Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 881/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA nr.881
Ședința publică din data de 07 decembrie 2009,
PREȘEDINTE: Dan Andrei Enescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Gabriela
Grefier: -
Ministerul Public, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Prahovaa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpata, fiica lui și, ns. la data de 27.12.1974, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii din data de 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatei.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta - inculpată, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpata aflată în stare de arest, după ce în prealabil a luat legătura cu aceasta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și în temeiul art.385/13 pr.penală constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat critică încheierea de ședință pronunțată de Tribunalul Dâmbovița prin care s-a menținut starea de arest a inculpatei, susținând că această soluție este nelegală și netemeinică.
Precizează că la instanța de fond dosarul se află la al cincilea termen de judecată iar în toată această perioadă de timp nu s-a întâmplat nimic, doar s-a menținut starea de arest apreciindu-se că inculpata ar prezenta pericol public, însă modalitatea în care a fost reținută și în care s-a menținut starea de arest lasă de dorit.
Mai arată că inculpata a fost audiată la poliție în urmă cu doi ani, ea nu a făcut altceva decât să completeze niște adeverințe de venit și câteva cărți de muncă, fapte pe care de altfel le-a și recunoscut și pentru care a primit suma totală de 6 milioane lei vechi, convorbirile telefonice nu au legătură cu aceasta iar când a fost citată pentru cea de a doua declarație a fost citată greșit.
Referitor la acest aspect arată că inculpata a fost anunțată telefonic de apărătorul său ales în Austria să se prezinte la poliție în vederea audierii, aceasta a fost de acord iar când a revenit în țară a fost arestată încă de la aeroport, însă nu s-a sustras de la urmărirea penală cum greșit se reține.
De asemenea arată că prejudiciul cauzat prin infracțiuni este estimativ, pe acest prejudiciu se face o încadrare estimativă, se dă o hotărâre de condamnare estimativă și este ținută în continuare în stare de arest preventiv estimativ.
În cauza de față nu s-a efectuat până în prezent o expertiză contabilă pentru a se stabili cu exactitate care este prejudiciul cauzat, nu s-a efectuat nicio expertiză grafologică pentru niciun inculpat reținându-se doar că recurenta și-a recunoscut scrisul.
Până în prezent s-au constituit părți civile Sucursala din Târgoviște și din, cu sume ce nu ajung la un prejudiciu de 200.000 lei, iar în constituirea de parte civilă se menționează de cine au fost înșelate, astfel că nu se mai poate reține în sarcina inculpatei art.215 alin.5 penal
Principalul vinovat de săvârșirea faptelor este care este judecat în stare de libertate întrucât acesta beneficiază de un anume text, însă se poate constata că nu el a făcut denunțul ci. La dosar se află și denunțul formulat de inculpata, denunț care nu a fost avut în vedere.
Consideră că nu s-a demonstrat pericolul public pe care aceasta l-ar reprezenta prin lăsarea sa în libertate, deși muncea în Austria ea venea la audieri, iar în acest moment nu se mai impune menținerea stării de arest. Din cei 18 inculpați, de ce tocmai inculpata prezintă pericol? Pentru egalitate de tratament ar trebui ca și ea să fie cercetată în stare de libertate.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate la data de 10 noiembrie 2009 de Tribunalul Dâmbovița și pe fond judecarea inculpatei în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpată întrucât temeiurile avute în vedere la momentul arestării subzistă în continuare. Motivarea apărătorului referitoare la prejudiciu, la încadrarea juridică a faptei, urmează a fi examinată de instanță pe parcursul cercetării judecătorești.
Recurenta-inculpată având personal cuvântul solicită să fie judecată în stare de libertate întrucât a recunoscut încă de la început fapta pe care a comis-o, a colaborat cu organele de poliție și consideră că nu prezintă pericol pentru societate.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată:
Prin încheierea de ședință din data de 10.11.2009 Tribunalul Dâmbovița în baza disp. art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 alin 3 Cod procedură penală,a menținut arestarea preventivă a inculpaților, fiica lui și, născută la data de 27.12.1974 în B, domiciliată în B,-, CNP -,,fiul lui -u și -, născut la data de 19 aprilie 1980 în P, județul P, cu domiciliul în G, strada -, bloc 16, scara A,. 1, județul D, CNP nr. -, fiul lui și, născut la data de 16 mai 1957 în B, cu domiciliul în B,-, - 2, etaj 4,. 109, sector 4 și fără forme legale în comuna, sat, nr. 266, județul D, CNP nr. - și, zis "", fiul lui și, născut la data de 11 martie 1975 în G, județul D, cu domiciliul în G, strada - -, bloc 41, scara A,. 15, județul D, CNP nr. -, aflați în stare de arest în Penitenciarul Mărgineni, și respectiv, Penitenciarul, constatând că temeiurile care au determinat arestarea acestora impun în continuare privarea lor de libertate.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive și că potrivit dispozițiilor art.143 Cod procedură penală măsura preventivă a privării de libertate poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, indicii care există atunci când din actele și lucrările dosarului rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați.
În cauza de față, din probele administrate pe parcursul urmării penale, respectiv: procesul verbal de sesizare, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de percheziție domiciliară și înscrisurile ridicate cu această ocazie, declarațiile inculpaților și ale martorilor, dosarele de creditare ridicate de la bănci și relațiile comunicate de acestea, procesele verbale de depistare și de consemnare a unor situații de fapt, precum și procesele-verbale de depistare a numerelor telefonice, procesele-verbale de recunoaștere după planșe foto și listingurile convorbirilor, denunțul inculpatului, rezultă existența unor indicii temeinice privind săvârșirea de către inculpați a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați.
De asemenea, față de faptele pentru care inculpații sunt trimiși în judecată și probele existente în dosarul de urmărire penală,tribunalul a arătat că rezultă îndeplinirea condițiilor cerute de art.148 lit.f Cod procedură penală, inculpații fiind cercetați pentru săvârșirea unor fapte pedepsite de lege cu pedepse mai mari de 4 ani și există dovezi că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Sub acest aspect s-au avut în vedere faptul că infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații au un grad de pericol social deosebit de ridicat, urmarea produsă constă într-un prejudiciu însemnat, implicarea unui număr mare de persoane în activitatea infracțională, iar impactul în cadrul comunității al unor asemenea fapte - tot mai numeroase în prezent - este puternic.
Față de jurisprudența, de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina inculpaților, de reacția pe care ar putea-o avea publicul în situația lăsării în libertate a inculpaților acuzați de asemenea fapte, instanța a apreciat că este necesară menținerea stării de arest a acestora, lăsarea lor în libertate putând afecta ordinea publică.
Instanța considerat că măsura arestării preventive a fost luată și menținută de instanță cu respectarea dispozițiilor legale și în conformitate cu dispozițiile art. art.1 alin.2 Cod procedură penală, potrivit cărora procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor, precum și la educarea cetățenilor în spiritul legilor și art.5 lit.c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, de vreme ce arestarea lor este impusă de existența motivelor verosimile de a bănui că au săvârșit o infracțiune.
S-a mai susținut că apărarea inculpaților in sensul de se dispune revocarea măsurii sau înlocuirea cu alta mai ușoara, nu poate fi primită având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 139 alin.1 și 2 Cod procedură penală, înlocuirea se poate dispune atunci când s-au schimbat temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea ei, iar revocarea în situația în care în care măsura a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau în care nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii, situații care potrivit celor mai sus expuse, nu se regăsesc în cauza de față.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că, nu se mai justifică menținerea arestării preventive în ceea ce o privește, întrucât a recunoscut integral partea sa de contribuție la săvârșirea infracțiunilor, că nu există până în prezent probe care să justifice prejudiciul estimat de parchet, la peste 200.000 lei, deoarece constituirile de părți civile a doar două din instituțiile bancare pretins prejudiciate nu ajung la această sumă, iar cele mai multe dintre persoanele trimise în judecată printre care și principalul vinovat și beneficiar al activității infracționale, sunt judecate în stare de libertate.
Recurenta a mai susținut că nu este reală susținerea parchetului, că s-ar fi sustras urmăririi penale, în condițiile în care s-a înapoiat de bună voie din Austria, așa încât nu există riscul sustragerii de la judecată sau a încălcărilor obligațiilor ce i s-ar impune dacă s-ar lua față de ea o măsură preventivă mai ușoară.
În final, recurenta a solicitat admiterea cererii sale, casarea încheierii și pe fond revocarea arestării preventive și judecarea sa în continuare în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, în raport de actele și lucrările dosarului de fond atașat, de susținerile recurentei, de dispozițiile legale în materie, art. 300/2, art. 160/b, 148 lit. f și art. 139 C.P.P. ca și de prevederile art. 385/6 alin ultim C.P.P. curtea constată că recursul inculpatei este nefondat.
Inculpata este trimisă în judecată alături de alți 21 inculpați pentru autorat și complicitate la săvârșirea infracțiunilor de constituire într-un grup infracțional organizat în scopul comiterii de infracțiuni grave contra patrimoniului prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, complicitate la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. 1,2,3 și 5 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod penal, ultimele fapte cu aplic. art. 41 și 42 Cod penal, infracțiunea de înșelăciune fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani și interzicerea exercițiului unor drepturi civile.
Arestarea preventivă a inculpatei s-a dispus la data de 04 iunie 2009, în lipsă, constatându-se că se află în situația prev. de art. 148 al. 1 lit. f Cod proc. penală.
Legalitatea și temeinicia măsurii s-au verificat de instanțele judecătorești, confirmându-se executarea mandatului de arestare nr. 15/U/2009, motivându-se existența probelor certe privind pericolul concret prezentat pentru ordinea publică în raport de faptele cercetate dar și sustragerea de la cercetări după începerea urmăririi penale.
După arestarea efectivă a inculpatei, instanțele de judecată au prelungit și apoi au menținut starea de arest a inculpatei, ultima dată prin încheierea din 10 noiembrie 2009, atacată cu prezenta cerere de recurs.
Inculpata recurentă, prin susținerile sale, încearcă să minimalizeze rolul pe care l-a avut în cadrul grupului infracțional și partea sa de contribuție, punând accentul pe faptul că beneficiul său din activitatea infracțională s-ar fi limitat la 6-7 milioane lei vechi.
Însă, din materialul dosarului rezultă că organele de urmărire penală au reușit strângerea aos erie de mijloace de probă (înscrisuri, convorbiri telefonice și mesaje scrise interceptate, listinguri-le convorbirilor telefonice, dosare de creditare aflate la instituții specializate, percheziții domiciliare, constatare tehnico-științifică grafică, declarații de martori și învinuiți) ce susțin, în mod rezonabil, situația de fapt descrisă în actul de acuzare potrivit căreia inculpata a avut un rol important în cadrul grupului infracțional.
Probele menționate mai sus confirmă presupunerea verosimilă că sub coordonarea coinculpaților și, potrivit unor atribuții dinainte stabilite, aceasta ar fi executat acțiuni de falsificare a adeverințelor de venituri, olograf sau cu ajutorul tehnicii de calcul, folosind date neconforme cu realitatea, inclusiv numerele de telefon fix al unor rude apropiate sau cunoștințe precum și date de identificare a unor firme, colectate din site-urile, Ministerului Finanțelor sau Camera de Comerț, toate finalizate cu imprimarea în fals a sigiliului Inspectoratului Teritorial d e Muncă.
Se susține și bănuiala legitimă privind existența unor date certe ce ar confirma acuzația că folosind posturile telefonice instalate pe numele mamei sau cunoștințelor acesteia, recurenta și-ar fi arogat calitatea de "reprezentant" al societăților comerciale "angajatoare", confirmând realitatea documentației de creditare falsificate cu ocazia verificărilor efectuate de unitățile bancare.
În plus, din procesele - verbale încheiate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la începutul anului 2008, rezultă că în locuința acesteia s-au identificat o serie de probe materiale, (bucățele de hârtie cu impresiunea ITM, altele conținând date de stare civilă ale rudelor coinculpaților cercetați în cauză), ce determină verosimilitatea inculpării pentru acte materiale desfășurate în cadrul structurii criminale pe întreaga perioadă și după descoperirea acesteia.
Ca atare, chiar și în situația în care în cursul cercetării judecătorești s-ar pune sub semnul întrebării agravanta de la alineatul 5 de la art. 215, în sensul că nu s-ar ajunge la un prejudiciu care să depășească 200.000 lei, curtea consideră că există probe și indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă a săvârșirii de către inculpată a unor fapte grave în cadrul unui grup infracțional organizat, ce ar putea atrage pedepse cuprinse între 3 și 15 ani închisoare, chiar și în cazul nereținerii consecințelor deosebit de grave la infracțiunea de complicitate la înșelăciune.
Curtea mai apreciază că în ceea ce o privește pe inculpata recurentă există temerea justificată că odată lăsată în libertate, s-ar putea sustrage de la judecată, ținând cont de faptul că la dosarul de urmărire penală există date certe care atestă faptul că după demararea cercetărilor penale, fără să anunțe organele judiciare, inculpata a părăsit teritoriul României stabilindu-se pentru o perioadă de timp în Austria împreună cu concubinul său.
De asemenea, curtea apreciază că revocarea arestării sau înlocuirea acestei măsuri cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea, în actualul stadiu procesual aflat într-o fază de început, nereușindu-se citirea actului de sesizare și audierea inculpaților, nu se justifică, existând riscul influențării în sens negativ a desfășurării procesului penal.
Totodată, Curtea apreciază la acest moment nu poate fi vorba de încălcarea dispozițiilor art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cauza de față având o complexitate destul de mare, prin numărul important de persoane implicate, prin faptul că activitatea infracțională s-a desfășurat pe parcursul unei perioade îndelungate de timp și că aceasta a dus la prejudicierea mai multor unități bancare cu sume de bani importante.
Așa fiind, curtea apreciază că argumentele recurentei inculpate sunt neîntemeiate, iar recursul acesteia va fi respins ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 385/15 pct.1 lit. b
C.P.P.Văzând și disp. art. 192 al.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, -, fiica lui și, 27 decembrie 1974, deținută în Penitenciarul, împotriva încheierii de ședință din data de 10.11.2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
DG
4 ex./08.12.2009
f-
Tribunalul Dâmbovița
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Dan Andrei EnescuJudecători:Dan Andrei Enescu, Cristina Georgescu, Gabriela
