Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 846/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1291/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 846
Ședința publică de la 04 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Dumitru Mirancea
GREFIER - - -
_____
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii de ședință din data de 25 05 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții inculpați, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător din oficiu, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 018 456 și, personal, în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebate fiind, părțile declară că nu mai sunt alte cereri sau excepții de invocat, motiv pentru care, Curtea, în temeiul disp. art. 385/13 Cod procedură penală, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul din oficiu pentru recurent inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, iar pe fond revocarea măsurii arestării preventive, întrucât apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, inculpatul având o atitudine sinceră, colaborând cu organele de urmărire penală.
Apărătorul ales pentru recurent inculpat, pune concluzii de admitere a recursului, casarea încheierii atacate ie pe fond punerea de îndată în libertate a inculpatului apreciind că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea acestei măsuri.
Față de împrejurarea că a fost întocmit actul de sesizare al instanței și inculpatul trimis în judecată, față de natura infracțiunii, infracțiune de natură economică pericolul social este una restrâns, nu există probe că inculpatul odată pus în libertate ar pregăti săvârșirea de noi infracțiuni, consideră că acesta nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, chiar dacă a mai fost condamnat anterior și nu se va sustrage sau va impieta în vreun fel buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, față de gravitatea deosebită a faptelor, infracțiuni de înșelăciune, fals și uz de fals, de modul în care inculpații au acționat în mod organizat, mai multe persoane împreună prin atribuirea unor identități false și calități false în cadrul unor societăți, inducând în eroare reprezentanților societăților părți civile, urmările produse, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate ca fiind nefondate.
Recurent inculpat, în ultimul cuvânt, solicită revocarea măsurii arestării preventive considerând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurent inculpat,având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA,
Cu privire la recursurile penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 25.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-,
s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, și.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.67/P/2008 emis la data de 12.05.2009 de 21.05.2009 de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, au fost trimiși în judecată, inculpații: - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal; - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune, instigare la fals material în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, art. 25 rap. la art. 290.Cod Penal și art. 291 Cod penal, fiecare cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 37 lit. b și Cod Penal toate cu aplic, art. 33 lit. a Cod penal și - cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și uz de fals, fapte prev. și ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 291.Cod Penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
In cursul urmăririi penale față de acești inculpați, s-a luat măsura arestării preventive, reținându-se următoarele fapte: în luna octombrie 2008 numiții, si, au înșelat pe reprezentantul SC SRL, B, în persoana numitului cu suma de 138.600 RON. Astfel prezentându-se sub numele de - director general la SC SRL l-a contactat telefonic pe numitul, spunându-i că are de făcut o compensare cu fabrica de ulei SC SRL Fiind de acord cu prețul stabilit, numitul a trimis pe data de 24.10.2008 pentru încărcare două -uri la fabrica de ulei, convenind cu ca plata mărfii să se facă prin virament bancar la momentul când întreaga cantitate de 39.600 sticle ulei avea să fie încărcată în -urile aparținând SC SRL La încărcarea mărfii, în incinta fabricii de ulei s-a prezentat și numitul care s-a recomandat sub numele de - delegat al SC SRL care a dirijat întreaga activitate de încărcare a mărfii. în aceeași zi a achitat suma de 138.600 RON în contul SC SRL deschis la BANCA COMERCIALA - Agenția. La aproximativ 37 minute de când banii au intrat în contul SC SRL, la BCR s-au prezentat pentru ridicarea acestei sume de bani numiții și, ambii în calitate de asociați ai societății SRL. Pentru a ridica această sumă, a declarat pe proprie răspundere faptul că suma de bani care a intrat în contul bancar al societății sale reprezintă venituri din vânzarea de produse agricole sau obținute din munca depusă în societate sau asociații agricole, fiindu-i necesară pentru a achita anumite debite restante ale către mai multe persoane fizice de la care această societate a achiziționat, anexându-se, în acest sens, un borderou.
În urma verificărilor efectuate nu au putut fi identificate aceste persoane, întrucât în acest borderou nu este menționată nici seria cărții de identitate și nici domiciliul stabil ale acestora.
După ce SC SRL Baî ncărcat marfa, in incinta fabricii de ulei
s-au prezentat doua reprezentante ale SC SRL care au hotărât ca marfa să fie descărcata întrucât aceasta nu fusese achitata. Cele două au declarat faptul că au fost contactate de către de la SC SRL, care a comandat anterior telefonic marfa respectiva.
Ca urmare a acestor activități SC SRL a fost prejudiciata cu suma de 138.600 Ron.
În data de 16.12.2008 numiții, si au încercat să înșele pe SC SRL B, în sensul că Ordinul de Plata cu ajutorul căruia plăteau marfa era falsificat.
Astfel, atât cât și s-au recomandat ca fiind reprezentanți ai SC SRL B și doresc să achiziționeze 25 tone de orez de la SC SRL. Au stabilit cu persoane din conducerea SC SRL ca data de încărcare data de 16.12.2008, iar marfa urma să fie plătită cu un Ordin de Plata pe care un reprezentant al SC SRL urma să îl prezinte la momentul încărcării mărfii. Pe 16.12.2008 la SC SRL s-a prezentat numitul care s-a recomandat sub numele de, inginer la SC SRL și a prezentat un Ordin de Plata cu ștampila Băncii BANK - Agenția Militari în suma de 141.073,73 RON și o delegație pe numele de semnata și stampilata cu ștampila SC SRL. În momentul în care reprezentanți ai SC SRL au anunțat pe numitul despre faptul ca o contabilă a societății a plecat la banca pentru a verifica daca suma de 141.073,73 RON a intrat în contul SC SRL, a părăsit incinta societății abandonând ordinul de plata în original și delegația eliberată pe numele său. Din adresa de răspuns a Băncii BANK -Agenția Militari rezultă faptul că SC SRL nu figurează printre clienții acestei banei, contul IBAN menționat pe Ordinul de Plata nu este alocat nici unui client al băncii, iar ștampila băncii are caractere diferite față de cea imprimata pe Ordinul de Plata in cauza.
În data de 26.01.2009 înv., și au fost depistați în flagrant în timp ce au înșelat petrol SRL cu suma de -,13 lei. Astfel, s-a prezentat sub o identitate falsă ca fiind director al SC SRL și l-a contactat pe reprezentantul SC - PETROL SRL în vederea achiziționării unei cisterne cu motorină. Ulterior l-a contactat și pe reprezentantul SC SRL oferindu-se sa-i livreze cantitatea de motorina pe care urma să o achiziționeze de la societatea furnizoare. Corespondența cu SC - PETROL SRL a purtat-o înv., iar la data de 26.01.2009 acesta a pus-o pe înv. să completeze un ordin de plată în fals pe care ulterior acesta 1-a trimis prin fax către SC - PETROL SRL pentru a confirma achitarea contravalorii cantității de 33300 litri motorină achiziționată în numele SC SRL.
Analizând ansamblul actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin. ultim C.P.P. art. 143 alin. 1 și 3.C.P.P. raportate la art. 148 lit f, C.P.P. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea care se reține în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, s-a constatat că există probe și indicii temeinice în sensul art. 143.C.P.P. din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, reținându-se în acest sens următoarele mijloace de probă: plângeri părți vătămate, declarații învinuiți/inculpați, declarații martori, adrese prejudiciu, procese-verbale de efectuare percheziții domiciliare, procese-verbale de efectuare percheziții informatice, documente de la bănci, acte ridicate de la registrul comerțului, toate aflate în dosarul de urmărire penală și care formează un vast ansamblu probator, care justifică luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o acest fenomen, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, cât și din circumstanțele personale ale inculpaților, existând temerea că odată puși în libertate ar putea comite și alte fapte similare.
Analizând măsura preventivă și din perspectiva dispoz. art. 5 din CEDO, Tribunalul a considerat că menținerea măsurii privative de libertate este justificată întrucât prin proclamarea dreptului la libertate, se protejează libertatea individuală împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților, care însă nu trebuie să stânjenească eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții.
Față de cele ce preced, s-a constatat că și în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, măsura ce este luată și menținută cu respectarea în cauză a dispoz. art. 143.p Cod Penal, art. 146.C.P.P. respectiv art. 148 lit f apreciindu C.P.P.-se corect criteriile prev. de art. 136.C.P.P. și indiciile existente, ce formează presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și criticând-o pentru netemeinicie, motivând că lăsarea lor în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere conduita lor sinceră și faptul că au colaborat cu organele de urmărire penală.
Curtea, analizând încheierea atacată în raport de critica formulată cât și din oficiu conform dispozițiilor art.3856alin.3 Cod procedură penală constată nefondate recursurile.
După înregistrarea dosarului la instanța de fond, aceasta a verificat din oficiu letalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și a reținut în mod judicios că, după terminarea urmăririi penale și până la data sesizării instanței de judecată temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat, temeiuri analizate pe larg în motivarea încheierii atacate.
De asemenea în mod corect a mai reținut prima instanță că aceste temeiuri (art.148 lit.f Cod procedură penală) impun în continuare privarea de libertate a inculpaților pentru a se dispune buna desfășurare a procesului penal, avându-se în vedere natura și circumstanțele reale în care aceștia au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv.
Ca urmare, se constată că prima instanță a făcut o legală aplicare în cauză a dispozițiilor art.3001alin.3 Cod procedură penală considerente față de care recursurile declarate de inculpați urmează a fi respinse ca nefondate în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 și 3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 25 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei onorariu avocat oficiu și inculpatul la100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud.- aflată
în, semnează,
PREȘEDINTELE SECȚIEI,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./19.06.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Florică Duță, Dumitru Mirancea
