Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 965/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5915/2/2009
1539/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.965
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului, recurentul-inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul desemnat din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din data de 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București. Arată că art.148 prevede C.P.P. condițiile și cazurile în care are loc arestarea preventivă a inculpatului, ținând cont de scopul acesteia, de gradul de pericol social, de sănătatea inculpatului, de antecedente penale situații care privesc persoana față de care se ia această măsură. Deși inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, apreciază că lăsarea în libertate a acestuia nu prezentă un pericol concret pentru ordinea publică, nu ar influența în vreun fel buna desfășurare a procesului penale, nu s-ar sustrage cercetării judecătorești și nici nu ar săvârși o altă infracțiune.
Față de considerentele arătate mai sus, solicită admiterea recursului și lăsarea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică hotărârea atacată, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea în concurs real a mai multor infracțiuni, între care și complicitate la infracțiunile de tâlhărie și furt calificat, infracțiuni, care prezintă un pericol social concret, atât față de limitele prevăzute de lege pentru aceste infracțiuni cât și față de modalitatea concretă în care inculpatul a participat la săvârșirea acestor infracțiuni, împreună cu alte persoane și atitudinea pe care inculpatul a avut-o până în acest moment în fața instanței.
Consideră că față de aceste argumente, menținerea stării de arest pronunțată de Tribunalul București, în condițiile în care, față de inculpat s-a dispus deja condamnarea de către instanța de fond, precum și față de circumstanțele anterioare, acesta fiind condamnat tot pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, săvârșind fapta în prezenta cauză în stare de recidivă postexecutorie, conduc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 12.06.2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală constată:
Prin încheierea de ședință din 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr.14324/3oo/2009, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului. A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revocare a măsuri arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, Proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de către inculpați, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală conduc la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit și consecințele deosebit de grave ca urmare a săvârșirii lor și nu în ultimul rând cuantumul prejudiciului creat.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal
n conformitate cu art. 3002Cp.p., în cauzele in care inculpații sunt arestați, instanța legal sesizată este datoare sa verifice periodic în cursul judecății, legalitatea si temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art.5 paragraful4 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale(CEDO).
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit principiul general în această materie în hotărârea Wemhoff Germeniei: "detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală și ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile independent de faptul că ea se va imputa sau nu din pedeapsă".
Aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete de ale fiecărei cauze pentru a se vedea in ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării in stare de libertate" ( Italiei).
Din oficiu, în conformitate cu ari. 300 ind.2 C.P.P. verifică legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a apelanților inculpați și, constată:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 2 B emis la data de 16. 12.2008, in dosarul urmărire penală, nr. 14357 /P /2008, au fost trimiși in judecată, stare de arest preventiv inculpații pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la tâlhărie, furt calificat, conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fără a posedat permis de conducere și cu numere de înmatriculare false, prev. de art. 26 rap. Ia art. 211 alin. 1, alin. 1, alin. 2 lit. b, c și alin. 21lit. a din p, art. 208 alin. 1-art. 209 alin. 1 lit. i p, art. 208 alin. 1- art. 209 alin. 1 lit. a, g, e p, art. 86 alin. 2 și art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 rap. toate cu aplic. disp. art. 33 lit. din p și, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 1, 2 lit. b și c, alin. 2 ind. 1. a
Cod PenalÎn actul de, sesizare a instanței s-a reținut, în sarcina inculpatului, că in seara zilei de 19.11.2008, acesta a sustras autoturismul marca 1310, cu nr. înmatriculare B-88-, de culoare albă, aparținând părții vătămate, a condus același autoturism asigurând fuga de la locul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie de către inculpatul asupra părții vătămate -, însușindu-și totodată și bunurile aflate în geanta acesteia, a sustras numerele de înmatriculare de la autoturismul părții vătămate pe care le-a aplicat autoturismului sustras, după consumarea infracțiunii de tâlhărie, conducând cu acest nr. respectiv B-97-AR autoturismul pe drumurile publice, în condițiile în care nu poseda permis de conducere, fiind surprins în trafic de organele de poliție din cadrul Secției 6-DGPMB.
În sarcina inculpatului s-a reținut că, la data de 19.11.2008, în jurul orelor 22.30 deposedat prin violență pe partea vătămată de geanta avută asupra ei părăsind în grabă locul faptei cu autoturismul condus de către acesta din urmă, care a aruncat geanta respectivă și restul conținutului acesteia, in timp ce conducea autoturismul sustras pe drumurile publice.
Analizând materialul probator administrat în cauză tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
În seara zilei de 19.11.2008, inculpatul a sustras autoturismul marca 1310 de culoare albă cu nr. de înmatriculare B-88- aparținând părții vătămate parcat pe-, sector 2 pe care l-a pornit cu ajutorul unei lame metalice tip "leră" și l-a condus pe drumurile publice. În jurul orelor 22.00 s-a întâlnit cu inculpatul rulând în continuare cu autoturismul sustras. Când au ajuns în pe strada RVc ei doi inculpați au observat partea vătămată pe care au urmărit-o până în dreptul" blocului de la nr. 13, unde aceasta s-a oprit căutându-și cheile pentru a intra în imobilul în care locuiește. În acest moment, inculpatul a oprit autoturismul, iar inculpatul a coborât și s-a apropiat din spate de partea vătămată, încercând să-i smulgă geanta. Întrucât partea vătămată a opus rezistență inculpatul a lovit-o cu pumnul în față de două ori, reușind în cele din urmă să îi smulgă geanta, după care s-a întors în fugă in autoturismul condus de inculpatul, care a demarat și a dispărut de la fața locului. În continuare, inculpatul a sustras plăcuțele - de înmatriculare de la autoturismul părții vătămate, pe care le-a aplicat autoturismului sustras, conducând în continuare autoturismul cu numere false pe drumurile publice. În jurul orelor 23.50 inculpatul a intrat cu autoturismul pe str. - - pe contrasens, moment în care observând un echipaj de poliție au oprit autoturismul și au stins farurile. Lucrătorii de poliție au procedat la verificarea celor doi inculpați și a autoturismului. S-a constatat că acesta era condus de inculpatul, iar inculpatul se afla pe locul din dreapta față. De asemenea s-a mai constatat că persoana care conducea autoturismul, inculpatul, nu avea cheile și nici actele autoturismului 1310, pe care erau montate plăcuțe cu nr. de înmatriculare B-97ARN, iar în urma verificării interiorului autoturismului s-a găsit o leră și o pereche de ochelari de damă păstrați într-un model împletit de culoare bej.
La controlul corporal efectuat asupra inculpatului s-au găsit suma de 180 Ron, un telefon marca Sony-Ericso seria -- - și un telefon Nokia 2626.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatulcriticând soluția fondului pentru nelegalitate și netemeiniciesub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Arestarea inculpaților poate fi menținuta, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior,conform nr. 192 din 20.11.2008, fiind prelungită ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpaților fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, față inculpați, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului, a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive. Existența motivelor de a crede că inculpatul a săvârșit infracțiunea decurge și din condamnarea pentru aceste fapte pronunțată de judecătoria sectorului 2 B, prin sentința penală nr. 168/05.03.2009
S-a reținut în sarcina inculpatului că, în data de 19.11.2008, în jurul orelor 20,00 - 21,30, împreună cu coinculpatul, au sustras prin forțarea butucului portierei stânga față și butucul contact, autoturismul marca 1310, de culoare albă, cu nr. de înmatriculare B-88-, aparținând părții vătămate, fiind surprins ulterior în flagrant de către organele de poliție din cadrul Secției 6 Poliție, în timp ce autoturismul era condus de acesta, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de furt calificat și conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a avea permis de conducere, fapte prev. de ar. 208 alin. 1- 209 alin. 1 lit.a,e,g și i Cod penal și art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, republicată.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică decurgând don lăsarea în libertatea inculpatului, Curtea constată că acesta decurge din natura faptelor descrise mai sus. Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală,îl va respinge ca atare.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 12.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei - reprezentând onorariul apărătorului din oficiu - se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red.
Dact./13.07.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
