Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 86/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 86
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cenușă
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva" formulat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 23.07.1977 - detinut in Penitenciarul I, împotriva încheierii de ședință din 04.11.2008 a Tribunalului Iași, in dosarul penal nr- prin care s-a dispus menținerea măsurii de arest preventiv luată față de acesta.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv asistat de, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Domnul avocat având cuvântul, susține că în adresă emisă de către Curtea de APEL IAȘI, prin care s-a solicitat Tribunalului Iași înaintarea la dosar a copiei notelor grefierului de ședință și a transcrierii înregistrării ședinței din 04.11.2008, s-a solicitat să se comunice și locul și ora când s-a făcut pronunțarea și dacă s-a făcut în ședință publică.
La fila 17 din dosarul Curții de Apel, se află adresa de răspuns a Tribunalului Iași în care se arată că se trimite copie după notele grefierului, transcrierea înregistrării ședinței de judecată de la dezbateri, iar la ultima frază se spune: " Vă facem cunoscut că pronunțarea dispozițiilor privitoare la măsura preventivă, în dosarul. a avut loc la data de 04.11.2008, la ora 16.00, iar publicitatea dispozițiilor instanței a fost asigurată prin consemnarea soluției dispuse în condica de ședință". Deci, publicitatea a fost asigurată prin consemnarea soluției în condica de ședință, prin urmare, apreciază domnul avocat că Tribunalul Iași nu a răspuns la solicitarea Curții de APEL IAȘI, în sensul că nu a precizat locul unde s-a făcut pronunțarea. Prin urmare, tribunalul eludează cu privire la locul unde s-a făcut pronunțarea și nu înaintează curții copie după notele grefierului și transcrierea înregistrării ședinței de la momentul la care s-a făcut pronunțarea, nu de la dezbateri.
În concluzie, domnul avocat solicită emiterea unei adrese către Tribunalul Iași, în sensul de a se completa răspunsul cu indicarea datei, orei, locului unde s-a făcut pronunțarea, și dacă s-a făcut în ședință publică.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că răspunsul Tribunalului Iași este îndestulător și se poate păși la judecarea recursului promovat de inculpatul.
În replică, domnul avocat arată că nu se poate ca într-un proces penal, fie el și în faza de măsuri preventive trebuie să fie cineva pe cuvânt de onoare, nici măcar judecătorul, care nici măcar nu a precizat dacă pronunțarea s-a făcut în ședință publică.
Instanța, consultându-se, respinge cererea formulată de domnul avocat privind alte relații la Tribunalul Iași.
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Av. avand cuvantul pentru inculpatul recurent, solicita admiterea recursului în temeiul disp. art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. c Cod procedură penală, și în urma casării încheierii atacate, să se trimită dosarul spre "repronunțare" pentru că hotărârea nu a fost pronunțată în ședință publică.
În concret, este vorba de dispozitivul încheierii atacate care, trebuie să fie guvernat de două texte de lege, respectiv art.358 Cod proc. penală care la alin. 1 spune" dispozitivul hotărârii se pronunță potrivit disp. art. 310 alin.1 care de asemenea, prevede că hotărârea se pronunță în ședință publică de către președinte asistat de grefier.
În materie de procedură penală legiuitorul a considerat, încă de la Revoluția Franceză, că publicitatea este o garanție în plus că în sala de judecată nu se fac abuzuri.
În judecarea cauzelor penale, judecătorul poate dispune, în anumite situații, ca ședința să fie secretă situație prevăzută și de unele legi speciale, însă, în materie de pronunțare nu există nicio excepție de la regula conform căreia dispozitivul hotărârii se pronunță în ședință publică.
Prin urmare, judecătorul care s-a pronunțat la data de 04.11.2008 în prezenta cauză trebuia să pronunțe hotărârea în ședință publică, ori, cum acest lucru nu s-a întâmplat în cauză sunt incidente disp. art.197 al.2 teza a 5 care prevăd că dispozițiile relative la publicitatea ședinței sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Deci dacă art. 310 alin. 1 spune că dispozitivul se va pronunța în ședință publică de către judecător asistat de grefier, înseamnă că, în cazul în care nu se face acest lucru, hotărârea respectivă este lovită de nulitate absolută, aspect prevăzut fără putință de tăgadă de alin. 3 - nulitatea prev. la alin. 2- art. 197- nu poate fi înlăturată în nici un mod. Ea poate fi invocată în orice stadiu al procesului și se ia în considerare chiar și din oficiu.
La dosar există copie după notele grefierului de ședință, note care se termină cu acordarea termenului. Din acel moment, nu s-a mai întâmplat nimic, nu a mai fost nicio ședință de pronunțări, nu s-a mai făcut nicio mențiune în caietul grefierului, nu a mai fost nimic din care să rezulte că pronunțarea s-a făcut în ședință publică.
Mai mult decât atât, cea mai bună probă în favoarea apărării este faptul că la fila 17 tribunalul menționează următoarele " Vă facem cunoscut că pronunțarea dispozițiilor privitoare la măsura preventivă, în dosarul. a avut loc la data de 04.11.2008, la ora 16.00, iar publicitatea dispozițiilor instanței a fost asigurată prin consemnarea soluției dispuse în condica de ședință".
Prin urmare, însuși magistratul care a pronunțat hotărârea ne spune limpede că nu a făcut-o în ședință publică.
Apreciază apărarea, că nu se poate încuraja o asemenea practică și nu se poate trece peste dreptul la apărare al inculpatului, acesta neputând fi ținut în stare de arest și trebuie pus în libertate întrucât, încheierea pronunțată de tribunalul este lovită de nulitate absolută.
Prin urmare, domnul avocat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei la tribunal spre repronunțare.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, solicita a se constata temeinicia si legalitatea incheierii atacate si a se dispune respingerea recursului, ca nefondat.
Considera ca in mod corect instanta de fond, a constatat legalitatea si temeinicia luarii masurii arestarii preventive si a dispus mentinerea starii de arest a inculpatului. In acest sens, in ceea ce priveste legalitatea luarii acestei masuri si a prelungirii ei succesive, instanta a constatat ca au fost respectate toate dispozitiile procedurale in materia arestarii. In ceea ce priveste temeinicia acestei masuri, instanta in mod corect a constatat că sunt intrunite in primul rând, dispozitiile prevazute de art.143 Cod procedura penala, din probele administrate pana in prezent in acest dosar in faza de urmarire penala rezultand indicii temeinice că inculpatul a savarsit faptele retinute in sarcina sa.
Cu privire la pericolul pe care l-ar prezenta lasarea in libertate a inculpatului, urmeaza ca instanta să aprecieze acest pericol prin prisma naturii infractiunilor savarsite, a gravitatii si pericolului social al acestora și, nu in ultimul rând, prin prisma antecedentelor penale ale inculpatului. A se constata că, de la momentul luarii acestei masuri nu au intervenit alte temeiuri care să modifice temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive.
În replică domnul avocat precizează că în susținerea recursului nu a invocat motive de netemeinicie.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent achiesează la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 4.XI.2008 a Tribunalului Iași, s-au dispus următoarele:
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 Cod procedură penală.
În baza dispozițiilor art. 300 ind. 2 și art. 160 ind. b alin.1 Cod procedură penală s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza dispozițiilor art. 160 ind. b alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 23.07.1977 în localitatea Podu, județul I, cu domiciliul în orașul Podu-,-, județul I, în prezent în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 08/U din 06.03.2008 emis de Tribunalul Iași.
Cu drept de recurs în ceea ce privește menținerea măsurii arestului preventiv în termen de 24 de ore de la comunicare.
S-a dmis cererea de acordare a unui termen de judecată formulată de reprezentantul parchetului, pentru a-i da posibilitatea de a formula un răspuns punctual față de excepția nulității urmăriri penale invocate de către inculpat, prin apărător.
S-a amânat cauza și s-a stabilit un nou termen de judecată la data de 18.11.2008, pentru când:
- inculpatul va fi citat cu indicarea datelor de stare civilă în Penitenciarul Iași;
- se va repeta procedura de citare cu părțile vătămate la domiciliile cunoscute, partea vătămată urmând a fi citată și la adresa de reședință;
- se va repeta procedura de citare cu martorii care nu au termen în cunoștință, cu mențiunea - în atenția factorului poștal să îndeplinească în mod corect procedura de citare;
S-a constatat că până la următorul termen de judecată, inculpatul se află înlăuntrul termenului de 60 de zile prevăzut de art. 160 ind. b alin. 1 Cod procedură penală.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență următoarele:
În cauza de față, temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului sunt cele înscrise la art. 143 și 148 lit. f Cod procedură penală.
Analizând și evaluând, sumar, probatoriul existent la dosar prin prisma temeiurilor avute în vedere la arestare, instanța constată că de la momentul arestării preventive a inculpatului (de la data de 06.03.2008) și până în prezent, în cauză nu au apărut elemente noi care să justifice aprecierea că temeiurile arestării inițiale au încetat sau că, eventual, s-au schimbat. De asemenea, instanța constată că nu au apărut aspecte noi care să contureze opinia că au apărut alte temeiuri care justifică privarea de libertate a inculpatului.
Se reține că probatoriul administrat momentului ulterior arestării inculpatului confirmă o dată în plus existența temeiurilor care au fost avute în vedere la arestarea preventivă a acestuia.
Din coroborarea declarațiilor părților vătămate, (fostă ) și cu procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere pe bază de fotografii judiciare, cu declarațiile martorilor, Ciuștea și, cu procesele verbale întocmite de organele de cercetare penală la data de 13.02.2008 cu ocazia analizei operațiunilor de transfer de bani prin sistemul și copiile înscrisurilor "ridicare de numerar", precum și copiile formularele, procesul verbal de percheziție domiciliară din 05.03.2008, cu raportul de constatare tehnico-științifică nr.- din 05.03.2008, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice legal interceptate, instanța reține că există indicii temeinice, în accepțiunea dată de art. 68 ind.1 Cod procedură penală, că inculpatul a comis mai multe fapte incriminate de normele de drept penal român, fapte pentru care pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani. Pe baza acelorași mijloace de probă, instanța apreciază că, în continuare, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Se impune a arăta că pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului nu se confundă cu pericolul social abstract sau concret al faptelor bănuit comise de acesta, dar, nici nu poate analizat si apreciat distinct de aceasta formă de pericol.
În opinia instanței, pericolul social pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din analiza coroborată a următoarelor elemente rezultate din mijloacele de probă existente la dosar, respectiv natura și multitudinea relațiilor sociale pretins lezate, gravitatea sporită a faptelor pentru care există motive verosimile de a se bănui că au fost comise de inculpatul, întinderea in timp și spațiu în care s-au derulat acțiunile ilicite, modalitatea concretă in care se presupune ca au fost comise activitățile infracționale și urmările produse.
În termenul prevăzut de art.385 ind.3 Cod procedură penală, hotărârea a fost recurată de inculpatul și criticată pentru nelegalitate.
Avocatul ales al inculpatului recurent motivează oral că, nu au fost respectate dispozițiile art.310 al.1 Cod procedură penală. Consemnarea soluției în condica de ședință nu complinește cerința impusă de art.310 al.1 Cod procedură penală așa încât hotărârea este lovită de nulitate absolută, iar consecința este punerea de îndată în libertate a inculpatului recurent.
Curtea, examinând încheierea recurată, actele și lucrările dosarului prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu, în limite procedurale, constată că nu este întemeiat recursul formulat, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art.310 al.1 Cod procedură penală "hotărârea se pronunță în ședință publică de către președintele completului de judecată, asistat de grefier".
Este adevărat că, potrivit art.197 alin.2 și 3 Cod procedură penală, dispozițiile relative la publicitatea ședinței de judecată sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, care nu poate fi înlăturată în nici un mod, putând fi invocată în orice stare a procesului, cu luarea în considerare chiar din oficiu.
Interpretarea rațională și sistematică a literei și a spiritului textului de lege enunțate, în raport de rațiunea reglementării, conduce la concluzia că, prin sintagma "dispozițiile relative la publicitatea ședinței de judecată" sunt prevăzute sub sancțiunea nulității, legiuitorul a înțeles să includă între cazurile care atrag sancțiunea nulității absolute numai încălcarea acelor dispoziții care garantează realizarea efectivă a principiului publicității în desfășurarea ședințelor de judecată, ca fază principală a procesului penal, în așa fel încât să se asigure pentru toate părțile un proces echitabil și într-un termen rezonabil, precum și pronunțarea unei hotărâri judecătorești legale și temeinice.
Lipsa mențiunilor din caietul grefierului că pronunțarea hotărârii a fost citită cu voce tare în sala de judecată nu atrage nulitatea absolută a hotărârii.
A interpreta în acest fel ar însemna să se adauge la dispozițiile legale ce reglementează nulitatea și să se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, în cazuri în care o asemenea nulitate nu se impune, ceea ce ar fi inadmisibil.
În speță, judecătorul fondului a consemnat soluția în condica de ședință, imediat după pronunțare, o copie de pe minuta încheierii recurate fiind comunicată prin fax către Penitenciarul Iași, pentru a fi înmânată inculpatului, publicitatea însăși fiind astfel asigurată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului admite că, nu chiar toate garanțiile garantate prin art.6 din Convenție sunt aplicabile în materia litigiilor privind arestarea, una dintre excepții fiind publicitatea procedurii.
Aceste excepții vizează fie întreaga desfășurare a procedurii, atunci când se referă la protecția moralei, a ordinii publice, a securității naționale, a intereselor minorilor, a vieții private a părților, fie publicitatea pronunțării deciziei.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a admis că, nu există o violare a Convenției atunci când hotărârea este depusă la o grefă accesibilă publicului. Prevederile art.6 din Convenție sunt respectate și dacă hotărârea este făcută publică pe Internet, în mod ușor accesibil oricui.
Astfel, în dosarele și alții contra Statului Italian, Axen contra Statului, și Fell contra Regatului Unit, H contra Belgiei, s-a statuat în sensul că, pentru a satisface condiția publicității pronunțării hotărârii, nu este nevoie ca hotărârea să fie citită cu voce tare în sala de judecată, multe din statele Convenției utilizând de multă vreme alte modalități de publicitate a hotărârilor.
Având în vedere art.11 din Constituția României și faptul că România, prin Legea nr.30 din 18.05.1994 a ratificat Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertățile fundamentale, se impune ralierea practicii juridice din țara noastră la practica Curții Europene.
Constatând că, nu sunt motive de casare a încheierii recurate, potrivit art.385 ind.15 pct.1 lit. b Cod procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art.192 al.2 Cod procedură penală ce reglementează cheltuielile judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Iași împotriva încheierii de ședință din 4 2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei (RON) cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
25.XI.2008.-
2 ex.-
Președinte:Maria CenușăJudecători:Maria Cenușă, Claudia Susanu, Gabriela Scripcariu
