Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 907/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SECTIA A II A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- (1411/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 907
Ședința publică de la 16 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lia Savonea
JUDECĂTOR 2: Daniel Gradinaru
JUDECĂTOR 3: Niculina Alexandru
GREFIER - - -
* * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București -reprezentat de procuror.
Pe rol,soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27 mai 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii din 27 mai 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive,cu punerea în libertate a inculpatului, considerând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi, care să justifice privarea de libertate a recurentului.
Reprezentantul parchetuluiconsideră încheierea pronunțată de Tribunalului București - Secția a II-a Penală ca fiind legală și temeinică. Susține că în mod corect s-a dispus menținerea stării de arest preventiv față de recurentul inculpat, ce se face vinovat de comiterea infracțiunii prev.de art. 209 lit.e Cod penal - în condițiile stării de recidivă postcondamnatorie. De asemenea, se mențin în continuare temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, fiind îndeplinite condițiile art. 143, art.148 lit. f Cod procedură penală și implicit ale art. 68/1 Cod procedură penală, având în vedere materialul probator aflat la dosar.
Pe cale de consecință solicită menținerea încheierii instanței de fond și respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art. în baza art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului - fiul lui G și, ns. la data de 25.06.1967 în H, județul V, domiciliat în Comuna, Sat, jud. V, CNP - -, arestat în baza nr. 37/01.03.2009 emis de Judecătoria Sectorului 6
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a apelantului inculpat a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și totodată apreciază că temeiurile care au determinat arestarea inițială a acestuia continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia menținerii măsurii arestării preventive a apelantului inculpat, în conformitate cu art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 C.P.P. tribunalul a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2719/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 B s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e Cp. cu aplic. art. 37 lit. a Cp. reținându-se că la data de 28.02.2009 inculpatul a sustras mai multe bijuterii din aur din magazinul situat în incinta Complexului Comercial, fiind imobilizat de agenții de pază.
Analizând temeiurile de drept care au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că acestea se mențin și în prezent, impunând în continuare, pe cale de consecință, privarea de libertate a apelantului inculpat.
Din materialul administrat in cauză: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, plângerea părții vătămate, declarația reprezentantului părții vătămate, procesul-verbal de restituire a bijuteriilor, declarații martori, planșă foto, declarații inculpat, rezultă presupunerea rezonabilă că apelantul inculpat ar fi săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată.
De asemenea, Tribunalul a constatat că în cauză subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive respectiv disp. art. 148 lit. f potrivit C.P.P. cărora inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și nu s-au constatat împrejurări noi care să nu mai justifice menținerea stării de arest preventiv, astfel încât se impune în continuare menținerea acesteia în conformitate cu disp. art. 3002.C.P.P. rap. al art. 160b
C.P.P.Pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază nu doar prin prisma antecedentelor penale, ci și având in vedere urmările activității infracționale, atingerea adusă sau care poate fi adusă in continuare societății și mai exact membrilor ei, necesitatea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și a riscului ca apelantul inculpat să se sustragă judecății, îngreunând astfel desfășurarea procesului penal.
De asemenea, a constatat că nu există împrejurări noi care să schimbe temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar menținerea stării de arest se impune si pentru buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 3002.C.P.P. rap. la art.l60 C.P.P. a menținut starea de arest preventiv a apelantului inculpat.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul solicitând punerea sa în libertate întrucât nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea recuratăprin raportare la motivele invocate de către apărătorii inculpatului dar și din oficiu, în condițiile art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
În acord cu prima instanță și Curtea apreciază că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.3002alin.3 din Codul d e procedură penală, iar menținerea duratei arestării preventive a inculpatului se impune, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea inițială se mențin și impun, în continuare, privarea de libertate a acestuia.
În mod corect instanța a constatat că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că acesta a comis fapta pentru care este cercetat, și anume că la data de 28.02.2009 inculpatul a sustras mai multe bijuterii din aur din magazinul "" situat în incinta Complexului Comercial " ", fiind imobilizat de agenții de pază, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art.208 alin.1 - 209 alin.1 lit.e cu aplic. art.37 lit.a Cod pen.
Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru respectiva infracțiune este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Curtea are în vedere natura și gravitatea infracțiunii presupus comisă de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a acesteia (în public), precum și circumstanțele personale ale acestuia (neavând loc de muncă și cunoscut cu antecedente penale). Toate acestea justifică aprecierea că judecarea inculpatului în stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice, cu urmări nefaste asupra încrederii și stabilității de care trebuie să se bucure mediul social.
Față de cele reținute, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-25.06.2008
Președinte:Lia SavoneaJudecători:Lia Savonea, Daniel Gradinaru, Niculina Alexandru
