliție ca fiind una dintre persoanele care ar fi asistat la ascultarea convorbirii telefonice (fila 69, ) - este ea însăși ilegală, întrucât, potrivit art.78 din Codul d e procedură penală, martorul este chemat să relateze fapte sau împrejurări de care are cunoștință, în vederea stabilirii adevărului faptic, iar nicidecum să confirme, prin declarația sa, un alt mijloc de probă care nu poate fi folosit în procesul penal, fiind obținut în mod nelegal.
Coinculpatul a negat în cursul cercetării judecătorești în primă instanță că, în discuția telefonică purtată cu inculpatul A, ar fi discutat despre încheierea unei tranzacții cu droguri, susținând că au vorbit exclusiv despre restituirea unei sume de bani pe care concubina celui dintâi o datora celui din urmă (fila 40, dosar de fond).
La rândul său, în cursul judecății, inculpatul Aas usținut și el, în ceea ce privește conținutul convorbirii telefonice, aceeași variantă, afirmând că, în noaptea de 16/17 aprilie 2008, fost chemat de către coinculpatul la locuința acestuia, în vederea restituirii unei datorii, pe care nu i-o putuse achita în cursul zilei.
În aceste condiții, întrucât declarațiile din faza de urmărire penală ale coinculpatului nu se coroborează cu fapte și împrejurări rezultând din alt mijloc de probă legal obținut, Curtea constată că, potrivit art.69 din Codul d e procedură penală, acele declarații nu pot dovedi că, în cadrul convorbirii telefonice analizate, interlocutorii ar fi discutat într-adevăr despre încheierea unei tranzacții având ca obiect droguri.
În plus, chiar acceptând contrariul, Curtea constată că acea pretinsă convorbire are în mod vădit caracterul unuiact de provocare a infracțiuniide către organele de urmărire penală, ceea ce exclude, de asemenea, probele obținute ca urmare a unui asemenea act, conform art.68 alin.2 din Codul d e procedură penală.
Sub acest aspect, Curtea reține că inițiativa convorbirii respective a aparținut exclusiv organelor de urmărire penală, care i-au pus la dispoziție coinculpatului (aflat în custodia lor) un telefon mobil care nu îi aparținea, pentru a-l suna pe inculpatul A, în vederea perfectării unei pretinse tranzacții cu droguri, în condițiile în care, la acel moment, nu dispuneau de motive temeinice în baza cărora să creadă că acesta din urmă era într-adevăr traficant de droguri. Din contră, inculpatul în discuție nu era cunoscut cu antecedente penale de această natură, pe numele său nu era deschisă vreo anchetă care să se refere la astfel de fapte, în probatoriul administrat până la acel moment nici măcar nu se menționa numele său, singurul act care se referea la el fiind denunțul formulat de coinculpatul, care nu constituia însă mijloc de probă (în accepțiunea art.64 alin.1 din Codul d e procedură penală) și, mai mult, nu oferea suficiente elemente de credibilitate, fiind determinat de interesul obținerii unui beneficiu personal, respectiv aplicarea dispozițiilor art.16 din Legea nr.143/2000.
În ceea ce privește activitățile care au condus, în noaptea de 16/17 aprilie 2008, în jurul orei 0130, la descoperirea, pe o magazie din curtea imobilului unde locuia coinculpatul, a 14 doze de heroină, așezate într-un șervețel din hârtie de culoare albă, pretins aduse de către inculpații A și în vederea realizării tranzacției presupus perfectate în cadrul convorbirii telefonice anterior analizate, Curtea constată, pe lângă aspectele (deja evidențiate mai sus) de nelegalitate a obținerii probelor, și următoarele:
Procesul verbal în care se consemnează descoperirea celor 14 doze de heroină (filele 71-72, ) constată, la rândul său,un mijloc de probă obținut în mod ilegal, motiv pentru care nici acesta nu poate fi folosit în procesul penal, conform art.64 alin.2 din Codul d e procedură penală.
În acest sens, Curtea constată că pătrunderea organelor de poliție în imobilul respectiv (situat la adresa din B, Strada - - nr.71, sectorul 5) s-a realizat înlipsa unei autorizații legale de percheziție.
Astfel, în cauză, pentru adresa respectivă, s-a emis de către un judecător al Tribunalului București - Secția a --a Penală autorizația de percheziție nr.106 din data de 15 aprilie 2008 (fila 12, ), care îl privea pe coinculpatul și care a fost folosită în ziua de 16 aprilie 2008, în jurul orei 1600, pentru probarea activităților infracționale proprii ale acestuia (filele 15-16, ).
Întrucât, potrivit dispozițiilor imperative ale art.100 alin.42din Codul d e procedură penală,autorizația de percheziție poate fi folosită o singură dată, organele de urmărire penală nu se mai puteau întemeia pe autorizația anterior menționată pentru o nouă percheziție domiciliară la aceeași adresă, în noaptea de 16/17 aprilie 2008.
În aceste condiții, pentru a-și justifica pătrunderea în imobilul respectiv, organele de poliție s-au prevalat de"acordul"martorului, locatar al acelui imobil, despre care acesta a pretins că ar fi proprietatea unei mătuși (fila 70, ).
Acordul respectiv nu suplinește însă în mod legal lipsa autorizației de percheziție, întrucât nicio dispoziție în vigoare a Codului d e procedură penală nu permite efectuarea unei percheziții domiciliare pe baza acordului persoanei care locuiește în imobilul percheziționat, aceasta putând fi realizată exclusiv în temeiul autorizației emise de judecător, conform art.100 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Dincolo de acest aspect, care împiedică în mod absolut folosirea în procesul penal a probelor obținute printr-o percheziție domiciliară nelegală (inclusiv mijloacele materiale de probă constând în cele 14 doze de heroină), Curtea constată că nu există nicio probă directă care să susțină acuzația că inculpații A și sunt cei care au adus drogurile în locația respectivă.
Astfel, acuzația formulată împotriva celor doi inculpați se întemeiază pe faptul că, în urma convorbirii telefonice anterior analizate (exclusă din probatoriu pentru caracterul ilegal al obținerii acelui mijloc de probă), aceștia s-au deplasat la imobilul unde locuia fără forme legale coinculpatul și, în timp ce inculpatul a intrat în locuință, inculpatul Aam ers în spatele clădirii, unde a stat aproximativ 1 minut (fără a se indica însă vreo acțiune concretă realizată de acesta acolo), în zona respectivă, pe o magazie, fiind găsit ulterior un șervețel de culoare albă în care se aflau 14 doze de heroină.
Analizând conținutul procesului verbal întocmit cu acea ocazie, al cărui caracter nelegal a fost deja relevat anterior (filele 71-72, ), Curtea constată că nu există nicio mențiune în sensul că vreo persoană (organ de poliție sau martor asistent) l-ar fi observat pe inculpatul A punând pe magazie șervețelul în care se aflau acele droguri, deși, având în vedere că îi monitorizau atent acțiunile (dat fiind scopul deplasării lor în acel loc - realizarea unui flagrant), ar fi trebuit să sesizeze acest aspect esențial. Martorul asistent chiar a declarat că el nu a văzut cine a pus pachețelul cu droguri pe acea magazie (fila 105, verso, dosar de apel). Împrejurarea că nimeni nu a observat vizual o astfel de faptă este evidențiată și de aspectul, relatat de același martor, că pachețelul cu droguri a fost găsit după aproximativ 35-40 de minute de la pătrunderea inculpaților în imobil (fila 106, dosar de apel). Or, în condițiile în care, în procesul verbal de constatare, se consemnează că, imediat după intrarea în curtea imobilului, inculpatul A s-a deplasat în spatele clădirii, unde a stat aproximativ 1 minut, după care, revenind la ușa de intrare în locuință, a fost imobilizat, dacă cineva ar fi sesizat că acesta a întreprins vreo acțiune suspectă, precum așezarea pe magazie a pachețelului cu heroină, drogurile ar fi trebuit găsite cu rapiditate, iar nu după o perioadă atât de mare de timp.
De asemenea, Curtea constată că, la momentul realizării flagrantului în ceea ce îl privește pe coinculpatul, cu aproximativ 9 ore în urmă, organele de poliție care au efectuat percheziția domiciliară la acel moment nu au consemnat în procesul verbal întocmit (filele 15-16, ) că ar fi verificat și acoperișul magaziei în discuție și nici martorii an și (fiind întrebați în mod explicit în apel asupra acestui aspect) nu și-au amintit ca o asemenea cercetare să se fi realizat, astfel că, în lipsa oricărei verificări, este posibil ca șervețelul cu cele 14 doze de heroină să se fi aflat în acel loc încă de la momentul respectiv, cu atât mai mult cu cât, potrivit declarației din apel a martorului, toate persoanele care locuiau sau frecventau imobilul se drogau, dubiul serios ce rezultă din această situație profitându-le bineînțeles inculpaților.
Pentru a contracara acest dubiu, organele de urmărire penală au încercat să acrediteze ideea că drogurile nu puteau fi puse pe magazie decât ulterior flagrantului realizat în ceea ce îl privește pe coinculpatul, motivând că șervețelul în care se aflau cele 14 doze de heroină"era perfect uscat cu toate că la data de 16.04.2008 ora 1530plouat".
În legătură cu această mențiune, Curtea constată că, scriptic, ea a fost inserată în procesul verbal de constatare (fila 71, verso, ), în cea mai mare parte, peste pasta albă cu care a fost ștearsă o altă mențiune anterioară, fără a exista vreo referire la motivul care a determinat corectura respectivă, persoana care a efectuat-o și momentul când a fost realizată, aspect de natură să genereze serioase îndoieli asupra realității împrejurării consemnate.
În plus, martorul asistent an, fiind întrebat asupra acestui aspect, a susținut că la momentul realizării flagrantului în privința coinculpatului nu a plouat (fila 93, verso, dosar de apel), în același sens fiind și declarația martorului, care a afirmat că, din câte își amintește, în ziua de 16 aprilie 2008, nu a plouat (fila 105, verso, dosar de apel).
De altfel, chiar acceptând ca fiind reală susținerea organelor de urmărire penală în sensul că a plouat la ora 1530, această împrejurare este nerelevantă în sine, în lipsa oricărei mențiuni cu privire la momentul când ploaia a încetat, cu atât mai mult cu cât flagrantul realizat în privința coinculpatului s-a desfășurat după ora 1600, la un moment în care nici măcar organele de urmărire penală nu au consemnat în vreun act că ar mai fi plouat, astfel că, teoretic, era posibilă o potențială ascundere, pe uscat, a celor 14 doze de heroină pe magazia din curtea imobilului unde acesta locuia.
Mai mult, în lipsa oricărei probe directe concludente care să dovedească că inculpatul A este într-adevăr cel care a pus acele droguri pe magazie, împrejurarea dacă a plouat sau nu în ziua respectivă este lipsită de relevanță din perspectiva stabilirii vinovăției acestuia, aprecierea Curții fiind aceea că teza în discuție a fost construită de către organele de urmărire penală tocmai pentru a suplini absența unor asemenea probe.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, în plus față de aspectele evidențiate mai sus, Curtea constată că, în însuși actul de sesizare, preluându-se consemnările din procesul verbal de constatare, nu se menționează decât acțiunea sa de a se fi îndreptat spre intrarea în locuința coinculpatului, până unde s-a deplasat împreună cu inculpatul A, fără a se fi indicat însă, în concret, vreun mijloc de probă care să dovedească într-adevăr o înțelegere frauduloasă cu acesta din urmă sau o acțiune conștientă de sprijinire a lui în săvârșirea vreunei fapte ilicite.
Concluzionând, Curtea constată că, în privința celei de-a doua fapte reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților și A, nu există probe legal administrate și concludente care să dovedească, mai presus de orice îndoială, că aceștia au săvârșit în realitate acea faptă.
Revenind la prima faptă ce face obiectul judecății, Curtea constată, în mod similar, absența unor probe certe de vinovăție a celor doi inculpați, sens în care reține următoarele aspectele:
În primele declarații date în faza de urmărire penală (filele 45-51, 56-58, 61, ) coinculpatul și martorii, și (identificați de către organele de poliție în locuința unde cel dintâi a vândut 2 doze de heroină denunțătorului și a fost depistat deținând alte 10 doze din același drog, precum și o seringă conținând lichid în care s-a pus în evidență tot heroină) nu au făcut nicio afirmație cu privire la vreunul dintre inculpații și A, al căror nume nici măcar nu apare menționat în declarațiile respective.
Referirile acestora la cei doi inculpați apar abia ulterior formulării de către coinculpatul a denunțului care a condus la acuzarea lor de săvârșirea celei de-a doua fapte menționate în rechizitoriu (anterior analizată).
În acest context, se cuvine a fi reamintit că, în denunțul formulat (fila 63, ), coinculpatul nu face nicio referire la împrejurarea că inculpații și A i-ar fi vândut în ziua de 16 aprilie 2008, 13 doze de heroină, din care el a vândut 2 doze, și-a pregătit o doză pentru consum, folosind seringa depistată și a mai deținut restul de 10 doze, astfel de afirmații fiind făcute de către coinculpat, exclusiv în faza de urmărire penală, abia în declarațiile care s-au succedat în timp convorbirii telefonice purtate de acesta, la inițiativa organelor de urmărire penală, cu inculpatul A, inclusiv în declarația dată în fața judecătorului care a dispus arestarea sa preventivă (filele 65-68, 141-143, ).
În cursul judecății în primă instanță, coinculpatul a retractat toate declarațiile acuzatoare la adresa inculpaților și A, motivând că a dat acele declarații în timp ce se afla în stare de sevraj și precizând că, în realitate, el a achiziționat drogurile în discuție de la o persoană din, iar nu de la cei doi inculpați (filele 39-40, dosar de fond). De asemenea, coinculpatul nu a mai susținut afirmația din faza de urmărire penală, potrivit căreia aceștia ar fi încercat să-l determine, prin promisiuni și inspirarea unei stări de temere, în a-și schimba declarațiile acuzatoare la adresa lor.
În același timp, având în vedere că primele asemenea declarații ale coinculpatului au fost în mod explicit motivate de acordarea beneficiului reducerii la Jal imitelor de pedeapsă pentru faptele proprii, ele trebuie privite cu serioase rezerve.
Martorul, în faza de urmărire penală, după ce a precizat că inculpații și A îl aprovizionau cu heroină pe coinculpatul, el văzând personal de trei ori când îi dădeau acestuia pungulițe cu heroină (fapte care nu fac însă obiectul judecății, instanța nefiind sesizată prin rechizitoriu cu judecarea lor), a afirmat că, în ziua de 16 aprilie 2008, la ora 1600, cei doi inculpați au venit la coinculpat, dar, el fiind în camera sa, nu știe despre ce au vorbit aceștia (filele 86-88, ).
În declarația dată în fața primei instanțe, martorul a precizat că nu își mai amintește dacă, în cursul zilei de 16 aprilie 2008, respectiv la ora 1600, i-a văzut pe cei doi inculpați în locuința sa (unde stătea și coinculpatul ), deși acolo se aflau organele de poliție în vederea prinderii lor în flagrant (filele 170-171, dosar de fond).
Cu ocazia reaudierii în apel, martorul a declarat că inculpații și A s-au aflat în locuința respectivă în ziua de 16 aprilie 2008, el văzându-i acolo atât în pauza lui de masă, în jurul orei 1230, cât și atunci când a revenit de la serviciu, la ora 1630. Martorul a negat că i-ar fi văzut vreodată pe cei doi inculpați dându-i droguri coinculpatului, susținând doar că știe acest lucru de la cel din urmă (filele 105-106, dosar de apel).
Analizând toate declarațiile martorului, astfel cum au fost evidențiate mai sus, Curtea constată că acesta nu a afirmat niciodată, nici măcar în cursul urmăririi penale, că inculpații și A i-ar fi remis droguri coinculpatului în ziua de 16 aprilie 2008.
În ceea ce privește afirmația din apel a martorului, în sensul că ar fi fost amenințat cu moartea de către soția inculpatului A, în situația în care acesta"dă de belea"(fila 107, dosar de apel), Curtea constată, pe de o parte, că afirmația în discuție reprezintă o simplă susținere nedovedită, câtă vreme martorul nu a formulat o plângere penală care să permită anchetarea unei astfel de fapte, iar, pe de altă parte, că, și în cazul în care s-ar proba realitatea ei, fapta respectivă nu constituie în sine o dovadă a vinovăției acelui inculpat.
Martora a declarat în faza de urmărire penală că, în ziua de 16 aprilie 2008, la ora 1600, inculpații și A i-au adus coinculpatului (concubinul său) dozele de heroină din care acesta a vândut două, celelalte fiind descoperite de către organele de poliție (filele 89-90, ).
Martora nu fost audiată în cursul judecății, întrucât nu mai locuiește la adresele declarate și, efectuându-se verificări la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, nu s-a putut stabili noua ei adresă.
În privința singurei declarații date de către martora, Curtea apreciază că aceasta este subiectivă, având în vedere raporturile de afecțiune care o legau la acel moment de coinculpatul, al cărui denunț a dorit să-l sprijine prin afirmațiile sale, în vederea acordării beneficiului art.16 din Legea nr.143/2000. În plus, prin caracterul ei extrem de lapidar, declarația acestei martore nu este nici credibilă, întrucât, deși relațiile apropiate pe care le avea cu coinculpatul i-ar fi permis să cunoască detalii ale acțiunilor acestuia în raporturile cu inculpații și A (precum, spre exemplu, modul în care plătea drogurile pretins procurate de către cei din urmă), ea nu menționează niciun alt element faptic concret în afara celui al aducerii drogurilor.
Martora este singura care, în faza de urmărire penală, a făcut afirmații detaliate, însă secvențial repartizate în declarații succesive și neconfirmate de restul probatoriului, aspecte de natură a pune la îndoială credibilitatea afirmațiilor respective.
Astfel, martora a susținut, în declarația din data de 17 aprilie 2008, că a văzut cum inculpatul A, care a venit însoțit de inculpatul, i-a dat coinculpatului, la data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 1600, un șervețel alb în care, într-o țiplă de țigări, se aflau cel puțin 10 pungulițe cu un maroniu, la momentul când acesta din urmă a început să le numere ea ieșind din cameră (filele 91-92, ). Este curios cum martora a putut observa toate aceste detalii, care nu au fost remarcate de către concubina coinculpatului (martora ), deși aceasta din urmă stătea cu el în cameră (fiind identificată la atare, după un foarte scurt timp, la momentul intervenției organelor de poliție - fila 15, verso, ) și ar fi avut un interes personal în a le menționa, pentru a-l ajuta pe prietenul său.
Ulterior, la data de 06 mai 2008, cu ocazia recunoașterilor de pe planșe foto, realizate în fața lucrătorilor de poliție, martora își amintește pentru prima dată că inculpații și A au venit împreună în locuința coinculpatului și la ora 1200, fără a menționa însă ce s-a întâmplat la momentul respectiv (filele 94-95, 101-102, ).
În continuare, la aceeași dată, în declarația luată de procuror, martora își amintește, tot pentru prima dată, că, la ora 1200, aflându-se în camera ei (susținere, întrucât martora nu locuia în acel imobil, ci venea acolo împreună cu concubinul său, pentru a se droga, după cum a declarat în prezenta cale de atac martorul - filele 105-106, dosar de apel), l-a auzit pe coinculpatul spunându-le inculpaților și A că le dă banii pentru heroină, cei din urmă confirmându-i că se vor întoarce cu drogurile în 3-4 ore, ea fiind însă, din nou, singura persoană din acea locuință care a auzit o astfel de discuție.
Nici martora nu fost audiată în cursul judecății, întrucât nu mai locuiește la adresele declarate și, efectuându-se verificări la Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, nu s-a putut stabili noua adresă a acesteia.
Inculpații și A au recunoscut că s-au aflat în locuința respectivă în ziua de 16 aprilie 2008, atât la ora 1200, cât și la ora 1600, precizând că scopul prezenței lor acolo a fost fie acela de a întreține relații sexuale cu fetele care frecventau acel imobil, fie de a-și recupera o datorie bănească, negând însă în mod constant că ar fi săvârșit vreo faptă având ca obiect droguri.
În privința tuturor declarațiilor acuzatoare la adresa celor doi inculpați, Curtea constată, în plus față de aspectele deja evidențiate, dar cu caracter esențial pentru înlăturarea lor, că acestea sunt lipsite de credibilitate de înseși acțiunile întreprinse de către organele de poliție care au supravegheat operativ imobilul respectiv.
În acest sens, Curtea reține, din declarațiile martorului denunțător (fila 54, dosar de apel) și martorilor asistenți an (filele 93-94, dosar de apel) și (filele 279-280, dosar de fond), care se coroborează între ele, că organele de poliție au întreprins, în după-amiaza zilei de 16 aprilie 2008, acțiuni de supraveghere atentă a locuinței în discuție, încercând de două sau chiar de trei ori realizarea unui flagrant în ceea ce îl privește pe coinculpatul, primele încercări fiind nereușite întrucât acesta nu se afla în posesia drogurilor pentru vânzare. Aceste acțiuni s-au derulat pe parcursul mai multor ore, fără a fi fost însă încheiat de către lucrătorii de poliție niciun proces verbal în care să se consemneze intrarea sau ieșirea din imobilul respectiv a vreunei persoane, deși martorii și au relatat în declarațiilor lor despre"un băiat și o fată"care ar fi trebuit să aducă drogurile din care coinculpatul urma să realizeze vânzarea (potrivit primului) și respectiv care ar fi părăsit imobilul înainte de realizarea flagrantului de la ora 1600(conform celui de-al doilea), iar martorul an a afirmat și el că"un necunoscut"a intrat și a ieșit din acel imobil, fără a fi interogat, neamintindu-și dacă era sau nu însoțit de o femeie.
În plus, este evident că aceiași lucrători de poliție (cel puțin cinci, potrivit declarației martorului asistent an ), aflați în dispozitiv de supraveghere, nu au remarcat nicio acțiune suspectă din partea inculpaților și A, care au intrat și ieșit nestingheriți de câte două ori din imobilul respectiv, în jurul orelor 1200și 1600(conform propriilor declarații), întrucât, în caz contrar, ar fi avut posibilitatea ca, intervenind imediat, să probeze indubitabil o eventuală faptă penală a acestora, prin prinderea lor în flagrant, ceea ce în speță nu s-a realizat.
De altfel, lucrările dosarului de urmărire penală demonstrează că nici acțiunile anterioare de supraveghe a locuinței coinculpatului, realizate în mod repetat în perioada 11-14 aprilie 2008 (filele 5-7, ), nu au condus la identificarea inculpaților și A ca persoane care frecventau în mod suspect acel imobil.
Coroborând toate aceste aspecte cu împrejurarea certă a prezenței în imobil a două persoane care nu locuiau efectiv acolo (martora și numitul, concubini și ambii consumatori de droguri, iar cel din urmă în mod inexplicabil ignorat total de către organele de urmărire penală, care nu i-au luat nicio declarație, deși i-au folosit telefonul mobil, înmânându-l coinculpatului, potrivit celor evidențiate pe larg cu ocazia examinării anterioare a celei de-a doua fapte reținute în rechizitoriu), despre care, în lipsa oricărei constatări a organelor de poliție și în condițiile imposibilității de audiere, nu se poate stabili când și în ce scop au venit în acea locuință, dar și cu faptul relevat de martorul în declarația dată în apel, potrivit căreia toate persoanele care locuiau în imobilul respectiv (inclusiv el - revenit acolo cu puțin timp înainte de flagrantul realizat în jurul orei 1600, ca de altfel și coinculpatul și martora ) se drogau, nu există probe temeinice care să susțină acuzația că inculpații și A sunt în realitate cei care au adus drogurile, această acțiune putând aparține oricăreia dintre persoanele care stăteau sau frecventau locuința în discuție, dubiul rezultând din situația prezentată profitându-le celor doi inculpați.
În egală măsură, această situație pune și ea sub semnul îndoielii credibilitatea declarațiilor acuzatoare la adresa inculpaților și A, în condițiile în care, toate persoanele găsite în imobil (între care martorii, și ) putând fi ele însele suspectate de a fi procurat drogurile, aveau un interes vădit în a orienta cercetările spre cei doi inculpați.
Concluzionând, Curtea constată că, și în privința primei fapte reținute prin rechizitoriu în sarcina inculpaților și A, probatoriul administrat în cauză nu permite a se concluziona mai presus de orice îndoială că aceștia au comis într-adevăr fapta respectivă.
În consecință, întrucât nu a fost răsturnată, prin probe certe de vinovăție și legal obținute, prezumția de nevinovăție care operează în favoarea celor doi inculpați, conform art.52și art.66 alin.1 din Codul d e procedură penală, împotriva acestora nu se poate pronunța în mod legal o hotărâre de condamnare, sentința primei instanțe urmând a fi desființată sub acest aspect, iar inculpații achitați, pe motiv că faptele descrise în actul de sesizare nu au fost săvârșite de către ei.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, va admite apelurile declarate de inculpații și A, va desființa în parte sentința atacată (în ceea ce îi privește pe aceștia) și, făcând aplicarea dispozițiilor art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, va dispune achitarea lor pentru infracțiunea reținută în sarcina fiecăruia prin actul de trimitere în judecată.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.2 din Codul d e procedură penală, va dispune punerea de îndată în libertate a celor doi inculpați de sub puterea nr.73/UP/17.04.2008 și respectiv nr.74/UP/17.04.2008, ambele emise de Tribunalului București - Secția a --a Penală, dacă nu sunt arestați în alte cauze, deoarece nu mai există vreun temei legal pentru privarea lor preventivă de libertate.
În temeiul art.381 din Codul d e procedură penală, va constata că ambii inculpați au fost reținuți și arestați preventiv în prezenta cauză, începând cu data de 17 aprilie 2008 și până la data efectivă a punerii lor în libertate, conform dispoziției anterioare.
Va înlătura obligarea, în fond, a inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, constatând că, fiind desființată hotărârea de condamnare a acestora, nu mai sunt incidente în privința lor dispozițiile art.191 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, inclusiv cea privitoare la confiscarea cantității de heroină despre care s-a susținut prin rechizitoriu că ar fi fost traficată de către cei doi inculpați apelanți, întrucât, deși fapta respectivă nu a fost comisă de către aceștia, acțiunea de punere în circulație a unui astfel de drog este interzisă pentru orice persoană.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare, atât în fond, cât și apel, în privința celor doi inculpați, vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a inculpatului, fiind suportat din fondul, potrivit art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admite apelurile declarate de inculpații și A împotriva Sentinței penale nr.218/F din data de 25 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, dispune achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 din Codul penal și achitarea inculpatului A pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 și art.37 lit.b din Codul penal.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.2 din Codul d e procedură penală, dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților și A de sub puterea nr.73/UP/17.04.2008 și respectiv nr.74/UP/17.04.2008, ambele emise de Tribunalului București - Secția a --a Penală, dacă nu sunt arestați în alte cauze.
În temeiul art.381 din Codul d e procedură penală, constată că inculpații și A au fost reținuți și arestați preventiv în prezenta cauză, începând cu data de 17 aprilie 2008 și până la data punerii lor în libertate.
Înlătură obligarea, în fond, a inculpaților și A la plata sumei de câte 400 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare în fond și apel, în privința inculpaților și A, rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu pentru inculpatul, în sumă de 300 lei, se suportă din fondul
Executorie, conform art.350 alin.4 din Codul d e procedură penală, cât privește dispoziția de punere de îndată în libertate a inculpaților și A și cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru apelanții inculpați, cât privește celelalte dispoziții.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 23.06.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan
