Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 861/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 861/R Dosar nr-
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Filip
JUDECĂTOR 2: Constantin Epure
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
Grefier - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public
- procuror - din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din 09 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărătorul ales avocat, în substituirea avocatului - și recurentul inculpat în stare de arest ( deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărătorii aleși avocat, avocat și avocat.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind părțile arată că nu au cereri de formulat în cauză.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și în temeiul dispozițiilor art. 385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, casarea încheierii și în cadrul rejudecării a se constat că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsurii nu mai subzistă și nu există temeiuri noi care să justifice, în continuare, menținerea măsurii arestării preventive, solicitând revocarea măsurii arestării preventive în ceea cel privește pe inculpatul.
Prin încheierea de ședință din data de 9.12.2009, Tribunalul Brașov a dispus menținerea arestării preventive față de inculpat, justificând necesitatea menținerii acestei măsurii față de inculpat având în vedere impactul negativ pe care astfel de fapte de mică corupție îl produc în conștiința comunități, cu concluzia că cetățeni nu pot avea încredere în lucrătorii de poliție. În ceea cel privește pe inculpatul, apreciază că este o argumentare care nu corespunde prevederilor art.136 și art. 149 Cod procedură penală și nu poate constitui motivare pentru menținerea măsurii. Apreciază că este exagerată susținerea că prin menținerea stării de arest a inculpatului s-ar contribui la îmbunătățirea imaginii Ministerului d e Interne și ar spori în crederea cetățenilor.
Solicită ca, în cadrul rejudecării, să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv în ceea cel privește pe inculpatul pentru următoarele argumente:
Așa cum rezultă din dispozițiile art. 136 Cod procedură penală măsurile preventive urmăresc buna desfășurarea procesului penal în vederea îndeplinirii scopului prevăzut de art. 1 Cod procedură penal, reprezentând o excepție de la regula de bază a desfășurării procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, legea procesual penală a reglementat riguros și limitativ condițiile pentru luarea măsurii arestului preventiv, garantând astfel dreptul individului la libertate stabilit de art. 23 din Constituția României, de natură a răspunde exigențelor Convenției pentru apărarea Dreptului Omului. Așa dar legea procesuală penală impune pentru luarea măsurii arestului preventiv și menținerea acesteia, cu referire la cazurile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, invocat de către instanță, ca pericol pentru ordinea publică, care justifică menținerea arestării, să fie concret și să rezulte fără echivoc din probe certe aflate la dosarul cauzei. A raționa altfel, că punerea în primejdie colectivității prin punerea în libertate a inculpatului s-au rezonanța faptei în aceiași colectivitate, pot fi deduse exclusiv din împrejurările în care s-a comis fapta natura și gravitatea acesteia sau elemente ce caracterizează făptuitorul ca și pericol concret pentru ordinea publică nu trebuie să rezulte din probe certe,prin urmare a raționa în acest sens ar însemna ca instanța competentă să se pronunțe cu neobservarea condițiilor expres stabilite prin textul de lege menționat. Nici referire la presupusa prejudiciere a bunei reputații a unei instituții publice nu poate fi reținută și nu privește direct cauzal actul de justiție. Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă existența unui pericol concret pentru ordinea publică care să fie stabilit pe baza unor probe certe aflate la dosarul cauzei. Un astfel de pericol neputând fii prezumat pornind de la gravitatea abstractă a faptei reflectată în limitele de pedeapsă. Pe de ală parte riscurile sustrageri de la procedurile urmărirea penală, nu poate fi măsurate numai prin severitatea pedepsei pe care o riscă inculpatul în caz de condamnare, ci trebuie analizat din perspectiva unui alt număr de alți factori care să confirme existența unui astfel de risc, respectiv persoana inculpatului, moralitatea,domiciliul, profesia, resursele sale financiare. Totodată, riscul sustragerii sau exercitări unor presiuni asupra persoanelor implicate în cauză trebuie evaluat în mod corect având în vedere elementele specifice ale cauzei. Apreciază că, aceasta este modalitatea în care trebuiesc interpretate prevederile art. 136 și art. 148 Cod procedură penală.
Astfel că, măsura arestului preventiv atunci când temeiul în baza căruia s-a luat este art. 148 lit. f Cod procedură penală, trebuie justificată prin probe aflate la dosarul cauzei. Orice argument invocat, rezonata faptei, punerea în primejdie a colectivității,amploarea fenomenului infracțional trebuie să aibă o bază corectă concretă, dovedită cu probe.
În speță, din punctul său de vedere, nu se poate vorbi despre punerea în primejdie a colectivității și nici despre riscul ca inculpatul să se exercite presiune asupra altor persoane, nici despre riscul sustragerii. Măsura arestării preventive nu trebuie confundată cu pedeapsa închisorii, inculpatul se află în stare de judecată iar sancțiunea se va doar la sfârșitul procesului penal
Apreciază că, menținerea acestei măsurii preventive nu are nici o finalitate, urmărirea penală este finalizată, cauza se află în faza a cercetării judecătorești, inculpatul a fost audiat și a recunoscut faptele pentru care au fost trimis în judecată.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și în cadrul rejudecării să se dispună revocarea măsurii preventive în ceea ce privește pe inculpatul.
Avocat, pentru recurentul inculpat, arată că concluziile sale converg spre concluziile formulate de antevorbitorul său, însușindu-și-le sub aspectul pertinenței interpretării prevederilor art. 136 Cod procedură penală.
În principal, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din data de 9 2009 a Tribunalului Brașov prin care s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive și în baza art. 3002raportat la a art. 160 alin. 2 Cod procedură penală solicită revocarea măsurii arestului preventiv, iar, în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea de domiciliu.
Criticile care pot fi aduse încheierii Tribunalului Brașov sunt foarte multe: în primul rând față de inculpatul s-a luat măsura arestării preventive la data de 4.09.2009 pentru o singură faptă, de complicitate la o faptă de corupție, ulterior s-a mai reținut în sarcina inculpatului o infracțiune de luare de mită săvârșită în forma autoratului care nu face discuție pe starea de arest preventiv, pentru că acea a fost luată doar pentru prima faptă de corupție.
La această primă infracțiune, participația inculpatului este reținută de către organul de cercetare penală sub forma complicității. La această data trebuia a se vedea dacă există probe, pentru că nu se poate vorbi de indici temeinici atâta timp cât instanța a fost sesizată cu rechizitoriu, care să demonstreze că inculpatul ar fi săvârșit această faptă, de luare de mită, în forma complicității și dacă aceste probe sunt la dosar. În opinia sa, nu există nici o probă în ceea ce privește complicitatea inculpatului, pentru că teza complicității cu privire la infracțiunea de luare de mită săvârșită sub forma participației a complicității trebuie realizată în mod distinct de probațiunea în ceea ce privește coautoratul. Astfel cum este reținută starea de fapt, inculpatul făcea parte din acel echipaj de poliție, acesta nu trebuia să fie la serviciu la acea dată, însă a făcut schimb de tură cu un coleg de al lui, pentru a fi liber într-o altă zi. Conform tezei complicități, organul de urmărire penală ar trebui să realizeze probațiune în ceea ce privește înțelegerea infracțională anterioară sau anterioară infracțiunea de luare de mită în forma complicități s-au trebuia să probeze că în calitate de complice trebuia să știe că bani pe care i-a primit proveneau dintr-o infracțiune de complice și ce este foarte important ca această faptă de complicitate ar trebuit să fie repetată de 2 ori. Încadrarea juridică în ceea ce privește pe inculpatul este cel puțin ciudată din punct de vedere juridic, pentru că pentru a doua faptă în care este autor, inculpatului nu i se reține nici o participație. Apreciază trebuie repetată de două ori această faptă de complicitate, pentru că din această repetare ar reieși caracterul de perseverență ilicită, autorul trebuia să se simtă oarecum acoperit de activitățile complicelui.
În rechizitoriu se arată că inculpatul a rămas în inacțiune, nu se poate reține o astfel de formulare, atâta timp cât art. 26 Cod penal raportat la infracțiunea de luare de mită stabilește foarte clar forma vinovăției pentru această infracțiune și pentru elementul material, potrivit căruia s-a realizat această infracțiune și vorbește de o intenție directă.
Apreciază că dispozițiile art. 143 Cod procedură penală nu sunt îndeplinite pentru inculpatul, drept pentru care solicită, în principal revocarea măsurii arestului preventiv, analizând dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov și în cadrul rejudecării să se dispună punerea în libertate a inculpatului, apreciind că la acest moment nu mai sunt valabile temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Consideră că, această măsură preventivă are un caracter excepțional,iar normalitatea ar fi judecarea inculpatului în stare de libertate.
Solicită a se avea în vedere că o eventuală punere în libertate asigură aceleași garanți procesuale pentru o bună desfășurare a procesului penal, inculpatul nu are cum să impieteze buna desfășurarea procesului penal, iar în ceea ce privește pericolul social pentru ordinea publică este mult diminuat, acesta a petrecut în arest aproape 3 luni de zile. De asemenea, solicită a se avea în vedere situația sa personală, respectiv este capul familiei, soția sa este însărcinată în 4 luni, mai are un copil minor de 1 și 3 luni, se aproprie sărbătorile.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi localitatea.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții inculpați și, solicită a se constata încetarea delegației pentru asistența juridică obligatorie și, în baza art. 3 din Protocolul nr. 61573/2008 să se dispună plata onorariului parțial.
Avocat, pentru recurentul inculpat, arată că subscrie la concluziile antevorbitorii săi, insistând pe cerea de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul.
În condițiile în care inculpatul prezintă garanții că va participa la judecată și nu v-a împiedica buna desfășurare a procesului penal, instanța de judecată este obligată să se aplece a supra acestei cererii și să dispună în consecință.
Precizează câteva argumentele în favoare inculpatului, respectiv antecedente penale, este căsătorit, are un copil în întreținere.
Desigur în cazul în care se dispune înlocuirea arestări preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, inculpatului urmează a se impune de către instanță obligațiile prevăzute de art. 145 alin. 11Cod procedură penală, care se vor socoti oportune.
Recurentul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestări preventive.
Curtea
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, a fost menținută măsura arestării preventive luată față de inculpații și, reținându-se în motivare faptul că temeiurile care au determinat luarea măsurii subzistă și impun privarea de libertate a celor doi. Totodată, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul având ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs inculpații, prin apărătorii aleși solicitând casarea încheierii recurate, iar în cadrul rejudecării revocarea măsurii arestării preventive, în subsidiar înlocuirea acesteia, motivele fiind dezvoltate pe larg în practicaua prezentei.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de către inculpați, prin apărători, dar văzând și dispozițiile art.3856alin.3 pr.pen. Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză pentru considerentele de mai jos.
Astfel, în mod corect Tribunalul Brașova reținut că, în cauză, elementele de probă conduc spre o bănuială legitimă că cei doi inculpați au săvârșit faptele de care sunt acuzați. Deși apărarea a făcut vorbire de diminuarea rezonanței faptelor imputate, analiza împrejurărilor de fapt în care se presupune că ar fi acționat cei doi inculpați, astfel cum se arată în actul de sesizare ce are la bază un ansamblu probator, conduce la reținerea unei teze contrare decât cea susținută în apărare. Astfel, prezentarea sub o altă identitate, a unor fapte drept contravenții, solicitarea unor sume de bani de către persoane care au depus un jurământ în momentul alegerii meseriei, una de o importanță majoră în stat, conduc la concluzia că soluția adoptată de Tribunalul Brașov este la adăpost de orice critică. Pericolul pentru ordinea publică este pus în evidență atât de aspectele menționate anterior, cât și prin prisma reacției negative a societății relativ la posibilitatea cercetării în stare de libertate a unor astfel de persoane asupra cărora planează acuzații dintre cele mai grave.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o va menține.
Văzând și dispozițiile 189 și 192 alin.2 și 4.pr.pen.
Pentru aceste motive,
În numele legii
Decide:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b pr.pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-, pe care o mentine.
În baza art.189 pr.pen. dispune avansarea din fondurile către Baroul Brașova sumei de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu.
În baza art.192 alin.2,4 pr.pen. obligă recurenții-inculpați și la plata sumei de 50 Ron fiecare, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile acestora.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
red. /18.01.2010.
dact. /25.01.2010
jud. fond-
Președinte:Manuela FilipJudecători:Manuela Filip, Constantin Epure, Nicoleta Țînț
