Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 969/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5653/2/2009
1482/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 969
Ședința publică de la 26 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreea Cioată
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - -
* * * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 16.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții inculpați, - ambii în stare de arest și asistați de apărător ales, avocat, în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.73380 emisă de Baroul București - Cabinet Individual și, în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, consideră încheierea recurată nelegală și netemeinică și susține că - în opinia apărării - temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive s-au schimbat. Inculpatul a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele de urmărire penală vis-a-vis de propria-i situație, dar și cu privire la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce se ocupau cu traficul de droguri. De asemenea, mai arată că până la finele anchetei recurentul a produs dovezi și înscrisuri din care rezultă că la momentul reținerii cu propunere de arestare era elev la liceu în clasa a X-a, beneficiind de o caracterizare foarte bună din partea cadrelor didactice. Mai arată că fapta comisă a fot doar rezultatul unui teribilism prost înțeles, iar în perioada petrecută în arest, clientul său a înțeles gravitatea infracțiunii comise.
Pentru aceste motive și considerând că lăsat liber inculpatul nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, punerea în libertate a recurentului,neexistând temeri că acesta ar putea periclita buna desfășurare a procesului penal în continuare.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Municipiul
Același avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat arată că a fost arestat în aceiași zi, propunerea de arestare fiind respinsă inițial de Tribunalul București pentru că în ceea ce-l privește pe acesta există o serie întreagă de chestiuni care s-au pus în discuție vis-a-vis de prezumtiva sa activitatea infracțională și care odată cu finele anchetei penale nu ți-au găsit o motivație și un probatoriu suficient care să convingă că lucrurile s-au derulat astfel cum au reținut organele de anchetă. Solicită a se observa că sunt foarte multe contradicții cu privire la probatoriu, ceea ce au dat naștere la foarte multe dubii care, în înțelesul legii penale, nu pot fi interpretate decât în favoarea inculpatului. În ceea ce privește datele personale ale recurentului, solicită a se avea în vedere că acesta era elev la momentul reținerii sale, provine dintr-o familie organizată.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond, punerea în libertate a recurentului, neexistând temeri că acesta ar putea periclita buna desfășurare a procesului penal în continuare.
În subsidiar, dacă nu va fi primită această apărare, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, arată că prin încheierea recurată, Tribunalul Bucureștis -a pronunțat atât pe cererea de liberare provizorie sub control judiciar, cât și cu privire la starea de arest a inculpatului.
În ceea ce privește cererea de liberare provizorie sub control judiciar a recurat încheierea având în vedere disp. art. 385/9 pct. 17/1 Cod procedură penală astfel cum acesta a fost revigorat prin decizia Curții Constituționale. Consideră că instanța a aplicat în mod greșit legea la momentul la care a respins această cerere de liberare sub control judiciar, având în vedere condițiile ce se impun pentru admiterea unei astfel de cereri. La respingerea acestei cereri instanța a avut în vedere pericolul social concret, dar nu s-a referit și la art. 136 Cod procedură penală nu a motivat în mod în mod temeinic care ar fi condițiile sau aspectele reliefante din dosar care să conducă instanța că inculpatul ar comite alte infracțiuni dacă ar fi lăsat în stare de libertate, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar influența martori sau părțile vătămate.În continuare solicită a se ține cont de faptul că recurentul a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă,astfel că nu ar avea cum să zădărnicească aflarea adevărului. Cu privire la influențarea altor persoane solicită a se observa că infracțiunea, prin natura sa nu presupune părți vătămate, iar martorii sunt în mare majoritate martori sub acoperire, iar ceilalți martori nu au dat declarații cu privire la inculpatul pe care îl apără. În opinia apărării, pe lângă considerentele pe care instanța le-a avut în vedere la respingerea cererii de liberare sub control judiciar - și care nu sunt îndestulătoare - trebuia să aprecieze în mod judicios și temeinic toate aspectele arătate mai sus, nu să se oprească doar la interpretarea disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală raportat la art. 143 Cod procedură penală.
Față de cele arătate mai sus solicită - în principal - admiterea cererii de liberare sub control judiciar, cu impunerea tuturor condițiilor prevăzute de Codul d e procedură penală.
Dacă se va trece peste această apărare, solicită admiterea recursului și revocarea măsurii arestări preventive, avându-se în vedere toate aspectele invocate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate - pe care o consideră nelegală și netemeinică și pe fond, punerea în libertate a recurentului, dat fiind faptul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Astfel, susține că instanța nu a făcut o analiză a fiecărui caz în parte, situația tuturor inculpaților din prezentul dosar fiind analizată în bloc. În opinia apărării, nu s-a justificat nici luarea măsurii și cu atât mai mult, nici menținerea acestei măsuri. În sarcina recurentului s-a reținut o singură faptă - comisă cu mult timp înainte de constituirea grupului infracțional, astfel că inculpatul nu face parte din grupul infracțional, împrejurare ce rezultă și din rechizitoriu. După ce a comis fapta de vânzare supravegheată a cinci pastile de ecstasy - în contextul în care era consumator ocazional și vrând să nu mai consume droguri, s-a hotărât să scape de aceste pastile vânzându-le unui colaborator sub acoperire la prețul cu care le achiziționase - nu a mai făcut nici un gest din care să rezulte că ar mai persevera în această activitate infracțională.
Față de cele arătate mai sus și având în vedere că este arestat de două luni, iar termenul de fond este fixat abia pe 11 august 2009, consideră că nu se impune menținerea stării de arest, astfel că solicită admiterea recursului și punerea în libertate a recurentului. În încheiere, solicită a se avea în vedere că face parte din grupul celor trei inculpați pentru care nu s-a emis inițial mandat de arestare preventivă și nu este cunoscut cu antecedente penale. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul parchetuluisolicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
În ceea ce privește susținerea inculpatului - prin apărătorul său ales - referitor la atitudinea cooperantă, arată că este o atitudine judicioasă, care ar fi fost mai eficientă dacă inculpatul nu ar fi comis vreo infracțiune de o gravitate deosebită. Circumstanțele personale ale recurentului vor fi avute în vedere ulterior, cu ocazia judecării cauzei, conform art. 72 Cod penal. La percheziția domiciliară s-au mai găsit și alte doze de canabis pregătite pentru vânzare, ceea ce întărește afirmația că lăsat în libertate, recurentul prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește cele arătate de inculpatul, apreciază că probele administrate au fundamentat corect reținerea în sarcina sa a infracțiuni de trafic de droguri de risc.
Cu privire la cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpatul, consideră că instanța a făcut corect aplicarea art. 160/2 alin. 1 și 2 Cod procedură penală și coroborând aceste dispoziții cu cele ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, în mod corect a reținut că desfășurarea în bune condiții a procesului penal impune judecarea inculpatului în stare de arest. În ceea ce privește incidența art. 160/b alin. 3 Cod procedură penală, consideră că sunt aplicabile pe deplin față de cele arătate mai sus.
Referitor la inculpatul, solicită a se observa că instanța a avut în vedere fapta inculpatului, pe care a apreciat-o în raport de incidența art. 148 lit.f și art. 143 Cod procedură penală.
Concluzionând, solicită respingerea recursurilor ca fiind nefondate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și solicită a fi judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că regretă fapta comisă și este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că nu are legătură cu ceilalți din grup și este de acord cu concluziile apărătorului său ales.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin încheierea din data de 16.06.2009 a Tribunalului București - secția I penală, dată în dosar nr-, în baza art.300/2 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și, menținându-se starea de arest preventiv a acestora.
Totodată, s-au respins ca neîntemeiate cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara, formulate de inculpații, și, cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, precum și cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul, în urma nalizării actelor și lucrărilor dosarului, prin raportare la dispozițiile avute în vedere la momentul emiterii mandatelor de arestare preventivă, a constatat că măsura arestării preventive inculpaților, Rata, și este temeinică și legala, iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei masuri, subzista și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
Totodată, Tribunalul a apreciat că măsura arestam preventive a fost
dispusă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv art. 143, art. 1491Cpp, art. 148 lit. f Cpp și art. 151 Cpp.
Astfel, în cauză, există suficiente indicii temeinice în sensul art. 143 alin. 3 Cpp, din care, rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, relevante in acest sens fiind probele administrate în faza de urmărire penală.
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite cumulativ și art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă din modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor, din natura și gravitatea faptelor pentru care sunt cercetați, din limitele de pedeapsă stabilite de legea specială, cantitatea de drog traficată, care nu este de neglijat, având în vedere consecințele pe care drogurile le produc asupra persoanei consumatoare, dar și asupra persoanei nonconsumatoare, dar care se ocupă cu vânzarea acestora, întrucât determină inițierea sau încercarea de a obține venituri substanțiale, chiar dacă ilicite, din vânzarea acestora.
De asemenea, la aprecierea gradului de pericol social concret pentru ordinea publică, pe care l-ar prezenta inculpații fiind judecați în libertate, instanța a avut în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpaților, sens în care reține că inculpații, și sunt recidiviști, ultimul dintre cei trei fiind arestat în altă cauză, pentru același gen de infracțiuni, iar inculpatul este cunoscut cu antecedente penale.
Totodată, reținând că, și la acest moment procesual, subzistă și nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la data arestării preventive, a apreciat că, în vederea bunei desfășurări a procesului penal, conform disp. art. 136 Cpp, având în vedere și stadiul procesual, urmând a se proceda la cercetarea judecătorească, se impune și se justifică privarea de libertate a inculpaților și în continuare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 3002Cpp, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și și va menține starea de arest preventiv a acestora.
De asemenea, pentru aceleași motive, a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulate de inculpații și, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, formulată de inculpatul, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, formulate de inculpații, și și cererea de revocare a măsurii arestării preventive, formulată de inculpatul.
Prin cererea formulată la data de 27.05.2009, de apărătorul ales al inculpatului, însușită de inculpat si susținută în ședință publică, s-a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.
In motivarea cererii, inculpatul a arătat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege și că nu există date din care să rezulte că, fiind lăsat în libertate, prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.
Pe lângă condițiile impuse de lege, trebuie verificat însă, dacă, așa cum prevede art. 136 alin. 2 Cpp, scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 alin. 1 Cpp (asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei), poate fi atins sau nu prin liberare provizorie sub control judiciar.
Această verificare se face prin raportare la criteriile prevăzute de art. 143 Cpp și art. 148 Cpp, ce au condus instanța de control judiciar la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Or, procedând la verificarea aspectelor menționate anterior, instanța a apreciat că, în cauza de față, deși cererea inculpatului este admisibilă în principiu, scopul măsurii preventive nu poate fi atins prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia, întrucât asigurarea bunei desfășurări a procesului penal impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de arest, în condițiile în care subzistă temeiurile de arestare prev. de art. 148 lit. f Cpp.
Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea faptelor săvârșite, limitele de pedeapsă stabilite de lege, situația de fapt, reținută în sarcina inculpatului, precum și stadiul procesual al cauzei, cercetarea judecătorească debutând la un termen de judecată ulterior.
Chiar dacă, în condițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel cum acest text este interpretat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, inculpatul arestat preventiv are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabilșide a fi eliberat în cursul procedurii, instanța reține că oportunitatea liberării provizorii sub control judiciar urmează a fi evaluată prin raportare la stadiul actual al procedurii, iar pe de altă parte, durata arestării preventive a inculpatului nu este disproporționată în raport de importanța și complexitatea cauzei, precum și de gravitatea faptelor imputate.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, inculpatul a susținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestări preventive s-au schimbat, căci a avut o atitudine sinceră și cooperantă cu organele de urmărire penală vis-a-vis de propria-i situație, dar și cu privire la identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce se ocupau cu traficul de droguri. Inculpatul a mai arătat că era elev la liceu în clasa a X-a, beneficiind de o caracterizare foarte bună din partea cadrelor didactice; cât privește fapta comisă, aceasta a fost doar rezultatul unui teribilism prost înțeles, iar în perioada petrecută în arest, a înțeles gravitatea infracțiunii comise.
Inculpatul a solicitat a se observa că sunt foarte multe contradicții cu privire la probatoriu, ceea ce au dat naștere la foarte multe dubii care, în înțelesul legii penale, nu pot fi interpretate decât în favoarea sa. În ceea ce privește datele sale personale, acestea sunt unele favorabile (elev la momentul reținerii sale, provine dintr-o familie organizată).
Inculpat a susținut că instanța de fond a aplicat în mod greșit legea la momentul la care a respins cererea sa de liberare sub control judiciar. La respingerea acestei cereri instanța a avut în vedere pericolul social concret, dar nu s-a referit și la art. 136 Cod procedură penală, nu a motivat în mod în mod temeinic care ar fi condițiile sau aspectele reliefante din dosar care să conducă instanța că ar comite alte infracțiuni dacă ar fi lăsat în stare de libertate, că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului sau că ar influența martori sau părțile vătămate. A mai solicitat a se ține cont de faptul că a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând fapta comisă, astfel că nu ar avea cum să zădărnicească aflarea adevărului.
Inculpatul,la rândul său, a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. În sarcina sa s-a reținut o singură faptă - comisă cu mult timp înainte de constituirea grupului infracțional, astfel că el nu face parte din grupul infracțional, împrejurare ce rezultă și din rechizitoriu. După ce a comis fapta de vânzare supravegheată a cinci pastile de ecstasy - în contextul în care era consumator ocazional și vrând să nu mai consume droguri, s-a hotărât să scape de aceste pastile, vânzându-le unui colaborator sub acoperire la prețul cu care le achiziționase - nu a mai făcut nici un gest din care să rezulte că ar mai persevera în această activitate infracțională.
Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art.385/6 Cod procedură penală, Curtea reține următoarele:
Și în acest stadiu procesual există la dosarul cauzei probe și indicii temeinice că cei patru inculpați recurenți au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, cum corect a reținut prima instanță, fiind așadar întrunite în continuare cerințele art.143 Cod procedură penală rap. la art.68/1 Cod procedură penală. De altfel, inculpații (cu excepția lui ) nici nu au înțeles să critice încheierea atacată sub acest aspect, în condițiile în care au adoptat o atitudine procesuală sinceră, de recunoaștere a săvârșirii faptelor. Nici în ceea ce îl privește pe inculpatul, probatoriul administrat până în prezent nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că acesta a comis faptele ce i se impută. Desigur, aceasta nu dispensează instanța de fond de a verifica apărările pe care și le face acest inculpat, în scopul aflării adevărului, pentru o corectă stabilire a situației de fapt (cu influență nemijlocită asupra măsurii arestării preventive, din perspectiva art.143 Cod procedură penală).
Cât privește temeiul prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea constată că și acesta se menține, căci, pe de o parte, subzistența cerinței cuantumului minim al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile imputate este indiscutabilă, iar pe de altă parte, lăsarea în libertate a inculpaților, și prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică. În lipsa unei definiții legale a noțiunii de "pericol concret pentru ordinea publică", în doctrina și în practica judiciară s-au conturat mai multe criterii în funcție de care se analizează în concret această noțiune. Astfel, se au în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (vârstă, studii, stare de sănătate, conduită anterioară în societate, antecedente penale etc.), natura și gravitatea faptei (care, deși nu pot fundamenta în mod singular măsura arestării preventive, nu pot fi totuși înlăturate din această analiză), urmările produse etc. Toate aceste aspecte sunt analizate în mod coroborat, pentru a se vedeadacășiîn ce măsurăse justifică privarea de libertate a unui individ, pe considerentul protejării ordinii publice. Relevanță, din acest punct de vedere, prezintă și jurisprudența Curții (în special cu referire la unele cauze împotriva Franței, printre care și ), în care s-a admis că prin gravitatea deosebită și prin reacția particulară a opiniei publice, anumite infracțiuni pot suscita "o tulburare a societății", de natură să justifice o detenție preventivă.
În speță, Curtea reține că deși inculpații și beneficiază de circumstanțe personale favorabile (tineri ce provin din familii organizate, cu atitudine procesuală sinceră, necunoscuți cu antecedente penale) sunt totuși trimiși în judecată pentru infracțiuni de o gravitate deosebită (trafic de droguri de risc și respectiv mare risc și nițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de infracțiuni), infracțiuni care, față de împrejurările și modalitățile concrete în care se reține că au fost comise, dar și prin urmările produse sau care s-ar fi putut produce (afectarea gravă a sănătății publice) relevă nu numai un ridicat grad de pericol social concret, dar și o periculozitate sporită a inculpaților.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, este drept că activitatea infracțională ce i se impută acestuia este una mai redusă față de a celorlalți doi recurenți inculpați de care s-a făcut vorbire mai sus, însă nu mai puțin adevărat este faptul că acest inculpat nu este la primul conflict cu legea penală, fiind anterior condamnat tot pentru săvârșirea unei infracțiuni la Legea nr.143/2000. Or, în lipsa unei înțelegeri minime de către inculpat a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de legea penală, există oricând riscul săvârșirii altor asemenea fapte.
Se constată că cei trei inculpați au fost arestați preventiv în aprilie 2009, intervalul de timp scurs de la acel moment nedepășind o durată rezonabilă și nefiind nici de natură să atenueze semnificativ pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea acestora în libertate, prin reacția negativă a opiniei publice, față de gravitatea faptelor pentru care sunt judecați.
Ca atare, în mod corect prima instanță a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, și nu numai că se mențin, ci și impun privarea în continuare de libertate a acestora, pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, fiind întrunite cerințele art.160/b alin.3 Cod procedură penală. Pe cale de consecință, neintervenind vreo schimbare a acestor temeiuri (în sensul cerut de art.139 alin.1 Cod procedură penală), este întemeiată respingerea cererilor inculpaților și, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara.
Tot astfel, Curtea constată că în mod justificat Tribunalul a apreciat că scopul pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului (prin prisma dispozițiilor art.136 alin.1 Cod procedură penală) nu poate fi atins în cauză prin punerea acestuia în libertate provizorie, un argument în plus față de cele reținute de prima instanță constituindu-l și timpul scurt scurs de la momentul luării arestării preventive a inculpatului (de 2 luni și J). Se are în vedere faptul că atât la soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, cât și ulterior, s-a statuat că scopul prev. de art.136 alin.1 Cod procedură penală nu poate fi atins în alt mod decât prin luarea și respectiv menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar de la aceste momente procesuale (situate foarte aproape în timp) nu au intervenit niciun fel de schimbări care să justifice atingerea acestui scopaltcumva, respectiv prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Pentru considerentele mai sus expuse, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică cu privire la inculpații, și, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile declarat de acești inculpați, soluție în raport de care îi va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea constată că în acest stadiu procesual nu se mai justifică menținerea celei mai severe dintre măsurile preventive, buna desfășurare a procesului penal putând fi asigurată și prin intermediul unei alte astfel de măsuri.
Astfel, dacă la momentul arestării preventive a inculpatului luarea măsurii se impunea în raport de dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală, dată fiind amploarea activității infracționale cercetate și numeroasele persoane implicate, nu aceeași este situația în prezent, căci urmărirea penală a fost finalizată, considerându-se de către MINISTERUL PUBLIC că au fost administrate toate probele necesare pentru stabilirea adevărului. Nu lipsit de relevanță, din acest punct de vedere, este faptul că în urma finalizării cercetărilor, inculpatul (spre deosebire de ceilalți inculpați) nu a fost trimis în judecată decât pentru o singură infracțiune de trafic de droguri de mare risc (constând în vânzarea a 5 pastile de ecstasy), iar nu și pentru infracțiunea prev. de art.8 din Legea nr.39/2003.
Pe de altă parte, este de observat că inculpatul beneficiază de date personale favorabile, fiind un tânăr ce provine dintr-o familie organizată, necunoscut cu antecedente penale, elev în clasa a XII a, iar la momentul arestării sale avea un loc de muncă.
În aceste condiții, constatând că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite cerințele art.139 alin.1 Cod procedură penală, în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală, Curtea va dmite recursul formulat de acest inculpat, va casa în parte încheierea recurată și rejudecând:
În baza art.139 alin.1 proc.pen. rap. la art. 145.proc.pen. va înlocui măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B pe toată durata judecării prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 145 alin.1/1 și 1/2 proc.pen. va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lui, respectiv Poliția sector 6 B, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme;
- să nu intre în legătură, direct sau indirect, cu coinculpații,.
I se va pune în vedere inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Se vor menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Conform art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de acest inculpat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat deinculpatulîmpotriva încheierii de ședință din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București, Secția I penală în dosar nr-.
Casează în parte încheierea recurată și rejudecând:
În baza art.139 alin.1 proc.pen. rap. la art. 145.proc.pen. înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul B pe toată durata judecării prezentei cauze, până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza art. 145 alin.1/1 și 1/2 proc.pen. impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lui, respectiv, Poliția sector 6 B, conform programului de supraveghere ce va fi întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
- să nu intre în legătură, direct sau indirect, cu coinculpații,.
Pune în vedere inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă acesta nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului declarat de acest inculpat rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondate recursurile declarate deinculpații, și împotriva aceleiași încheieri.
Obligă pe fiecare dintre cei trei recurenți inculpați la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru judecător aflat în CO
semnează președinte de complet
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-14.07.2009
Președinte:Andreea CioatăJudecători:Andreea Cioată, Florică Duță, Lucia Rog
