Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 858/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 858
Ședința publică de la 21 2009
PREȘEDINTE: Robert Emanoil Condurat JUDECĂTOR 2: Mirela Ciurezu Gherghe
- - - - - Judecător
- - - - Președinte secție
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Dolj
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații A și - împotriva încheierii de ședință din data de 18 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns în stare de arest preventiv, recurenții inculpați: A, asistat de avocat, apărător ales și -, asistat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat pentru recurentul inculpat A, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea arestării preventive, motivând că nu mai subzistă temeiurile analizate la aplicarea măsurii, probatoriul a fost administrat în cea mai mare parte, astfel că nu există probe că inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului sau care să justifice pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia.
Avocat pentru recurentul inculpat -, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea arestării preventive, arătând că nu mai subzistă pericolul pentru ordinea publică, care s-a diminuat față de data comiterii infracțiunii și de durata arestării; în subsidiar s-a solicitat înlocuirea arestării preventive, cu obligația de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursurilor promovate de inculpați, ca nefondate, arătându-se că temeiurile arestării preventive nu s-au schimbat, iar pericolul social concret pentru ordinea publică subzistă, față de împrejurările concrete ale comiterii faptelor și impactul social deosebit al acestora.
În replică, avocat pentru inculpatul A, a solicitat ca la aprecierea incidenței art. 148 lit. f Cod procedură penală, să fie reținute și împrejurările de fapt dovedite în cursul judecății, respectiv inexistența unor probe directe privitor la tranzacția dintre inculpat și investigatorul sub acoperire.
Având ultimul cuvânt, pe rând, recurenții inculpați au solicitat admiterea recursurilor, însușindu-și concluziile apărătorilor lor.
Dezbaterile fiind încheiate.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Constată că prin încheierea din 18 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulate de inculpați.
S-a dispus menținerea măsurii arestării preventive pentru fiecare dintre cei doi inculpați:, fiul lui și al născut la data de 05 iulie 1986, CNP -, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.25 din data de 21 mai 2009, emis de Tribunalul Dolj în dosar nr- și - fiul lui și al născut la data de 07.07.1988, CNP -, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr.24 din data de 21 mai 2009 emis de Tribunalul Dolj în dosar nr-.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că la data de 16 iunie 2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr- dosarul nr.71D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Craiova, prin care au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații - și A pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată prin Legea 522/2004, pentru inculpatul -, reținându-se forma continuată a infracțiunii în condițiile art. 41 alin.2 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 20 mai 2009, în jurul orelor 17,00, inculpatul A s-a întâlnit cu învinuitul - căruia i-a dat cantitatea de aproximativ 35 grame hașiș, pe care acesta din urmă i-a vândut-o cu suma de 500 euro investigatorului sub acoperire " ".
S-a mai reținut că la datele de: 13.03.2009; 01.04.2009 și 13.05.2009 inculpatul - i-a mai vândut investigatorului sub acoperire cu nume de cod " " cantitățile de: 1,84 grame rezina de canabis (hașiș) cu suma de 200 RON, 2,68 grame rezină de canabis (hașiș) cu suma de 200 Ron și 1,05 grame rezină de canabis (hașiș) cu suma de 150 lei Ron.
Prin ordonanțele nr.24D/P/2009 din 20.05.2009, s-a pus în mișcare acțiunea penală față de ambii inculpați, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin.1 din Legea nr. 143/2000, modificată, aceștia fiind reținuți 24 ore, iar prin încheierea din 21 mai 2009 a Tribunalului Dolj, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 21 mai 2009 până la 18 iunie 2009, inclusiv,în temeiul art. 143 coroborat cu art. 148 lit. f Cod procedură penală, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr.24 și 25 din 21 mai 2009.
Procedând la analizarea legalității și temeiniciei măsurii preventive în condițiile art. 160 Cod procedură penală, în cursul judecății în primă instanță, tribunalul a reținut că temeiurile reținute la aplicarea măsurii nu s-au modificat, subzistă și justifică în continuare menținerea măsurii arestării preventive.
Astfel, în raport de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există presupunerea rezonabilă că s-a săvârșit o infracțiune, sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice a drepturilor și libertăților cetățenilor, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În acest sens, s-a reținut că există în continuare indicii temeinice ce duc la presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis faptele materiale pentru sunt cercetați, acestea au aparența infracțiunilor pentru care sunt trimiși în judecată, iar natura acestor infracțiuni - trafic de droguri de risc - ca și amploarea deosebită a fenomenului, ar conduce la o reacție negativă în societate în cazul punerii în libertate.
Luarea oricărei alte măsuri preventive în acest moment nu este oportună și nu oferă suficiente garanții pentru îndeplinirea scopului procesului penal și pentru apărarea interesului public superior.
În consecință, s-au respins cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și s-a menținut starea de arest a inculpaților A și -, în conformitate cu dispozițiile art.3002pr.pen. rap. la art.160bpr.pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații A și -, invocând critici de netemeinicie, sub aspectul greșitei aprecieri a subzistenței temeiurilor prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală, arătând că față de stadiul procesul și durata arestării preventive, nu există probe asupra pericolului social concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării lor în libertate, deoarece acest pericol s-a estompat și nici asupra încercării inculpaților de a zădărnici aflarea adevărului; s-a concluzionat, solicitându-se revocarea arestării preventive, iar în subsidiar, pentru inculpatul -, înlocuirea aceste măsuri cu obligația de a nu părăsi țara.
Curtea, analizând recursurile promovate de inculpați, reține:
Soluția criticată în recursurile pendinte, vizează menținerea arestării preventive ață de cei doi recurenți inculpați, dispusă în temeiul art. 160 alin.3 Cod procedură penală, tribunalul investit cu soluționare cauzei în primă instanță, reținând că temeiurile ce au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
Se reține că instanța a fost sesizată prin rechizitoriul 15 iunie 2009, iar verificarea măsurii preventive s-a realizat la 18 2009, în acest stadiu procesual cercetarea judecătorească fiind în fază inițială, urmând a fi administrate atât probele testimoniale indicate în rechizitoriu, cât și cele solicitate în apărare de inculpați.
Totodată, se reține că prima instanță a avut în vedere, la aprecierea incidenței art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, materialul probator administrat la urmărirea penală, (în principal procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, procesele verbale de consemnare a declarațiilor investigatorului sub acoperire, procesele verbale întocmite cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului - din 20 mai 2009, procesele verbale de identificare a bancnotelor utilizate la tranzacțiile de droguri de către investigatori, procesele verbale de efectuare a percheziției asupra autoturismului utilizat de inculpați și de efectuare a percheziției corporale asupra inculpatului A), care atestă că inculpatul -, în mod repetat a vândut diferite cantități de hașiș investigatorului sub acoperire, iar inculpatul A, s-a ocupat de procurarea drogului ce a fost tranzacționat la 20 mai 2009, asupra sa găsindu-se suma de 350 lei, reprezentând prețul tranzacției, împrejurări recunoscute de inculpați cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
În aceste condiții, incidența art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală este susținută de probatoriul administrat, pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpaților, derivând din amploarea fenomenului infracțional al traficului de droguri, care necesită măsuri procesuale corespunzătoare în vederea împiedicării perpetuării acesteia.
În ceea ce privește critica recurenților privitoare la reaprecierea oportunității menținerii arestării preventive, raportat la persoana acestora și garanția bunei desfășurări a procesului penal, se reține că nu au fost administrate probe elocvente în acest sens, procesul penal fiind în stadiu incipient, temeiurile arestării preventive nefiind modificate, inclusiv în ceea ce privește incidența art. 136 alin. ultim Cod procedură penală, care impune analizarea prioritară a criteriilor obiective derivate din pericolul social al infracțiunii deduse judecății.
Față de acestea se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, nefiind dovedite temeiuri noi care să justifice înlocuirea măsurii arestării preventive ori încetarea temeiurilor ce au justificat aplicarea arestării preventive; pe cale de consecință recursurile inculpaților sunt nefondate și, în conformitate cu art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, vor fi respinse.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A și - împotriva încheierii de ședință din data de 18 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, prin care s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților.
Obligă pe recurentul A la plata sumei de 20 lei cheltuieli judiciare statului, iar pe recurentul - la 120 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei reprezintă onorariu de avocat oficiu ce va fi virat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 2009.
- - - - - - - -
Grefier
Red.jud/-
F/
S/IB/09.10.2009
21 2009
- C Județul D va încasa de la rec.inc. A suma de 20 lei, iar de la rec.inc. - suma de 120 lei cheltuieli judiciare statului.
Președinte:Robert Emanoil ConduratJudecători:Robert Emanoil Condurat, Mirela Ciurezu Gherghe
