Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 983/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(1389/2009 )
DECIZIA PENALĂ NR.983
Ședința publică de la 29 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elena Ursulescu
JUDECĂTOR 2: Anca Alexandrescu
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - - -
* * * * *
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror -.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 05 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită a se observa că măsura arestării s-a luat nu numai în considerațiunea faptului că pedeapsa este mai mare de 4 ani, ci s-a considerat la timpul respectiv că nu l-au găsit imediat, s-a emis mandat în lipsă și s-a început urmărirea penală în lipsă. Aflând de la familie, s-a predat singur și nu a fost nevoie de demersuri de către organul de urmărire penală. Consideră că menținerea arestării preventive nu ar mai fi oportună de vreme ce din străinătate a revenit singur și s-a predat înțelegând să își facă apărările în fața instanței de fond.
Solicită a se ține cont de faptul că are o familie, doi copii și a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază încheierea instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Deasemenea, solicită a se avea în vedere încadrările juridice care au fost date celor două fapte, circumstanța agravantă reținută la încadrarea juridică, cantitatea de droguri care a făcut obiectul activității infracționale și inclusiv materialul probator aflat la dosarul cauzei.
Consideră că au fost realizate cerințele art.148 lit. f, respectiv art.143 și următoarele din Cod procedură penală.
Solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat,în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și precizează că se află de 7 luni în stare de arest preventiv.
CURTEA,
Deliberând, asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 05.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a penală, în baza art.3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
În baza art.160 alin.3 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpaților.
Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și, respectiv, țara, formulate de inculpații și.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților, și este legală și temeinică, fiind întrunite în cauză condițiile prev. de art. 143 Cod proc.pen. și de art.148 lit. f Cod proc.pen.
Astfel, Tribunalul a constatat că materialul de urmărire penală conține probe și indicii temeinice, în sensul precizat de art.68 Cod proc.pen. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată: inculpatul - complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de art.26 Cod pen. rap. la art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 și art.26 Cod pen. rap. la art. 3 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, totul cu aplic. art.33 lit. a Cod pen. și art.37 lit. a Cod pen. și art.75 lit. a Cod pen. constând în aceea că, în luna martie 2008, împreună cu inculpatul și alții, a pregătit și ajutat cu intenție pe inculpatul să dețină și să transporte 2.930,6 grame de heroină din Turcia în România și de a-1 ajuta pe acesta din urmă să introducă în țară această cantitate, prin punctul de trecere a frontierei; -trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.4 Cod pen. și art.3 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, totul cu aplic. art.33 lit. a Cod pen. constând în aceea că a deținut și transportat pe calea rutieră Turcia (Istanbul) - Bulgaria - România (punctul de trecere a frontierei G) cantitatea de aproximativ 3,2 kilograme de heroină, pe care a introdus-o pe teritoriul României, droguri care i-au fost predate la Istambul de un cetățean, prin intermedierea inculpatului, care urma să recepționeze drogurile pe raza Municipiului B,fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod proc.pen.
Deasemenea, Tribunalul a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.148 alin.1 lit. f Cod proc.pen. întrucât inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În aprecierea acestei ultime condiții, tribunalul are în vedere gradul deosebit de ridicat de pericol social al infracțiunii pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, ce rezultă din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor și din modalitatea concretă în care se reține că au fost comise faptele; inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, s-a sustras de la urmărirea penală, fiind emis mandatul de arestare preventivă în lipsă, inculpatul s-a sustras de la urmărirea penală fiind emis mandatul de arestare preventivă în lipsă.
Inculpații sunt acuzați de trafic internațional de droguri, fapta fiind de o deosebită gravitate, există indicii că s-au sustras de la urmărirea penală, iar cel puțin în acesta fază procesuală nu se impune lăsarea în stare de libertate.
Tribunalul a apreciat că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la prevederile art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, câtă vreme se fondează pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica, dar și din perspectiva dispozițiilor art. 136.proc.pen. asigurând buna desfășurare a procesului penal. Declarațiile inculpaților sunt contradictorii, atât comparativ una cu cealaltă, dar se identifică neconcordanțe chiar în cuprinsul fiecăreia, aspecte ce pot duce la concluzia că ar putea fi nesincere. Aceste aspecte vor fi lămurite pe parcursul procesului penal. Starea de boală nu justifică prin ea însăși revocarea măsurii.
Asupra cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea și respectiv țara formulate de inculpații și:
Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. 1 și 2.C.P.P. măsura preventivă luată seînlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Este vorba așadar fie despre modificarea temeiurilor de fapt ori a celor de drept care au existat la momentul luării măsurii preventive, modificare ce a intervenit ulterior acestui moment, pe parcursul desfășurării urmăririi penale, fie de încălcarea prevederilor legale la luarea măsurii preventive respectiv de dispariția temeiurilor care au justificat luarea măsurii.
Față de exigențele acestui text de lege tribunalul a reținut următoarele:
La luarea măsurii arestării preventive s-a reținut incidența cumulativă a condițiilor prevăzute de art.143 și 148 lit. f Cod de procedură penală, condiții pe care tribunalul le apreciază și în prezent ca subzistând și impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului, ținând cont și de dispozițiile art. 136.
C.P.P.Față de exigențele art.143 cu C.P.P. referire la art. 68 C.P.P. s-a constatat că din datele existente in cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, aspect ce denotă o periculozitate extremă.
Deasemenea, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de cele expuse mai sus, apreciind că subzistă și la acest moment procesual temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul în baza art.302alin.1 Cod proc.pen. raportat la art. 160 alin.1 și 3 cod proc.pen. a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și și în baza art. 139 alin.1 C.P.P. a respins, ca neîntemeiate, cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligarea de a nu părăsi localitatea și, respectiv, țara, formulate de către inculpații și.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul arătând că menținerea arestării preventive nu ar mai fi oportună de vreme ce, din străinătate a revenit singur și s-a predat, înțelegând să își facă apărările în fața instanței de fond.
Recurentul inculpat a solicitat a se ține cont de faptul că are o familie, doi copii și a recunoscut săvârșirea infracțiunii.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii de ședință atacate, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856alin. final Cod procedură penală, Curtea constată recursul ca nefondat, în considerarea următoarelor argumente:
În cauză, există indicii temeinice, în sensul art.143 alin.1 Cod procedură penală raportat la art.681Cod procedură penală, din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare a instanței, având în vedere probele administrate pe parcursul procesului penal până în prezent.
Deasemenea, Curtea constată întrunite și cerințele art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală. În aprecierea pericolului concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, Curtea are în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptelor de complicitate la trafic de droguri de mare risc și, respectiv, la trafic internațional de droguri de mare risc, gradul ridicat de pericol social al unor astfel de fapte, dar și persoana și conduita inculpatului, existând indicii că s-a sustras de la urmărirea penală.
Față de considerentele expuse anterior, constatând că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea de libertate a inculpatului, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală recurentul inculpat va fi obligat la plata contravalorii cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 05.06.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I-a penală.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată
în, semnează,
PREȘEDINTELE SECȚIEI,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./9.07.2009
Președinte:Elena UrsulescuJudecători:Elena Ursulescu, Anca Alexandrescu, Simona Cîrnaru
