Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 953/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 1551/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.953/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 3: Vasile
GREFIER:
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta inculpată, personal, aflată în stare de arest preventiv și asistată juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, în baza delegației nr.-/29.06.2009 (atașată la fila 6 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, făcând aplicarea dispozițiilor art.38513din Codul d e procedură penală, acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentei inculpate solicită admiterea recursului, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.2 lit.d din Codul d e procedură penală, casarea încheierii atacate și, pe fond, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu există temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri de excepție, iar, în subsidiar, înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi țara ori localitatea, avându-se în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, care are șase copii minori în întreținere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea încheierii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică, întrucât temeiurile ce au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatei subzistă și în prezent și impun în continuare privarea ei de libertate, sens în care învederează că aceasta, deși a mai fost cercetată anterior, tot în stare de arest preventiv, a intrat din nou în conflict cu legea penală, fiind acuzată în cauza de față de săvârșirea unei infracțiuni ce prezintă o gravitate deosebită. De asemenea, la aprecierea necesității menținerii stării de arest preventiv a inculpatei, solicită a se avea în vedere și amploarea fenomenului infracțional constând în traficul de droguri, precum și impactul negativ pe care acesta îl produce pentru tot mai mulți membri ai societății.
Recurenta inculpată, personal, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.38513alin.3 din Codul d e procedură penală, arată că este de acord cu cele susținute de către apărătorul său și lasă soluția ce se va pronunța la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 16 iunie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a dispus, între alte măsuri, în temeiul art.3002rap. la art.160 din Codul d e procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatei (fiica lui și, născută la data de 28 ianuarie 1974 în B, CNP -, arestată în baza nr.36/UP/17.02.2009).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că inculpata a fost trimisă în judecată, la data de 11 mai 2009, în stare de arest preventiv, alături de alți trei inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, fiind acuzată că, la data de 17 februarie 2009, în urma înțelegerii avute cu inculpatul, s-a întâlnit cu acesta pe raza municipiului B și a preluat de la el 2 kilograme de heroină, ambalate în două pachete având aceleași dimensiuni și aspect cu alte două pachete, în care, la data de 15 februarie 2009, fost descoperită asupra inculpatului cantitatea de 1.748,9 grame de heroină, adusă de acesta din Turcia, la cererea inculpatului.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive a inculpatei a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar temeiurile care au determinat-o continuă să existe și impun în continuare privarea de libertate a acesteia, întrucât se menține pericolul concret pe care l-ar determina pentru ordinea publică lăsarea ei în libertate, acesta rezultând din natura și gravitatea infracțiunii de care este acuzată, din modalitatea concretă în care a fost comisă, din amploarea fenomenului infracțional de acest gen, din impactul lui negativ asupra societății, concretizat într-un sentiment de nesiguranță și insecuritate, precum și din circumstanțele personale ale inculpatei, care a mai fost arestată preventiv anterior pentru o infracțiune de aceeași natură, ceea ce generează temerea că, aflată în libertate, ar putea comite și alte fapte similare.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 18 iunie 2009)inculpata.
Recursul inculpatei a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 26 iunie 2009.
În dezbaterile asupra recursului, inculpata, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, fără a nega comiterea faptei pentru care a fost trimisă în judecată, a solicitat, în principal, revocarea măsurii arestării preventive, pe motiv că nu există temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri de excepție, iar, în subsidiar, înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi țara ori localitatea, în considerarea circumstanțelor sale personale, sens în care a invocat că are șase copii minori în întreținere.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Tribunalul a apreciat în mod corect asupra subzistenței temeiurilor de fapt și de drept ( art.143 și art.148 lit. din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatei, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acesteia, cu caracter preventiv.
Astfel, inculpata este judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc, prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 ( pedepsită cu închisoare de la 10 la 20 de ani), fiind acuzată de participarea la punerea în circulație, pe raza municipiului B, a unei cantități de 2 kilograme de heroină.
Probatoriul administrat în faza de urmărire penală (în cauză nefiind efectuat până în prezent niciun act de cercetare judecătorească) justifică presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpată a faptei penale anterior menționate, pe care chiar aceasta a recunoscut- în declarațiile date până în prezent și pe care, de altfel, nu a contestat-o nici în prezentul recurs.
De asemenea, este justă aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatei, dincolo de gravitatea sporită a infracțiunii de care este acuzată și de consecințele sociale nefaste ale acesteia (în condițiile unei creșteri alarmante a numărului de consumatori de droguri pe raza municipiului B, astfel cum se evidențiază în toate statisticile oficiale), relevantă fiind împrejurarea că inculpata a săvârșit fapta respectivă după numai aproximativ o lună și J de la punerea sa în libertate (la data de 30 decembrie 2008) de sub puterea unui alt mandat de arestare preventivă, emis într-o cauză separată, ce face în prezent obiectul Dosarului nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală, în care a fost trimisă în judecată, alături de mai mulți inculpați, între care (împreună cu care a comis și fapta din prezenta cauză), pentru săvârșirea unor fapte penale de aceeași natură.
Faptul că, după punerea ei în libertate, inculpata nu a ezitat să-și reia rapid acțiunile infracționale, aducătoare de importante venituri materiale ilicite, folosind același mod de acțiune, coroborat cu nivelul său scăzut de instrucție (a absolvit numai 8 clase), dar și cu împrejurarea că nu are ocupație și nici vreun loc de muncă care să-i permită a se întreține în mod legal, pe ea și familia, justifică în mod obiectiv temerea că, aflată din nou în libertate, aceasta prezintă un risc ridicat de a comite oricând alte asemenea fapte, ordinea de drept și însăși securitatea socială a comunității fiind astfel în mod serios amenințate.
În acest context, Curtea constată că referirea inculpatei la situația copiilor aflați în întreținerea sa este lipsită de orice relevanță, de vreme ce situația respectivă nu a constituit o motivație suficient de puternică pentru aod etermina pe ea la reconsiderarea conduitei infracționale, pe care a înțeles în mod conștient să o continue după ce a fost pusă în libertate, cu puțin timp în urmă, din executarea unui alt mandat de arestare preventivă.
Curtea constată și faptul că durata arestării preventive a inculpatei (dispusă la data de 17 februarie 2009) se încadrează în limitele unui termen rezonabil, procesul penal desfășurându-se până în prezent cu suficientă celeritate.
Întrucât, în raport cu motivele anterior expuse, nu au intervenit elemente noi care să conducă la constatarea încetării sau schimbării temeiurilor ce au determinat arestarea preventivă a inculpatei în prezenta cauză, Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile art.139 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală, pentru a se putea dispune revocarea sau înlocuirea acelei măsuri cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu - desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acesteia - fiind avansat din fondurile
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii din data de 16 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr-.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondurile
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 03.07.2009
- II.
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Carmen Veronica Găină, Vasile
