Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 85/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.85/MP
Ședința publică de la 08 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură arestare preventivă.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.4654/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
Întrebat fiind, recurentul inculpat arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunțată de Tribunalul Constanța și pe fond, să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate, întrucât nu sunt indicii temeinice că inculpatul ar fi săvârșit fapta care i se reține în sarcină. Declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu alte probe aflate la dosar. Nu există nicio dovadă în sensul că partea vătămată ar fi fost constrânsă în vreun fel, ci doar declarația acesteia. Nu mai subzistă temeiurile care au stat inițial la baza luării măsurii arestării preventive, perioada lungă de timp scursă, pericolul concret pentru ordinea publică s-a diminuat odată cu trecerea timpului. Inculpatul are familie, un fiu în întreținere, iar lăsat în libertate nu va impieta cu nimic desfășurarea procesului penal.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și de menținere a încheierii atacate, ca temeinică și legală. Apreciază că se impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, această măsură având un caracter rezonabil, fiind arestat din data de 19 august 2009.
Având ultimul cuvânt, recurentul inculpat arată că lasă la aprecierea instanței cu privire la soluția ce urmează a se pronunța în cauză.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 5 octombrie 2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa dispus:
"În baza art. 160 alin.(1) și alin.(3) Cod procedură penală raportat la art.3002Cod procedură penală;
Menține măsura arestării preventive față de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 22.04.1970, deținut în Penitenciarul Poarta Albă."
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
la acest moment procesual există indicii temeinice, prevăzute de art.143 Cod procedură penală și definite de art.681Cod procedură penală ca și de art.5 pct.(1) lit.c) din CEDO, privind comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate, viol și tâlhărie de către inculpat.
temeinice din care rezultă această presupunere verosimilă, se regăsesc în probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: plângerea formulată de reprezentantul legal al părții vătămate, declarațiile părții vătămate, procesul-verbal cuprinzând concluziile provizorii ale medicului legist întocmit după examinarea părții vătămate, procesul-verbal de găsire a minorei în noaptea de 09/10.08.2009, ora 02,00; procesele-verbale de prezentare pentru recunoaștere a bunurilor descoperite la inculpat.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a inculpatului, acesta există în mod indubitabil, având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de norma penală de incriminare, pentru infracțiunile deduse judecății, dar în raport și de gravitatea faptelor, prin natura acestora, modalitatea de săvârșire, asupra unei minore care, evident, nu se putea apăra, de atitudinea adoptată de inculpat, care nu a recunoscut fapta, de impactul asupra opiniei publice și rezonanța puternic negativă la comiterea unor infracțiuni atât de grave, ce induc o stare de dezaprobare firească din partea societății civile și reclamă o reacție promptă și fermă din partea autorităților judiciare. Este așadar realizată cerința înscrisă în art. 148 lit.f) Cod procedură penală, ca temei al luării măsurii arestării.
Măsura arestării respectă și exigențele Convenției Europeane a Drepturilor Omului, instanța europeană statuând că prevederile aplicabile într-un stat trebuie să respecte pe cât posibil valorile unei societăți democratice și că autoritățile judiciare naționale pot dispune restrângerea libertății de mișcare a unei persoane, cu respectarea necesității măsurii și a proporționalității cu scopul pentru care aceasta a fost aplicată, cerințe îndeplinite în cazul de față.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârea recurată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei în sensul inexistenței unor indicii temeinice privind săvârșirea faptei cu privire la care a fost inculpat și în sensul că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
Verificând hotărârea recurată potrivit art.3856alin.(3) Cod procedură penală, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat.
Astfel, în ce privește incidența art.143 Cod procedură penală, Curtea constată că această problemă a mai fost soluționată de către instanțe cu ocazia luării măsurii arestării preventive și a verificării hotărârii prin care s-a dispus această măsură de către instanța de control judiciar în calea de atac a recursului, la acest termen neputând a se reține apariția unor elemente noi care să infirme cele deja stabilite de către instanțe.
În ce privește lipsa de subzistă a temeiului prevăzut de art.148 lit.f) Cod procedură penală, Curtea constată că de asemenea, nu se pot reține elemente noi diferite de cele reținute anterior, care să impună revocarea măsurii arestării preventive ca efect al dispariției temeiului concret avut în vedere cu ocazia arestării, aceste temei impunând privarea în continuare de libertate a inculpatului în scopul bunei desfășurări a judecății în primă instanță.
Situația familială a inculpatului nu înlătură temeiul concret reținut și nu este un element relevant sub aspectul realizării scopului măsurii preventive.
Întrucât criticile sunt neîntemeiate, iar încheierea recurată nu conține elemente de neregularitate apte să impună admiterea recursului și casarea acesteia, Curtea va respinge ca nefondat prezentul recurs cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.189 și art.192 alin.82) Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din data de 5 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu -, ce se decontează din fondul Ministerului Justiției către Baroul Constanța.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
--- - - - - -
Grefier,
Jud. fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
2 ex./14.10.2009
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Zoița Frangu, Dan
