Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 882/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA nr.882

Ședința publică din data de 07 2009,

PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu

JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu

JUDECĂTOR 3: Gabriela

Grefier: -

Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahovaa fost reprezentat de procuror

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații:

- - zis " ", fiul lui G și, născut la data de 29.01.1980 în G, județul D, cu domiciliul în comuna, județul D, CNP -, deținut în Penitenciarul Mărgineni;

-, fiul lui și C, născut la 15.12.1958 în comuna, județul D, cu domiciliul în comuna, nr. 47, județul D, CNP -, deținut în Penitenciarul Mărgineni;

- zis " ", fiul lui și, născut la data de 10 mai 1965 în G, județul D, cu domiciliul în G, str. -,. 18,. A,. 4,. 22, județul D, CNP -, deținut în Penitenciarul Mărgineni;

- - zis " ", fiul lui și, născut la data de 20 ianuarie 1985 în comuna, județul A, cu domiciliul în T,-, - 33,. B,. 2,. 10, județul A, CNP -, deținut în Penitenciarul Mărgineni;

- -, fiul lui și, născut la data de 09.10.1984 în comuna, județul A, cu domiciliul în G, str. 13,. 46,. C,. 2, județul D, CNP -, deținut în Penitenciarul Mărgineni;

-, fiica lui și, născută la data de 17.12.1972, cu domiciliul în comuna, județul D, și fără forme legale în comuna, județul D, CNP -, deținută în Penitenciarul

-, fiul lui și, născut la data de 1 februarie 1957 în S, județul M, cu domiciliul în B,-, sector 1, și fără forme legale în comuna, sat, județul D, CNP -, deținut în Spitalul Penitenciar Colibași și

-, fiul lui și, născut la 19 mai 1987 în Pitești, județul A, cu domiciliul în T,-, - 21,. B,. 2,. 10, județul A, CNP -, deținut în Penitenciarul Mărgineni împotriva încheierii de ședință din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, în stare de deținere, asistați din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (împuterniciri avocațiale nr.6913/2009, nr.6914/2009), recurenții-inculpați, și în stare de deținere, toți asistați de avocat din cadrul Baroului D (împuternicire avocațială nr.212/2009), lipsind recurentul-inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.6914/2009) și recurenta-inculpată pentru care a răspuns avocat.

S-a depus la dosar de către șeful gărzii adresa nr.J-/07.12.2009 emisă de Penitenciarul Mărgineni, însoțită de un referat medical privind pe inculpatul. Din cuprinsul acestui referat rezultă că acesta a fost transferat la spitalul Penitenciar Colibași întrucât starea de sănătate este afectată.

S-a dispus lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a se lua legătura telefonic cu Penitenciarul pentru prezentarea inculpatei-recurenta și cu spitalul Penitenciar Colibași pentru a se comunica dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu inculpatul.

La a doua strigare a cauzei în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați, în stare de deținere, asistați din oficiu de avocat din cadrul Baroului P (împuterniciri avocațiale nr.6913/2009, nr.6914/2009), recurenții-inculpați, și în stare de deținere, toți asistați de avocat din cadrul Baroului D (împuternicire avocațială nr.212/2009), lipsind recurentul-inculpat pentru care din oficiu a răspuns avocat din cadrul Baroului P (împuternicire avocațială nr.6914/2009).

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar s-a depus adresa nr.38551/07.12.2009 emisă de Penitenciarul Spital Colibași potrivit căreia recurentul-inculpat nu poate fi prezentat deoarece este internat în această unitate, sub tratament medical. Atașat acestei adrese s-a depus dovada de îndeplinire a procedurii de citare.

Cu permisiunea instanței s-a dat posibilitatea apărătorilor să ia legătura cu recurenții-inculpați

Avocații și având pe rând cuvântul, declară că nu au excepții de invocat sau cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul declară că nu are cereri de formulat și nici excepții de invocat.

Curtea, ia act de susținerile părților, în sensul că nu sunt excepții și nici cereri de formulat, în temeiul disp. art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursurilor.

Avocat având cuvântul pentru recurenții-inculpati, și critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a menținut starea de arest a inculpaților, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât aceștia pot fi cercetați în stare de libertate.

Precizează că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor și că nu mai pot influența cursul cercetărilor, în cauză au fost administrate probatorii, inculpații au fost audiați

Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Avocat având cuvântul pentru inculpații-recurenți, critică încheierea pronunțată de Tribunalul Dâmbovița pentru nelegalitate și netemeinicie.

E greu de presupus într-o asemenea cauză că temeiurile care au stat la baza arestării, strict formal post să dispară, întrucât limita prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților, respectiv infracțiunea de înșelăciune, este mai mare de 4 ani. Cu privire la pericolul pentru ordinea publică, dacă la momentul luării măsurii arestării preventive procurorul prezenta un bogat material de urmărire penală, însoțit de interceptări, la prelungirea stării de arest s-a susținut că mai sunt probe de administrat. După ce starea de arest a fost prelungită de 5 sau 6 ori, instanța a fost sesizată cu verificarea legalității actului de sesizare și pentru a se pronunța pe starea de arest. Pericolul pentru ordinea publică ar trebui să fie raportat la înfăptuirea actului de justiție și ar trebuie să se aprecieze dacă în continuare se impune a fi menținută această stare.

Permanent inculpații au avut o atitudine sinceră și de recunoaștere a faptelor, recunoașteri ce pot fi coroborate cu probatoriile administrate, ceea ce presupune că nu se mai impune menținerea stării de arest întrucât nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, iar perioada de detenție este suficientă.

Solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond în principal cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și de menținere ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de tribunal, față de împrejurarea că temeiurile ce au fost avute în vedere la momentul arestării subzistă și în continuare, respectiv prevederile art.148 lit.f pr.penală iar inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În lipsa unei definiții a pericolului concret instanțele trebuie să se orienteze către practica ÎCCJ, care a statuat că pericolul concret pentru ordinea publică nu trebuie identificat cu cel social, dar nici nu trebuie ignorat. Pericolul social ridicat rezultă din modalitatea în care inculpații au acționat, respectiv constituirea într-un grup infracțional organizat.

Recurentul-inculpat personal având ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate. Își menține declarațiile date în fața instanței de fond și precizează că din tot grupul infracțional nu îi cunoaște decât pe inculpații și.

Recurentul-inculpat personal având cuvântul solicită să fie judecat în stare de libertate. Mai precizează că a fomrulat un denunț și că a recunoscut faptele săvârșite.

Recurentul-inculpat personal având cuvântul susține că a avut o atitudine sinceră, că nu s-a sustras de la cercetări și nu se consideră un pericol public. Solicită să fie judecat în stare de libertate.

Recurentul-inculpat personal având cuvântul declară că își menține declarațiile date până la acest moment și solicită să fie judecat în stare de libertate.

Recurentul-inculpat personal având cuvântul recunoaște și regretă faptele, solicitând să fie judecat în stare de libertate.

Recurentul-inculpat personal având cuvântul își menține declarațiile date, recunoaște comiterea faptelor pe care le regretă și solicită să fie judecat în stare de libertate.

Recurenta-inculpată personal având cuvântul declară că regretă comiterea faptelor și solicită să fie judecată în stare de libertate.

CURTEA,

Asupra recursurilor penale de față.

Examinând actele și lucrările dosarului reține:

Prin încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în baza dispozițiilor art. 3001alin. 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților, fiul lui G și, născut la 29 ianuarie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, născut la 10 Mai 1965, deținut în Penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, născut la 20 ianuarie 1985, deținut în Penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, născut la 9 octombrie 1984, deținut în Penitenciarul Mărgineni, fiica lui și, născută la 17 1972, deținută în Penitenciarul, fiul lui și, născut la 1 februarie 1957, deținut în Penitenciarul Spital Colibași, fiul lui și, născut la 19 mai 1987, deținut în Penitenciarul Mărgineni și, fiul lui și C, născut la 15 1958, deținut în Penitenciarul Mărgineni.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

În acest sens, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.5 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat și reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Potrivit jurisprudenței O (cauza Fox, și Hartley Regatul Unit), caracterul rezonabil al presupunerilor pe baza cărora se dispune o arestare constituie un element esențial al protecției oferite de art.5 paragraf 1 lit. c din Convenție împotriva privărilor arbitrare de libertate. S-a exprimat părerea că existența "presupunerilor rezonabile" reclamă existența unor fapte sau informații apte să convingă un observator obiectiv că este posibil ca persoana în cauză să fi săvârșit infracțiunea, iar ceea ce poate fi considerat "plauzibil" depinde de ansamblul circumstanțelor cauzei.

Aceste indicii rezultă, în cauză, din declarațiile inculpaților, notele de redare a convorbirilor telefonice și mesajelor scrise purtate de inculpați, relațiile primite de la unitățile bancare, care conduc la concluzia că inculpații, împreună cu alte persoane, în perioada 2007-2009, s-au constituit într-un grup organizat, având ca scop obținerea în mod fraudulos de credite bancare, bunuri electrocasnice și alte bunuri, fapte care au cauzat consecințe deosebit de grave.

Instanța reține și faptul că inculpații sunt cercetați pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere gradul de pericol social ridicat al infracțiunilor, impactul social, prejudiciul produs.

Din coroborarea tuturor probelor administrate până în această fază procesuală, instanța constată că se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de toți inculpații, anume faptele pentru care aceștia sunt cercetați sunt de o gravitate deosebită și au implicat concursul a numeroase persoane.

Deși inculpații, prin apărători, învederează faptul că nu se mai impune menținerea arestării lor preventive, nu se poate reține o asemenea apărare, având în vedere că infracțiunile comise sunt grave, că faptele, așa cum au fost de altfel recunoscute de inculpați, s-au derulat pe o perioadă lungă de timp, cu o relativă ritmicitatea și că, nu în ultimul rând, prejudiciului este mare.

Pentru aceste considerente se apreciază că menținerea măsurii arestării preventive se impune ca o necesitate, produsul infracțiunilor de crimă organizată fiind totdeauna unul cuprinzător și extrem de periculos pentru societate.

Modalitatea de comitere a faptelor, arsenalul de mijloace implicate reliefează, în fapt, periculozitatea evidentă a autorilor implicați și necesitatea cercetării lor în stare de arest preventiv, motivele familiale și sociale invocate de aceștia nefiind suficiente pentru punerea lor de îndată în libertate.

Pericolul social concret al inculpaților nu poate să fie analizat doar în raport de circumstanțele lor personale, de faptul că au avut o atitudine sinceră și regretabilă în cursul cercetărilor penale, ci și în raport de faptele comise care, de cele mai multe ori creează în opinia publică un sentiment de insecuritate.

La această concluzie a ajuns instanța considerând că situația personală a inculpaților, lipsa antecedentelor penale, vârsta, conduita anterioară a acestora, nu sunt elemente de natură să conducă la revocarea măsurii arestării preventive, motivele invocate de inculpați fiind cunoscute de altfel încă de la data arestării acestora.

Se au în vedere, de altfel, și dispozițiile art.1 alin.2 Cod procedură penală, în sensul că procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor.

Se apreciază că prin măsura preventivă luată față de inculpați nu li se încălcă prezumția de nevinovăție stipulată de art.52Cod procedură penală, Constituție, art. 66 Cod procedură penală, dar nici art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Desigur, măsura are un caracter provizoriu, urmând a fi reanalizată pe parcursul soluționării cauzei.

Privitor la inculpatul, care a invocat motive de ordin medical, instanța a constatat că acestea nu pot reprezenta motive suficiente care să justifice cercetarea acestuia în stare de libertate.

În consecință, s-a apreciat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale, fiind temeinică și legală, iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpaților -, -, -, și impun în continuare privarea de libertate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termenul legal, inculpații, și și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că au recunoscut săvârșirea faptelor și că nu mai pot influența cursul cercetărilor, în cauză fiind administrate probatoriile.

Permanent inculpații au avut o atitudine sinceră și de recunoaștere a faptelor, recunoașteri ce pot fi coroborate cu probatoriile administrate, ceea ce presupune că nu se mai impune menținerea stării de arest întrucât nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, iar perioada de detenție este suficientă.

S-a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii și pe fond în principal cercetarea inculpaților în stare de libertate, iar în subsidiar înlocuirea stării de arest cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Curtea,examinând încheierea recurată, in raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente in materie, respectiv art. 3001pr.pen. dar si din oficiu sub toate aspectele conform art. 3856al. 3 pr.pen. constată că recursurile sunt nefondate după cum se va arăta in continuare:

Inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ, DIICOT - Biroul teritorial Dâmbovița nr. 19/D/P/2009 din 20.11.2009 pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

- inculpatul - zis " ", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal și 37 lit. b Cod penal;

- inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, 37 lit. a Cod penal și art. 61 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul, zis " ", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, 37 lit. a Cod penal și art. 61 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal;

- inculpatul zis " ", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal, 37 lit. a Cod penal și art. 83 alin. 1 Cod penal;

- inculpatul - zis " ", pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal;

- -, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003,art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 și 5 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal;

- inculpata, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003,art. 26 raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal;

- inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 291 Cod penal cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal;

- inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 26 Cod penal și art. 20 Cod penal raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 288 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 290 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 41-42 Cod penal, toate cu aplicarea dispozițiilor art. 33 lit. a Cod penal

În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență, faptul că s-au constituit într-un grup infracțional organizat în scopul de a obține credite bancare, produse electrocasnice și alte bunuri, în mod fraudulos, prin falsificarea documentelor din dosarele de creditare. Modalitatea de fraudare a unităților bancare consta în falsificarea pieselor dosarelor de creditare, iar banii obținuți în această modalitate, sub formă de credite erau împărțiți.

Curtea reține că prima instanță a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art.3001pr.pen. care stabilesc că după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, aceasta este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive și când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, să dispună, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În acest context, este adevărat că pe parcursul judecății, această măsură preventivă poate fi revocată și după caz, înlocuită cu alta restrictivă de libertate mai ușoară, însă numai atunci când se constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice continuarea privării de libertate, pentru asigurarea normalei desfășurări a procesului penal.

Astfel, examinând aceste aspecte, Curtea observă că măsura preventivă a fost dispusă împotriva recurenților de către instanța de judecată sesizată în acest scop, constatându-se îndeplinirea condițiilor prev. de art.136, art.1491și art.148 lit. f cod procedură penală, iar ulterior instanța de judecată sesizată în mod legal a dispus prelungirea, în mod succesiv, a arestării preventive a recurenților.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive a recurenților, așa cum acestea sunt descrise mai sus, nu s-au schimbat și nici nu au încetat, astfel că acestea impun în continuare privarea inculpaților de libertate, așa cum în mod corect a apreciat și tribunalul.

Așadar, în cauză există, pe de o parte, probe și indicii temeinice, verosimile, ce atestă participația recurenților la săvârșirea faptelor pentru care sunt deduși judecății, iar pe de altă parte, lăsarea lor în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.

Cât privește prima dintre aceste condiții cumulative, se constată că probatoriile administrate pe parcursul urmăririi penale reprezintă indicii serioase, verosimile, care atestă participația recurenților la săvârșirea infracțiunilor, elocvente fiind în acest sens interceptările convorbirilor telefonice, precum și celelalte mijloace de probă, inclusiv declarațiile inculpaților prin care aceștia au recunoscut în parte comiterea infracțiunilor. Din conținutul acestor mijloace de probă se desprinde fără putință de tăgadă, presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit aceste infracțiuni.

Cum în cauză condiția existenței unor motive verosimile privind bănuiala săvârșirii unei infracțiuni este pe deplin îndeplinită, în raport de ansamblul mijloacelor de probă administrate până la acest moment în cauză, Curtea constată că în plus, privarea de libertate a inculpatului recurenților a fost în mod judicios apreciată ca necesară, atât pentru buna administrare a justiției, respectiv riscul preîntâmpinării sustragerii de la proces, cât și pentru protejarea interesului publicului larg în legătură cu riscul repetării faptelor, deoarece jurisprudența Curții europene a evidențiat în mod constant, că în aceste cazuri, alte măsuri nu ar fi suficiente pentru protejarea eficientă a interesului public, așa cum este cazul în speță.

Prin urmare, este îndeplinită și cea de a doua condiție cumulativă stipulată de art. 148 lit. f cod procedură penală, aceea referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate.

Această concluzie este rezultată din analiza modului și a împrejurărilor concrete în care inculpații au acționat în vederea săvârșirii faptelor, dar și din natura infracțiunilor comise și din gravitatea acestora, știut fiind că, deși pericolul social al unei infracțiuni nu se confundă cu pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpaților în libertate, cu toate acestea, tot jurisprudența Curții Europene a evidențiat că gravitatea unei inculpări poate să conducă autoritățile judiciare la plasarea și menținerea suspectului în detenție provizorie, pentru a împiedica tentativele de comitere a unor noi infracțiuni.

De asemenea, gravitatea pedepsei la care acuzatul se poate aștepta în caz de condamnare, poate fi considerată, în mod legitim, ca fiind de natură a-l incita să fugă.

Există deci motive, care țin de circumstanțele specifice ale cauzei, care justifică îndeplinirea cerinței prevăzute de art.148 lit.f teza a doua cod procedură penală, iar aceste motive sunt legate, atât de gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt deduși judecății, dar și de natura acestora, ceea ce reprezintă un risc ridicat de perturbare a ordinii si liniștii publice, dar și de periclitare aflării adevărului, în caz de punere a inculpaților in libertate.

Criticile formulate de către recurenți, sunt privite de C ca fiind nefondate, și pentru că atitudinea sinceră a acestora, nu este un element de a conduce la concluzia că pericolul social concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă s-ar fi diminuat de la momentul la care aceștia au dat aceste declarații. Cu atât mai mult cu cât atitudinea acestora a fost numai parțial sinceră, pe de o parte, iar pe de alta pentru că acesta este o conduită normală care fi eventual reținută ca o circumstanță atenuantă la momentul soluționării definitive a cauzei.

De asemenea, în privința duratei măsurii arestării preventive, Curtea reține că aceasta nu poate fi apreciată ca fiind excesivă așa cum au susținut recurenții, întrucât complexitatea cauzei a presupus administrarea unor mijloace de probe ample.

Față de considerentele expuse, curtea constată că prima instanță a realizat o corectă aplicare în cauză a disp. art. 3001pr.pen. astfel încât recursurile inculpaților urmează a fi respinse ca nefondate, conform art. 38515pct.1 lit. b

C.P.P.

Văzând și disp. art. 192

C.P.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, fiul lui G și, născut la 29 ianuarie 1980, deținut în Penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, născut la 10 Mai 1965, deținut în Penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, născut la 20 ianuarie 1985, deținut în Penitenciarul Mărgineni, fiul lui și, născut la 9 octombrie 1984, deținut în Penitenciarul Mărgineni, fiica lui și, născută la 17 1972, deținută în Penitenciarul, fiul lui și, născut la 1 februarie 1957, deținut în Penitenciarul Spital Colibași, fiul lui și, născut la 19 mai 1987, deținut în Penitenciarul Mărgineni și, fiul lui și C, născut la 15 1958, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 25 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.

Obligă recurenții la cheltuieli judiciare către stat, astfel: inculpații -, și, la câte 130 lei fiecare, din care câte 100 lei onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul d e Avocați P, iar ceilalți inculpați la câte 30 lei fiecare cu același titlu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

- - - - - -

Grefier,

12 ex/09.12.2009

5267,-

Tribunalul Dâmbovița

Operator de date cu caracter personal

Număr notificare 3113/2006

Președinte:Dan Andrei Enescu
Judecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Gabriela

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 882/2009. Curtea de Apel Ploiesti