Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 968/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5095/2/2009
1359/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 968
Ședința publică de la 26 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - IC.T - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 02.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales - avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat având cuvântul, critică încheierea Tribunalului București prin care - în temeiul art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală a dispus menținerea duratei arestării preventive pe durata de 60 de zile. Dacă în faza de urmărire penală se poate dispune arestarea preventivă sau prelungirea acestei măsuri în mod legal și temeinic, doar pe aspectul unor indicii temeinice prevăzute de art. 143 raportat la art. 148 lit. f Cod procedură penală - în contextul dispozițiilor art.68/1 Cod procedură penală -, în faza în care se află dosarul, având în vedere că instanța a fost sesizată cu Rechizitoriu, nu se mai pot avea în vedere doar indiciile temeinice ci, în primul rând, probele.
Solicită a se observa că de la momentul luării măsurii arestării preventive și până în prezent nu s-a mai efectuat nici un act de urmărire penală, în afara prezentării materialului și întocmirii rechizitoriului.În acest context, apărarea apreciază că nu au mai apărut alte temeiuri. Cu privire la temeiurile inițiale, solicită a se avea în vedere că în afară de declarația coinculpatului există un proces-verbal de redare a unei convorbiri telefonice între clientul său și alt inculpat și procesul-verbal de percheziție ce a avut loc cu ocazia reținerii. Cu privire la interceptările telefonice efectuate, susține că la dosar nu există nici o autorizație emisă de procuror sau de instanța de judecată, împrejurare față de care procesul-verbal mai sus amintit este lovit de nulitate absolută.
În continuare susține că nu sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală pentru a se constata legalitatea și temeinicia conform art. 300/1 Cod procedură penală. - în ceea ce privește infracțiunea de deținere pentru trafic de droguri de risc.
Inculpatul a mai fost trimis în judecată și pentru consum de droguri de mare risc. În fața instanței de fond, la termenul când s-a discutat menținerea arestării preventive, apărarea a depus la dosar o scrisoare medicală prin care se arată că este recurentul este bolnav de TBC și tratamentul constă în administrarea de codeină. Sub acest aspect,infracțiunea de deținere de droguri în vederea consumului propriu, nu mai subzistă.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, a se dispune revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca fiind nefondat, având în vedere legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive la 15 mai 2009. În raport de probele administrate, în cauză sunt întrunite cerințele art. 143 Cod procedură penală, apreciind incidente în continuare și disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală - raportat numai la fapta reținută ca fiind comisă de inculpat, dar și la împrejurarea că acesta este recidivist și consumator de droguri. Așa fiind,recurentul prezintă pericol pentru ordinea publică și consideră că în mod legal s-a dispus menținerea stării de arest.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Cu privire la recursul penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 2.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-, în baza art. 3001alin. 1 și 3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului și s-a menținut starea de arest preventiv a acestuia.
Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. 1 și art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal constând în aceea că la data de 14.05.2009 a deținut fără drept spre vânzare 87.10 gr. cannabis și pentru consum propriu 10 comprimate de codeină.
S-a mai reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea art. 136 alin. ultim Cod procedură penală; art. 143 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, raportate la art. 148 lit. f Cod procedură penală și că în cauză subzistă motivele care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului; pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică prin sentimentul de insecuritate pe care l-ar provoca în rândul societății civile, față de extinderea fenomenului infracțional din acest domeniu pe întreg teritoriul țării, amplificarea și diversificarea criminalității asociate consumului de droguri, natura și gravitatea faptelor comise, perseverența infracțională manifestată de inculpat.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a solicitat să fie judecat în libertate motivând că după finalizarea urmăririi penale nu au apărut indicii noi, nu există probe din care să rezulte vinovăția sa și este și bolnav de TBC.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza acelor și lucrărilor din dosar în raport de criticile formulate cât și din oficiu conform art. 3856(3) Cod procedură penală constată nefondat recursul.
Instanța de fond verificând din oficiu, în camera de consiliu, legalitate ași temeinicia arestării preventiva a inculpatului, în mod corect a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă nu au încetat și acestea impun în continuare privarea de libertate a acestuia pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În această fază procesuală a cauzei nu pot fi analizate criticile formulate de inculpat cu privire la legalitatea unor probe administrate în cursul urmăririi penale, aspecte ce țin de soluționarea pe fond a cauzei și nu pot fi invocate și examinate în camera de consiliu.
Ca urmare se constată că încheierea atacată este legală și temeinică considerente față de care recursul urmează a fi respins ca nefondat în baza art. 38515m pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 2.06.2009 pronunțată în dosarul nr-. de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex,-02.07.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Lucia Rog
