Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 962/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5550/2/2009
1452/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.962
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror -.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurenții-inculpați, și împotriva Încheierii de ședință din data de 20.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții-inculpați, și, personal, în stare de arest și asistați de apărător din oficiu și recurentul inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător ales cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri - un memoriu.
Reprezentantul Ministerului Public și apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită să fie încuviințată proba cu înscrisuri formulată de inculpatul.
Curtea, deliberând, admite și administrează proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursurilor, recurenții-inculpați, și fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenții-inculpați, și arată că recursurile acestora vizează încheierea de ședință din 20.05.2009, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a acestor inculpați. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii, iar pe fond, rejudecând, să se dispune judecarea acestora în stare de libertate, având în vedere că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nu s-au sustras urmăririi penale, nu se consideră vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, dar recunosc că sunt consumatori de droguri. De asemenea, mai arată că sunt reținuți de aproximativ 9 luni și că toți aveau un loc de muncă înainte de a fi arestați, iar inculpatul are în întreținere 4 copii minori.
Lăsarea în libertate a inculpaților nu va impieta cu nimic aflarea adevărului și se vor prezenta la toate termenele de judecată. Față de considerentele arătate mai sus, solicită admiterea recursurilor și punerea în libertate a inculpaților.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat de către inculpat împotriva încheierii prin care s-a dispus față de acesta menținerea stării de arest preventiv, casarea acesteia și pe fond, revocarea măsura arestării preventive în baza art.300/2 raportat C.P.P. la 160/b C.P.P. având în vedere considerentele care țin de probele care au fost administrate până în momentul de față, în faza de cercetarea judecătorească.
Apreciază că instanța de fond, prin încheierea prin care a menținut starea de arest a inculpatului, nu a analizat acele aspecte ce trebuie analizate cu ocazia fiecărei mențineri a stării de arest preventiv, și a apreciat în mod greșit că această măsură este singura măsură necesară în vederea desfășurării în bune condiții a procesului penal, iar dispozițiile legale, art.136, art.143 și art.148 lit.f sunt incidente în prezenta cauză și s-ar impune cu desăvârșire, ca singură măsură preventivă în momentul de față, menținerea stării de arest a inculpatului.
Consideră că în momentul de față nu se mai poate discuta despre existența temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive, pentru că unul dintre temeiurile care a fost luat în considerare de către instanța care a emis mandatul, era faptul că existau niște indicii. Dar, în această fază a procesului penale, nu se mai discută despre indicii, ci despre probe: investigatorul sub acoperire și colaborator au declarat faptul că nu au cumpărat droguri de la, ci de la, care este în stare de libertate;la percheziția domiciliară efectuată inculpatului, nu au fost găsite nici un fel de stupefiante.
Apreciază că sunt multe aspecte care pot determina dubiul cu privire la calitatea numitului de făptuitor al infracțiunii de trafic de droguri. Lipsa antecedentelor penale ale acestuia, este un aspect pe care instanța de judecată nu îl ia în considerare, faptul că își procura mijloacele de existență printr-o activitate licită, era taximetrist. Este tatăl al unui copil minor și apreciază că nu această măsură este necesară pentru a desfășura buna desfășurare a procesului penal.
Reprezentantul Ministrului Public solicită respingerea recursurilor ca nefondate, având în vedere că în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.300/2 raportat la art.160/b al.3 întrucât C.P.P. cercetarea judecătorească este în curs de desfășurare și necesită menținerea inculpaților în stare de arest. Instanța a analizat în mod corect toate probele din care rezultă că la acest moment există indicii temeinice - probe existente la dosar, explicate pe larg în rechizitoriu, iar martorii audiați până în prezent de către instanță, nu au infirmate cele reținute prin rechizitoriu, în sensul că inculpații sunt traficanți de stupefiante, de droguri de mare risc, iar această faptă prezintă o gravitate deosebită și impune aplicarea dispozițiilor menționate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu există nici o probă care să dovedească vinovăția lui și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt arată că era consumator de droguri, este nevinovat și dorește să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt arată că s-a prezentat la Parchet de bună voie, înainte de fi reținut lucra și solicită să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt arată că a recunoscut că s-au găsit droguri asupra lui, în casă, avea un loc de muncă și dorește să fie judecat în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 20.05.2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală constată:
Prin încheierea de ședință din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpaților:,.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de către inculpați, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală conduc la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit și consecințele deosebit de grave ca urmare a săvârșirii lor și nu în ultimul rând cuantumul prejudiciului creat.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva încheierii de ședință au declarat recurs inculpații,criticând soluția fondului pentru nelegalitate și netemeiniciesub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpaților.
Recurenții au solicitat să se dispune judecarea în stare de libertate, având în vedere că nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, inculpații nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, nu s-au sustras urmăririi penale, nu se consideră vinovați de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, dar recunosc că sunt consumatori de droguri. De asemenea, mai arată că sunt reținuți de aproximativ 9 luni și că toți aveau un loc de muncă înainte de a fi arestați, iar inculpatul are în întreținere 4 copii minori.
Lăsarea în libertate a inculpaților nu va împieta cu nimic aflarea adevărului și se vor prezenta la toate termenele de judecată. Față de considerentele arătate mai sus, solicită admiterea recursurilor și punerea în libertate a inculpaților.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penala rezultă că recurenții din prezenta cauza sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.
Arestarea inculpaților poate fi menținută,în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurenți s-a dispus anterior,conform mandatelor de arestare preventivă nr 17/2009(pentru inculpatul ),16/2008 (pentru inculpatul ), 11/2008 (pentru inculpatul ), 15/2008 (pentru inculpatul ) fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpaților fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, față inculpați, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana fiecăruia dintre cei trei inculpați, a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive a acestora.
Se constată că inculpații din prezenta cauză au fost trimiși în judecată,pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic de droguri în formă continuată cu reținerea circumstanței agravante a săvârșirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună. robatoriul administrat până în prezent relevă motive verosimile - inclusiv în accepțiunea art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - de a crede că inculpații au săvârșit într-adevăr faptele penale de care sunt acuzați, existând la acest moment cel puțin indicii temeinice care justifică în mod rezonabil o astfel de presupunere.
Pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertate a inculpaților rezultă din natura faptei comise, trafic de droguri, numărul actelor materiale, comiterea faptei de mai multe persoane împreună.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursurile declarate de inculpați ca fiind nefondate și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, le va respinge ca atare.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îi va obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondaterecursurile declarate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din 20.05.2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală.
Obligă recurenții, la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care sumele de 100 lei pentru fiecare onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul.
Obligă pe recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 1.07.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./17.07.2009
Ex.2
-/II.
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
