Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 905/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (1418/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 905/
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 2: Francisca Maria Vasile
JUDECĂTOR 3: Simona
GREFIER -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - a fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest, asistat de avocat din oficiu împuternicire avocațială nr.-/15.06.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea ia act de declarațiile părților în sensul că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul pe fondul recursului.
Apărătoarea recurentului inculpat, având cuvântul, arată că a formulat recurs împotriva încheierii de ședință din 1 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, pe care o apreciază ca fiind netemeinică și nelegală.
Solicită a se avea în vedere că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării nu se mai mențin și nu mai impun menținerea inculpatului în stare de arest.
Menționează că inculpatul este necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat comiterea faptei. Arată că familia inculpatului se află într-o situație delicată atât sora cât și fratele inculpatului fiind grav bolnavi.
Concluzionând solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și pe fond a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
Apreciază că în cauză nu au intervenit temeiuri noi, iar cele ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prev. de art.143 și art.148 lit.f se C.P.P. mențin în raport de natura infracțiunii de tâlhărie pentru care este cercetat, modalitatea de săvârșire a acesteia, precum și față de urmările produse.
Solicită a se avea în vedere încadrarea juridică dată faptelor, situația de fapt și probele administrate până la acest moment procesual, considerente pentru care apreciază încheierea de ședință ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să i se dea o șansă să-și reia cursul normal al vieții, arată că fapta comisă constituit o greșeală în viața sa.
CURTEA,
Constată următoarele:
Prin încheierea din data de 01.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților, și.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea, în concurs, a unei infracțiuni de tâlhărie și a unei tentative la aceeași infracțiune (inculpații, și și cu reținerea stării de minoritate), iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate.
Față de actele și lucrările cauzei, văzând și dispozițiile art. 3002.C.P.P. instanța constată că:
- exista probe si indicii temeinice in sensul art. 143 Cpp ca inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați (plângere si declarații parte vătămata, proces verbal de cercetare la fata locului, proces verbal de constatare a infracțiunii, declarații inculpați care au recunoscut săvârșirea faptelor pentru care sunt arestați, procese verbale de reconstituire, planșe foto, declarații martori);
- infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați sunt pedepsite cu
închisoarea mai mare de 4 ani, in sensul art. 148 lit. f C.P.P.;
- lăsarea in libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea
publica fata de modul concret de săvârșire a faptei astfel cum a fost expus,
rezultând elemente ce denota dezinhibitia inculpaților, dar si modul elaborat si
totodată periculos de concepere a faptei (alegerea cea victime a unor tineri ce nu
aveau o constituție fizica robusta si păreau lipsite de mijloace de apărare).
Având in vedere incidența foarte mare a faptelor de acest tip, pericolul real in care se afla potențialele părți vătămate (care trec prin zona unui parc), lăsarea inculpaților in libertate ar declanșa puternice reacții negative in rândul opiniei publice, pe fondul sentimentului de teama fata de integritatea fizica a potențialelor persoane vătămate si fata de patrimoniul acestora.
Aceste reacții negative sunt de natura sa starea de normalitate denumita generic "ordine publica".
Pe de alta parte, in raport de incidența lor, asemenea fapte neurmate de riposta ferma a societății ar întreține climatul infracțional si ar crea făptuitorilor impresia ca pot persista in sfidarea legii; o asemenea lipsa de reacție a autorităților ar echivala cu o încurajare tacita la săvârșirea altor fapte similare cu consecința scăderii încrederii populației in capacitatea de protecție a statului, ceea ce inevitabil ar duce la tulburarea stării de normalitate denumita de legiuitor ordine publica.
- instanța apreciază ca măsura este oportuna si din perspectiva persoanelor
inculpaților, in sensul art. 136 al. 8.
Astfel, nici unul dintre inculpați nu are o locuința stabila in B, o calificare profesionala si un loc de munca (in condițiile in care minorii au abandonat cursurile școlare), ei percepând prezenta in B in scopul săvârșirii de infracțiuni, ca pe un mod de procurare a unor mijloace materiale.
Pe de altă parte analizând motivele invocate de inculpați în sensul că trei dintre aceștia sunt minori, în cazul celor care sunt elevi putându-se ajunge la pierderea anului școlar, iar în ceea ce-1 privește pe inculpatul major faptul că aceasta provine dintr-o familie a cărei membrii nu au antecedente penale, instanța nu existența acestor elemente care pot pleda în favoarea revocării stării de arest, însă urmează a analiza ponderea și importanța lor raportat la interesul public constând în necesitatea păstrării ordinii publice.
Analizând totodată și posibilitatea luării unor măsuri preventive neprivative de libertate (în sensul garanțiilor impuse de art. 5 CEDO) instanța constată că pentru cei 4 inculpați situația este caracterizată prin lipsa unei locuințe stabile, lipsa unui loc de muncă, astfel încât având în vedere și natura faptei săvârșite se conturează la acest moment un pericol concret pentru ordinea publică constând în riscul săvârșirii altor infracțiuni.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, arătând, în esență, că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive deoarece nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine procesuală sinceră, iar fratele și sora sa sunt grav bolnavi.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de apel a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță la o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie (una rămasă în fază de tentativă), reținându-se că, la data de 24.10.2008, în Parcul Herăstrău, prin amenințare și acte de violență fizică, împreună cu cei trei coinculpați, au deposedat-o de bunuri pe partea vătămată, respectiv au încercat să o deposedeze de bunuri pe partea vătămată.
În cauză sunt îndeplinite în continuare condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. probele avute în vedere la pronunțarea hotărârii în primă instanță constituind indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.
C.P.P.Pe de altă parte, Curtea constată sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f ce C.P.P. au stat la baza luării măsurii arestării preventive, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, are în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, împrejurările concrete în care se presupune că acesta, împreună cu alți trei minori, au deposedat de bunuri partea vătămată, gradul de pericol social ridicat ce caracterizează faptele de tâlhărie comise în locuri publice, frecvența îngrijorătoare a acestui gen de infracțiuni, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu are o ocupație stabilă și, deși nu a fost condamnat anterior, nu se află la primul conflict cu legea penală, fiindu-i aplicate trei sancțiuni cu caracter administrativ pentru fapte de furt.
Aceste elemente de fapt evidențiază o anumită perseverență a inculpatului în obținerea unor sume de bani prin activități ilicite și justifică în mod rezonabil temerea că ar putea săvârși alte fapte de același gen, context în care, având în vedere și gravitatea faptei săvârșite, se justifică menținerea stării de arest preventiv în vederea desfășurării în bune condiții a procesului penal.
Atitudinea procesuală a inculpatului sau starea de sănătate a membrilor familiei nu prezintă relevanță sub aspectul analizat, în condițiile în care ele nu pot fi evaluate distinct de celelalte date ale cauzei și urmează a fi avute în vedere cu ocazia soluționării fondului apelului.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că menținerea măsurii arestării preventive este justificată de motive pertinente și suficiente, iar o altă măsură restrictivă de libertate nu are aptitudinea de a asigura realizarea scopului său legal.
În consecință, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 01.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 01.06.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, și îl obligă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Dact.
2 ex.-24.06.2009
Președinte:Anca AlexandrescuJudecători:Anca Alexandrescu, Francisca Maria Vasile, Simona
