Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 95/R/2009
Ședința publică din 16 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER: -
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, REPREZENTAT PRIN: -, procuror șef secție judiciară
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpata împotriva Încheierii penale din 10 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestului preventiv.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care inculpata, arată că își menține recursul declarat în cauză.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatei solicită în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii atacate, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării arestului preventiv cu consecința punerii în libertate a inculpatei. În subsidiar, solicită în temeiul art. 38515pct.2 lit.d Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună luarea față de inculpată a unei măsurii prev. de art.145 Cod pr.pen.
Inculpata a fost trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 26 Cod penal rap.la art.1,2,3,5 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.288 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.290 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și apreciază că față de această încadrarea juridică nu este pusă în libertate inculpata. O parte din persoane au beneficiat de clemența Parchetului întrucât au restituit sumele de bani, însă în ce o privește pe inculpata instanța, la verificarea legalității și temeiniciei, nu a ținut seama de comportamentul acesteia care s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală ori de câte ori a fost chemată,și a relatat întreaga activitate infracțională, pe care de altfel a și recunoscut-o, de pe urma căreia nu a obținut nici un beneficiu, precum nici de faptul că la termenul de judecată din data de 10 februarie 2009, singura dintre cei 25 de inculpați trimiși în judecată, a fost inculpata care a fost de acord să dea o declarație, ceilalți inculpați nefiind de acord să dea lămuriri cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
În ce privește temeiurile prev. de art.143 și 148 lit.f Cod pr.pen. care au stat la baza luării și menținerii măsurii arestului preventiv apreciază că nu mai subzistă. Consideră că art. 148 lit.f Cod pr.pen. nu este incident în cauză întrucât nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții. Condiția referitoare la limitele de pedeapsă subzistă, însă condiția referitoare la pericolul social concret pentru ordinea publică nu poate fi reținută întrucât nu sunt probe evidente, nefiind suficiente simple bănuieli. Consideră că nu se mai impune menținerea stării de arest deoarece nu rezultă nici o împrejurare care să demonstreze că eliberarea inculpatei ar tulbura în mod efectiv ordinea publică. În acest sens face referire la Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la cazul Kalai contra Turciei 2005 și Freimanis contra Letoniei, care s-au pronunțat în sensul că pericolul de sustragerede la proces nu poate fi dedus numai din severitatea pedepsei și că trebuie indicate motive plauzibile care să justifice riscul unei eventuale sustrageri de la proces.
De asemenea, apreciază că caracterul rezonabil al perioadei de arestare preventivă este depășit având în vedere că inculpata este arestată de 9 luni.
Solicită instanței să țină seama de persoana inculpatei, vârsta înaintată a acesteia, starea precară de sănătate în care se află, lipsa antecedentelor penale, precum și de faptul că nu a beneficiat de nici un leu pentru actele pe care le-a întocmit.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de inculpată și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, considerând că de la termenul anterior când s-a menținut măsura arestării preventive, nu au încetat temeiurile, prev. de art.143, 148 lit.f Cod pr.pen. care au stat la baza luării măsurii. De asemenea, apreciază că durata arestului preventiv de 9 luni nu depășește termenul rezonabil al duratei arestării preventive având în vedere gravitatea faptei comise de inculpată.
Apărătorul inculpatei, în replică, arată că după data de 27 ianuarie, acest termen de astăzi este primul când se pot constata cele susținute în apărare.
Inculpata, având ultimul cuvânt, arată că regretă cele întâmplate, precum și faptul că prin faptele comise a vrut doar să-i ajute de angajații firmelor la care ținea contabilitatea ( o parte dintre aceste persoane fiindu-i vecini ) să obțină anumite credite, astfel că le-a eliberat adeverințe în care a trecut veniturile brute și nete mai mari.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în baza art.300/2 raportat la art. 160/b pr.pen. s-a menținut măsura arestării preventive luată față de inculpata, fiica lui G și, născută la data de 19 octombrie 1949 în localitatea de, jud. B-N, domiciliată în municipiul C-N,-,.5,.2,.45, jud. C, văduvă, cetățenia română, studii superioare, ocupația economist la SRL C-N, fără antecedente penale, cu consecința respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, cu măsura preventivă de a nu părăsii localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că prin încheierea penală nr.35/C/19 iunie 2008 Tribunalului Cluj - Secția penală - s-a dispus arestarea inculpatei, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr.20/19.06.2008.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, inculpata a fost trimisă in judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.26 pen. rap.la art.215 alin.1, 2, 3, 5.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.288 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.290 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a pen.
Verificând măsura arestului preventiv a inculpatei s-a apreciat că există indicii că s-au comis fapte prevăzute de legea penală, aceste indicii conducând la presupunerea rezonabilă că inculpata le-a comis.
Din probele administrate până la această data, s-a reținut că în speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin.1 pr.pen. în sensul că inculpata este autoarea faptelor pentru care este cercetată.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege fiind sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatei, s-a subliniat faptul că, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar o faptă ca aceea pentru care este trimisă în judecată inculpata întrunește toate elementele menționate mai sus, mai ales că pe lângă prejudiciul foarte mare cauzat de inculpată prin activitatea sa infracțională, a mai atras în sfera infracțională un mare număr de persoane, iar justificarea inculpatei că a dorit să-i ajute pe ceilalți coinculpați, apare ca o justificare lipsită de temei văzând consecințele grave cauzate prin infracțiunile comise, aspecte de care instanța nu poate face abstracție atunci când are în vedere pericolul social concret pe care inculpat îl poate prezenta pentru societate.
Aprecierea inculpatei că faptele pentru care a fost trimisă în judecată nu prezintă pericol social concret mai mare decât faptele coinculpaților, concluzionând că aceștia sunt mai periculoși decât ea, este mai mult decât o părere subiectivă, instanța considerându-o ca fiind o părere total eronată, atât timp cât inculpata se dovedește a fi,creierul" și,motorul" întregii activități infracționale, iar mobilul acestei activități, în sensul încercării de a ajuta pe restul coinculpaților urmează a fi analizat cu ocazia soluționării pe fond a cauzei, în această fază de judecată probele de la dosar infirmă și acest raționament al inculpatei.
Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze, iar cauza inculpatei se încadrează în rândul cauzelor complexe, inculpata atrăgând în sfera infracțională un număr apreciabil de persoane, o bună parte fiind trimise în judecată alături de inculpată, 24 la număr.
Instanța, având în vedere infracțiunile pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedepsele prevăzute de legiuitor pentru faptele respective, precum și persoana acesteia, nu a apreciat că termenul scurs de la luarea măsurii arestării preventive ar fi atins punctul critic al termenului rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpata să fie cercetată în stare de libertate.
La dosar există indicii că inculpata a săvârșit faptele pentru care a fost cercetată și trimisă în judecată, iar lăsarea in libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, punerea sa în libertate ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare, de către persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori a unor astfel de fapte.
Subzistând temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și menținerea acestei măsuri și neexistând temeiuri noi care să justifice punerea în libertate a inculpatei, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal apreciind că în cauză este prezent temeiul arestării prev.de art.148 lit.f din pr. pen. respectiv că inculpata a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acesteia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a menținut această măsură apreciind inoportună a se înlocui cu măsura preventivă de a nu părăsii localitatea.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatei trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, acesta rezultând din gravitatea ridicată a faptelor imputate inculpatei, din modul și mijloacele de săvârșire a acestora, din împrejurările în care faptele au fost comise, dar și din durata și amploarea pe care au luat-o aceste activități ilicite și prejudiciile mari cauzate unităților bancare.
Prin urmare, s-a reținut că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpata cu respectarea dispozițiilor art.143 al.1-3.C.P.P. iar temeiul prev.de art.148 lit.f p Cod Penal, impune în continuarea privarea de libertate a inculpatei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termenul legal inculpata solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună revocarea măsurii arestării arestului preventiv cu consecința punerii în libertate a inculpatei, iar în subsidiar luarea față de inculpată a unei măsurii prev. de art.145 Cod pr.pen.
În motivarea recursului se arată că o parte din persoane au beneficiat de clemența Parchetului întrucât au restituit sumele de bani, însă în ce o privește pe inculpata instanța, la verificarea legalității și temeiniciei, nu a ținut seama de comportamentul acesteia care s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală ori de câte ori a fost chemată,și a relatat întreaga activitate infracțională, pe care de altfel a și recunoscut-o, de pe urma căreia nu a obținut nici un beneficiu, precum nici de faptul că la termenul de judecată din data de 10 februarie 2009, singura dintre cei 25 de inculpați trimiși în judecată, a fost inculpata care a fost de acord să dea o declarație, ceilalți inculpați nefiind de acord să dea lămuriri cu privire la faptele pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea art. 148 lit.f Cod pr.pen. nu este incident în cauză întrucât nu sunt întrunite cumulativ cele două condiții. Condiția referitoare la limitele de pedeapsă subzistă, însă condiția referitoare la pericolul social concret pentru ordinea publică nu poate fi reținută întrucât nu sunt probe evidente, nefiind suficiente simple bănuieli iar caracterul rezonabil al perioadei de arestare preventivă este depășit având în vedere că inculpata este arestată de 9 luni și nu în ultimul rând să țină seama de persoana inculpatei, vârsta înaintată a acesteia, starea precară de sănătate în care se află, lipsa antecedentelor penale, precum și de faptul că nu a beneficiat de nici un leu pentru actele pe care le-a întocmit.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefundat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Cluj rezultă că inculpata a fost trimisă in judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.26 pen. rap.la art.215 alin.1, 2, 3, 5.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. art.288 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. și art.290 alin.1 pen. cu aplicarea art.41 alin.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit.a, luându-se față de aceasta încă din cursul urmăririi penale măsura arestării.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care este cercetată inculpata prevăd pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care sunt învinuiți inculpații, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpaților, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității. Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
S-a subliniat că la aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive vor fi avute în vedere: complexitatea cauzei, aspectul dacă inculpații au prejudiciat în vreun fel eforturile magistraților de a lămuri toate aspectele de fapt, de a furniza atât apărării cât și acuzării mijloacele de probă și explicațiile pe care le consideră necesare (cauza contra Austriei; cauza S-R contra Elveției).
Durata arestării preventive a inculpatei de circa 9 luni nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpațiilor fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatei se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acesteia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acesteia în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatei-respectiv poziția procesuală de recunoaștere adoptată de către aceasta, colaborarea cu organele judiciare, absența antecedentelor penale precum și vârsta, participația penală a acesteia vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, precum și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui G și născută la 19 oct.1949 în prezent arestată și deținută în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 10.02.2009 a Tribunalului Cluj.
În baza art. 192 alin.2 Cp, va obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpata, fiica lui G și născută la 19 oct.1949 în prezent arestată și deținută în Penitenciarul Gherla împotriva încheierii penale din 10.02.2009 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe inculpată să plătească în favoarea statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - -
Red. /MN
3 ex.
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Ioana Cristina
