Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 974/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 5738/2/2009
1498/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.974
Ședința publică din data de 1 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lavinia Lefterache
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
JUDECĂTOR 3: Veronica Cîrstoiu
GREFIER: ---
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpatul, personal, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales - avocat, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că au sosit relații solicitate de la Peninteciarul, prin care se comunică că inculpatul a luat la cunoștință conținutul încheierii de ședință din data de 01.06.2009 a Tribunalului București, în dosarul nr- la data de 12.06.2009 și a declarat recurs la aceeași dată.
Nefiind cereri noi de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Apărătorul ales al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului declarat de inculpat împotriva încheierii de ședință din data 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, revocarea mandatului de arestare preventivă și să se dispună judecarea inculpatului în stare de libertate.
Apreciază că nu se mai mențin temeiurile care au determinat măsura arestării preventive și nu se justifică menținerea acestei măsuri privative de libertate a inculpatului.
Arată că în încheierea recurată, se motivează menținerea măsurii arestării preventive în principal pe faptul că ar exista suficiente indicii temeinice, în sensul că inculpatul este autorul infracțiunii de trafic de droguri, făcându-se referire la probele de la dosarul cauzei, cum ar fi: declarațiile inculpatului, declarațiile unui martor asistent -, și declarațiile unui colaborator sub acoperire, nume de cod " ". Consideră că în acest stadiu al procesului penal, după ce a fost audiat inculpatul și martorul asistent, nu mai subzistă indiciile temeinice și nici presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta, potrivit art.68/1
C.P.P.Susține că martorul asistent a declarat că nu a văzut momentul în care inculpatul ar fi primit suma de bani de la colaboratorul sub acoperire și că incidentul respectiv a fost filmat, dar organul judiciar nu va putea proba că a fost filmat acest incident.
În încheierea recurată, se mai face referire la declarația inculpatului care recunoaște fapta, dar se observă că în declarație, inculpatul arată că nu recunoaște săvârșirea faptei și nu este vinovat, ci că a fost supus unei provocări, iar colaboratorul sub acoperire, de 5 termene refuză să se prezinte.
Instanța, în motivare, arată că "inculpatul nu a rezistat tentației de a comite fapta", de unde reiese faptul că este vorba despre o provocare, organul de poliție folosindu-se de colaboratorul sub acoperire, care i-a înoculat inculpatului ideea săvârșirii infracțiunii, care însă nu a fost realizată. Nu au fost respectate prevederile art.68 C.P.P. prin care este interzis a determina o persoană să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale în scopul obținerii unei probe, ci dimpotrivă, s-a procedat în acest fel, încălcându-se legea și prezumția de nevinovăție a inculpatului.
Un ultim aspect la cere face referire apărarea, este faptul că există probe din care să rezulte că faptele consemnate în actele procedurale s-au petrecut în data de 27.01.2009, apreciind că nu este posibil ca în acea zi, organele de poliție să mobilizeze rețeaua informativă și să obține informații că o anumită persoană face trafic cu droguri. În aceeași zi când a fost comisă fapta, procurorul dă o ordonanță de introducere în cauză a unui investigator sub acoperire și se organizează flagrantul, se dă o rezoluție de începere a urmăririi penale, se întocmește un raport de constatare tehnico-științifică, se iau declarații de la martori și inculpatului i se aduce la cunoștință învinuirea, fiind de 3 ori audiat inculpatul și reținut.
Mai arată că inculpatul are în întreținere un copil de 6 ani cu probleme medicale grave care trebuie de urgență operat, in acestui fapt fiind depuse acte la dosar.
Concluzionând, pentru motivele arătate mai sus, solicită admiterea recursului și judecarea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului declarat de către inculpat și menținerea ca legală și temeinică încheierea atacată. Consideră că în mod corect tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite - trafic de droguri de mare risc, în stare de recidivă postcondamnatorie, anterior inculpatul fiind condamnat pentru același gen de fapte. Arată că inculpatul manifestă o atitudine nesinceră în fața instanței de judecată, în cursul urmăririi penale a avut o atitudinea sinceră, arătând cum a început să consume droguri la eliberarea din penitenciar pentru vechea condamnare și pentru a-și procura aceste droguri, în schimbul serviciului pe care îl presta diverșilor traficanți de droguri, primea cantitatea de heroină necesară.
Inculpatul a oferit niște date precise, si apreciază că în acest moment există suficiente temeiuri și probe în sensul dispozițiilor art.68/1 și C.P.P. art.143 C.P.P. în sensul că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat. Față de antecedența sa infracțională, susține că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru de ordinea publică.
Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, arată că, în prezenta cauză, a fost arestat la data de 28.01.2009.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 01.06.2009 a Tribunalului București, Secția a II a penală constată:
Prin încheierea de ședință din 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului. A fost menținută măsura preventivă.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că temeiurile de fapt și de drept care au justificat adoptarea măsurii arestării preventive față de inculpați se mențin și impun în continuare privarea lor de libertate, Proba referitoare la pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea inculpaților în libertate rezultând din natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute a fi fost săvârșite de către inculpați, ce determină o puternică rezonanță socială negativă, dar și din modalitatea concretă de comitere a acestora.
În speță, în raport de probatoriile existente la dosarul cauzei, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 și 146 Cod penal și ale art.148 lit. f Cod procedură penală.
Probele și indiciile temeinice administrate în faza de urmărire penală conduc la reținerea unei suspiciuni rezonabile, în sensul existenței unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Tribunalul a apreciat că, în cauză subzistă temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri și nu au intervenit împrejurări noi care să schimbe starea de arest preventive a inculpaților, fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 148 lit.f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni este mai mare de 4 ani, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, pericol care este dat de natura și gravitatea faptelor, modalitatea de comitere a acestora, împrejurările în care au fost comise, scopul urmărit și consecințele deosebit de grave ca urmare a săvârșirii lor și nu în ultimul rând cuantumul prejudiciului creat.
Totodată, menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților corespunde scopului reglementat de dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, privarea acestora de libertate fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal
Prin rechizitoriul nr. 31/D/P/2009 din 19.02.2009 al Ministerului Public, - Serviciul Teritorial Bucureștis -a dispus trimiterea in judecată, in stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de alt. 2 al. 1 și 2 din legea nr. 143, cu aplic. alt. 37 IiI. a
În fapt, s-a reținut că la data de 27.01.2009 inculpatul a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 4,36 grame heroină, fiind prins în flagrant.
Prin încheierea de ședință din data de 28.01.2009 s-a dispus arestarea preventiva a inculpatului pe o durată de 29 de zile, de la 28.11.2009 până la 25.02.2009 inclusiv, emițându-se nr. 15/U P/28.0 1.2004.
Potrivit dispozițiilor art. 3002.PP, în cauzele in care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, din oficiu, în cursul judecății legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, iar potrivit art. 160 alin. 1 Cod penal. instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile menționate, se constată că măsura arestării preventive a inculpatului este legală si temeinică iar temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă și justifică în continuare privarea de libertate a acestuia.
Astfel, măsura arestării preventive a fost dispusa cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, respectiv an. 143 Cod procedura penală, art. 1491Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedurii penală.
În acest sens, se are in vedere ca în cauză există suficiente temeinice, în sensul art.681Cod procedură penală rap. Ia art. 143 alin. 1 Cod procedura penală ca inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, relevante în acest sens fiind: declarațiile constate ale inculpatului de recunoaștere, coroborate cu procesul verbal de prindere in flagrant a inculpatului, cu declarațiile martorului asistent, cu declarațiile colaboratorului cu nume de cod " "cu raportul de constatare tehnica științifică nr.-/27.01.2009.
Tribunalul reținut concluziile apărătorului inculpatului că în cauză nu există probe din care să se deducă indicii temeinice în sensul dispozițiilor codului d e procedură penală, chiar declarațiile de recunoaștere date de inculpat în faza de urmărire penală in prezența apărătorului din oficiu fiind suficiente pentru a se trage o concluzie serioasă asupra autorului faptei.
În plus, tribunalul a considerat că în lipsa unor mijloace determinante care să poală impună concluzia că inculpatul nu a rezistat tentației de comite fapta de care este învinuit, nu se poate pune problema obținerii ilegale a mijloacelor de probă la care apărătorul inculpatului face referire.
Totodată, Tribunalul a reținut incidenta dispozițiilor art.148 lit.f Cod procedură penală, căci pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis in judecată inculpatul este închisoarea cu mult peste 4 ani, iar la dosar există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Această din urmă condiție este analizată nu numai prin prisma naturii și gravității infracțiunii săvârșite (trafic de droguri de mare risc), dar si a circumstanțelor personale ale inculpatului care, deși a avut o atitudine procesuală sinceră, este consumator de droguri și nu are ocupație sau altă sursă licită aducătoare de venituri.
Mai mult, inculpatul nu este la primul conflict cu legea penală, fiind recidivist postexecutoriu condamnarea suferită anterior privind fapte de aceeași natură, respective trafic de droguri de mare risc, împrejurare ce denotă o periculozitate sporită a acestuia și o perseverență pe calea infracțională.
Aceste elemente care au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului nu numai că subzistă, dar impun in continuare privarea de libertate a inculpatului, pentru o bună desfășurare a procesului penal, in acord cu dispozițiile art.136 alin.1 Cod procedură penală, nicio altă măsură preventivă nefiind de natură să asigure conservarea ordinii de drept.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatulriticând soluția fondului pentru nelegalitate și netemeiniciesub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Arestarea inculpaților poate fi menținuta, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de fiecare persoană pentru care se solicită prelungirea măsurii preventive - următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurent s-a dispus anterior,conform nr. 15 din 28.01.2009, fiind prelungită ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpaților fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, față inculpați, este legală și temeinică.
Din analiza mandatului și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului, a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive.
S-a reținut în sarcina inculpatului că, la data de 27.01.2009, a vândut colaboratorului introdus în cauză cantitatea de 4,36 gr. heroină, fiind prins în flagrant.
În ceea ce privește pericolul pentru ordinea publică decurgând don lăsarea în libertatea inculpatului, Curtea constată că acesta decurge din natura faptelor de trafic de droguri descrise mai sus, precum și din starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost comisă fapta. Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Va face aplicarea art. 192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 01.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red.
Dact./13.07.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția I-a Penală
Președinte:Lavinia LefteracheJudecători:Lavinia Lefterache, Liliana Bădescu, Veronica Cîrstoiu
