Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 222/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 222/
Ședința publică din 28 februarie 2008
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Milan Danilov
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
JUDECĂTOR 3: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol este judecarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 330/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă pentru inculpații recurenți și, lipsă, avocat, lipăs fiind partea vătămată intimată - CE. SRL.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, instanța constată că la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de amânarea judecării cauzei formulată de apărătorul părții vătămate.
Reprezentantul inculpaților recurenți se opune amânării judecării cauzei.
Reprezentanta parchetului se opune amânării judecării cauzei.
Instanța în deliberare, având în vedere că apărătorul părții vătămate avea obligația, potrivit legii, să-și delege substituent în cauză, având în vedere că în cauză a fost acordat un termen pentru angajare apărător și pregătirii apărării, dată de la care apărătorul părții vătămate a avut timp să-și delege substituent, respinge cererea de amânarea judecării cauzei.
Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul inculpaților solicită în baza art. 3859,pct.10 coroborat cu art. 38518și art. 38515pct. 2, lit. c Cpp, admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de apel, Tribunalul Arad, cu mențiunea de a se conforma deciziei penale nr. 417/R/23.04.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA. În susținerea cererii a susținut că soluția instanței de apel este nelegală raportat la dispozițiile art. 4142alin. 3.C.P.P. coroborate cu principiul neretroactivității legii, învederând că la data pronunțării încheierii prin care Judecătoria Arada admis plângerea părții vătămate, a desființat rezoluțiile procurorilor și a reținut cauza spre rejudecare, respectiv la 16.09.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție nu pronunțase încă decizia nr. 48/04.06.2007. Totodată arată că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma examinării recursurilor în interesul legii nu se aplică decât pentru viitor, neavând efect asupra hotărârilor judecătorești pronunțate anterior, nefăcându-se distincție între hotărârile judecătorești rămase definitive și cele nedefinitive la data pronunțării deciziei. Pe de altă parte a învederat că, în cauză, Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a mai pronunțat cu privire la chestiunea vizând interpretarea dispozițiilor art. 4142alin. 3.C.P.P. prin decizia penală nr. 417/R/23.04.2007, în sensul că o decizie în interesul legii este obligatorie pentru viitor, neputând fi aplicată retroactiv. Inculpații au mai susținut că nelegalitatea deciziei instanței de apel decurge și din faptul că nu au fost respectate limitele rejudecării conform art. 38518.C.P.P. respectiv că decizia atacată a fost pronunțată în urma rejudecării dispusă prin decizia penală nr. 417/R/23.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, limitele rejudecării fiind analizarea tuturor motivelor de apel.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admiterea recursului declarat de inculpați, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului.
R A
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 773 din 14 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4796/2005, în baza art. 11 pct.1 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitată inculpata, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 294 alin.1
Cod PenalÎn baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.P.P. a fost achitat inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 alin.1
Cod PenalÎn baza art. 346 alin.2 C.P.P. s-a respins acțiunea civilă exercitată de partea vătămată - SRL cu sediul în localitatea jud. C, în cadrul procesului penal.
S-a constatat că partea vătămată, nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 192 alin.1 pct. 1 lit. a C.P.P. a mai fost obligată partea vătămată - SRL și partea vătămată, la plata către stat a sumei de 250 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă din care s- virat suma de 378,40 lei, pentru plata expertizei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
În data de 26.06.2003, în jurul orelor 4,00, conducând autocamionul marca cu număr de înmatriculare - pe DN 7 aparținând - SRL, a ieșit pe carosabil, la km 584 plus 300 și s-a oprit într-un copac aflat pe marginea șoselei. În urma impactului a decedat. La ora 5,30 la fața locului au venit lucrătorii poliției pentru efectuare de cercetări.
Victima a fost transportată la SML A unde în data de 27.06.2005 s-a efectuat autopsia. Cu ocazie efectuării autopsiei, victimei i s-a prevalat de către făptuitorul o probă de sânge care a fost ambalată într-un flacon nesigilat și etichetat și trimisă serviciului laborator la data de 30.06.2005, în vederea efectuării analizei toxicologice pentru stabilirea alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică nr. 564/30.06.2003, victima avea o alcoolemie de 2,80 gr./l alcool pur în sânge, alcoolemia fiind calculată de făptuitoarea.
Din raportul de expertiză întocmit de Comisia pentru interpretarea alcoolemiei a rezultat că valoarea alcoolemiei victimei la ora 5,30 rămas aceeași cu cea din momentul decesului iar valoarea acesteia a fost influiențată nesemnificativ de păstrarea probei din data de 27.06.2006 până în data de 30.06.2006.
Ca urmare a alcoolemiei stabilite, - SA în calitate de asigurator al autovehiculului condus de victimă nu a acordat părții vătămate - SRL prima asigurare.
Din probele administrate în cauză nu a rezultat că vreunul dintre inculpați a încălcat vreuna din atribuțiile de serviciu pe care le-au avut și că analiza toxicologică ar fi greșită sau că victima ar fi avut o altă alcoolemie decât cea stabilită.
Părțile vătămate nu au solicitat recalcularea alcoolemiei în termenul legal pentru păstrarea probei de sânge, iar contestarea acesteia, după termenul de 15 zile de păstrare a probei și după distrugerea acesteia, face imposibilă recalcularea.
Partea vătămată a susținut că este imposibil ca victima să fi avut o astfel de alcoolemie pentru că aceasta nu obișnuia să consume alcool și nu l-a văzut consumând alcool deși l-a însoțit în autovehicul în data la care a avut loc. accidentul. Partea vătămată a mai declarat că nu a văzut cum s-a produs accidentul pentru că dormea în partea din spate a autovehiculului.
Prima instanță a reținut că declarațiile părții vătămate nu se coroborează cu alte probe, nu sunt de natură să înlăture analiza toxicologică a alcoolemiei și nu exclude posibilitatea ca victima să fi consumat băuturi alcoolice, aceasta fiind supravegheată tot drumul de partea vătămată.
Nici unul dintre inculpați nu avea obligația de comunicare a buletinului de analiză toxicologică părților vătămate, celor doi inculpați, în calitate de asistent medical și chimist în cadrul SML A, investit de IPJ A cu efectuarea autopsiei care include și analiza toxicologică, nefiindu-le comunicate date cu privire la proprietarii autoturismelor implicate în accident sau alte date privind persoanele interesate de analizele efectuate de ei.
Părțile vătămate erau cele care erau interesate în aflarea rezultatului alcoolemiei și cele care trebuiau să facă demersurile necesare pentru aceasta, SML A neavând vreo obligație față de proprietarii autoturismelor.
Cuantumul alcoolemiei era înscris și în raportul de autopsie necesar înhumării victimei, raport al căror conținut părțile vătămate l-ar fi putut cunoaște.
Cu privire la concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, prima instanță a constatat că acestea sunt neîntemeiate deoarece părțile vătămate invocă dispozițiile legale aplicabile recoltării probelor biologice la persoanele vii, iar pentru persoanele decedate se aplică metodologia stabilită prin protocolul nr. 1336/C/4/27.12.2001, conform căruia se recoltează o probă unică de sânge de 10 ml, se etichetează cu bandă adezivă pe care se notează data decesului și data autopsiei, numele și prenumele decedatului. Proba de sânge este ambalată într-o sticlă pe dopul căreia se aplică adezivă pe care se aplică parafa medicului. Fără nici o probă părțile au susținut că recipientul nu a fost etichetat și păstrat conform protocolului. Nici unul dintre inculpați nu a afirmat că pe probă nu ar fi fost aplicată ștampila sau că nu avea etichetă. Concluzia părților vătămate punctul a, fila 109 este lipsită de suport probator. Afirmația, că nu au știut unde a fost păstrată proba a făcut-o inculpata și nu inculpatul, această inculpată având calitatea de chimist. Nici nu avea cum să cunoască modalitatea de conservare, aceasta intrând în atribuțiile inculpatului care a arătat că și-a respectat aceste atribuții. Faptul că adresa de înaintare a fost întocmită pe un formular al secției de Ginecologie, nu atras nulitatea probei, formularul având numere de înregistrare B1-249/BI, numele și prenumele victimei, numele medicului Dr., numele cadrului medical, data decesului 2606. data autopsiei - A 27.06.2006. Adresa de înaintare a conținut și numărul de înregistrare în registrul laboratorului-546/30.06. Prima instanță a mai apreciat că interpretările date de părțile vătămate numerelor de înregistrare din registrul laboratorului SML A sunt eronate și subiective, iar numărul curent este corespunzător înscrierii probei lui -564, iar numărul dat de medic sub B1 este 249, este urmat de numere corespunzătoare pentru BI decedați, respectiv 250/B1- și 251/B1-. Părțile vătămate au comparat numărul de înregistrare al victimei 249/BI cu cel al unei persoane vii ( ), pentru care proba comunicată de Serviciul de Urgențe al Spitalului Clinic Județean A cu număr de înregistrare evident diferit de cel al SML. Buletinul de analiză toxicologică are numărul 564 înserat, și numărul adresei de înaintare, aceste date fiind înserate chiar în buletinul a cărui copie a fost depusă la dosar de părțile vătămate, situație față de care susținerea acestora de la punctul d din concluzii este fără nici un temei. Susținerile părții vătămate înserate în cauză, că nu ar fi existat acest număr în condițiile în care el este înscris, vizează aspecte nereale. Numărul buletinului a fost înscris în raportul de autopsie. Probabil partea vătămată a văzut alt registru NU a existat dovada înaintării tardive a analizei către organele de cercetare penală, iar inculpata nu a făcut vreo afirmație din care să se poată trage concluzia, chiar și prin interpretare, că nu a respectat termenul de 15 zile pentru distrugerea probei. Expertiza dispusă în cauză a fost efectuată de către Comisia pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul IML
Împotriva sentinței, a declarat apel partea vătămată - SRL și a cerut să fie desființată sentința în sensul de a se dispune condamnarea inculpaților și aplicării unei pedepse, sau de a se aplica acestora o sancțiune cu caracter administrativ, cu motivarea că probele au fost greșit evaluate, fiind imposibil ca victima să conducă cu o alcoolemie de 2,80 gr%o, proba biologică a recoltării sângelui victimei fiind, evident, falsificată. A arătat de asemenea că inculpații și-au încălcat atribuțiile de serviciu, nerespectând normele instituite privind recoltarea și conservarea probei, întocmirea și comunicarea buletinului de analiză, precum și cele privind distrugerea probei.
Apelul a fost soluționat prin decizia penală nr. 382 din 28.09. 2006 Tribunalului Arad, prin care s-a dispus respingerea apelului părții vătămate, iar prin decizia penală nr. 417 din 23 aprilie 2007 Curții de APEL TIMIȘOARA, recursul părții vătămate a fost admis, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Prin decizia penală nr. 330 din 5 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada admis apelul declarat de partea vătămată - SRL, jud. C, împotriva nr. 773 din 14 martie 2006, pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr. 4796/2005, pe care a desființat-o în întregime.
În baza art. 2781alin. 8 lit. b C.P.P. a desființat rezoluția procurorului din 2 martie 2005( dos. nr. 5116/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad ) și rezoluția din 31 martie 2005, și a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad pentru începerea urmăririi penale față de făptuitorii și sub aspectul comiterii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin.1 Cod penal.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 48 din 4 iunie 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțate în interesul legii, decizie pronunțată după trimiterea cauzei spre rejudecare, s-a decis ca în cazul plângerilor formulate împotriva soluției procurorului pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța investită prin plângere nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781alin.8 lit. c C.P.P. cum este soluția pronunțată în speță, prima instanță desființând prin încheiere rezoluția procurorului și procedând la judecarea cauzei.
În aceste condiții, când aplicarea deciziei pronunțate, prin recurs în interesul legii devine obligatorie, potrivit disp. art. 4142alin.3 C.P.P. decizia având efect și asupra sentinței atacate fiindcă aceasta nu este definitivă, în baza art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. rap. la art. 380., Tribunalul a admis apelul și a desființat în întregime sentința atacată.
Ca o consecință a desființării sentinței, în baza art. 2791alin. 8 lit. b C.P.P. instanța a desființat rezoluția procurorului din 2 martie 2005 ( dosar nr. 5116/P/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad ) și rezoluția din 31 martie 2005 și a trimis dosarul la Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad pentru începerea urmăririi penale față de făptuitorii și sub aspectul comiterii infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. 249 alin.1
Cod PenalProcedând astfel, în urma analizării dosarului cauzei s-a apreciat de către instanța de control judiciar că se impune începerea urmăririi penale față de făptuitori.
Astfel, s-a reținut ca fiind greu de imaginat că un șofer profesionist, victima să conducă o autoutilitară cu un grad de îmbibație alcoolică de 2,80 gr.%o, în condițiile în care acesta era însoțit de martorul care a declarat că victima nu a consumat alcool și care putea conduce autovehiculul în locul victimei, dacă acesta s-ar fi aflat în stare de ebrietate.
S-a avut în vedere împrejurarea că accidentul s-a produs pe raza localității Nădlac, victima urmând să fie suspusă controlului vamal în vederea ieșirii din țară, condiție în care s-a presupus că victima, dacă s-ar fi aflat în stare de ebrietate, nu s-ar fi expus pentru a fi depistată, dar și raportul de constatare tehnică extrajudiciară întocmit de ing., care atesta că victima a condus timp de 58 minute o distanță de 70 km, cu o viteză de 72 km/oră, performanță de greu de realizat în condițiile alcoolemiei stabilite în cauză.
Raportat la cele reținute, s-a impus reevaluarea probelor deja administrate, dar și administrarea altor probe prin care să se stabilească adevărul în cauză. Astfel: să se stabilească, prin orice mijloc de probă, dacă și când s-a comunicat părții vătămate rezultatul alcoolemiei, la dosarul cauzei existând cererea părții vătămate, prin care s-a contestat alcoolemia victimei, cerere respinsă, cu motivarea că fiola în care s-a recoltat sângele victimei a fost distrusă; să se identifice și să se audieze în calitate de martor, lucrătorul de poliție ce a înaintat adresa nr. 5204 din 4 septembrie 2003 prin care să se comunice asiguratorului SA C că accidentul s- produs datorită neatenției la conducere, aceasta în condițiile în care buletinul de analiză toxicologică - alcoolemie a fost întocmit în data de 30 iunie 2003; orice altă probă necesară și utilă, urmând să se evalueze și dacă există posibilitatea stabilirii alcoolemiei victimei, în condițiile dezhumării acesteia.
Împotriva deciziei penale nr. 330/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad, au declarat recursuri, în termen legal, inculpații și, recursuri înregistrate la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 29.11.2007.
În motivarea recursurilor, inculpații au solicitat casarea deciziei penale atacate în temeiul art. 3859pct. 10 coroborat cu art. 38518și 38515pct. 2 lit. c și C.P.P. trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de apel cu mențiunea de a se conforma deciziei penale nr. 417/R/23.04.2007 a Curții de Apel. În susținerea cererii, inculpații au susținut că soluția instanței de apel este nelegală raportat la dispozițiile art. 4142alin. 3.C.P.P. coroborate cu principiul neretroactivității legii, învederând că la data pronunțării încheierii prin care Judecătoria Arada admis plângerea părții vătămate, a desființat rezoluțiile procurorilor și a reținut cauza spre rejudecare, respectiv la 16.09.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție nu pronunțase încă decizia nr. 48/04.06.2007. Totodată, inculpații au arătat că deciziile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în urma examinării recursurilor în interesul legii nu se aplică decât pentru viitor, neavând efect asupra hotărârilor judecătorești pronunțate anterior, nefăcându-se distincție între hotărârile judecătorești rămase definitive și cele nedefinitive la data pronunțării deciziei. Pe de altă parte, inculpații au învederat că, în cauză, Curtea de APEL TIMIȘOARAs -a mai pronunțat cu privire la chestiunea vizând interpretarea dispozițiilor art. 4142alin. 3.C.P.P. prin decizia penală nr. 417/R/23.04.2007, în sensul că o decizie în interesul legii este obligatorie pentru viitor, neputând fi aplicată retroactiv. Inculpații au mai susținut că nelegalitatea deciziei instanței de apel decurge și din faptul că nu au fost respectate limitele rejudecării conform art. 38518.C.P.P. respectiv că decizia atacată a fost pronunțată în urma rejudecării dispusă prin decizia penală nr. 417/R/23.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA, limitele rejudecării fiind analizarea tuturor motivelor de apel.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de inculpați și din oficiu conform art. 3859alin. 3.C.P.P. instanța constată că acestea sunt fondate, decizia contestată fiind nelegală pentru următoarele considerente:
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Arad la data de 16.09.2005 în dosarul nr. 4796/2005 s-a dispus admiterea plângerii formulată de petentul în calitate de reprezentant al - SRL, desființarea rezoluției procurorului dată în dosarul nr. 5116/P/2004 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, precum și a soluției prim procurorului din dosarul nr. 625/II/2/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorii și pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 249.Cod Penal, reținându-se cauza pentru judecata în fond.
În considerentele deciziei penale recurate se reține incidența în cauză a deciziei nr. 48 din 04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, prin care s-a statuat că în cazul plângerilor formulate împotriva soluției procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, instanța nu poate pronunța soluția prevăzută de art. 2781alin. 8 lit. c Este C.P.P. adevărat că potrivit dispozițiilor art. 4142alin. 3 dezlegarea dată problemelor de drept, prin decizia pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, însă numai pentru viitor, nefiind aplicabilă unui act procesual îndeplinit anterior. Instanța de recurs nu-și însușește susținerile tribunalului în sensul că aplicarea deciziei pronunțate prin recurs în interesul legii devine obligatorie asupra sentinței pronunțate în cauză fiindcă această nu este definitivă, întrucât instanța de apel nu a avut în vedere că normele din art. 2781.C.P.P. sunt norme de drept procesual penal și nici principiul tempus regit actum. Astfel, dispozițiile art. 2781.C.P.P. reglementează procedura plângerii în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, soluțiile ce pot fi adoptate de instanță, încadrându-se în categoria normelor de procedură (definite ca norme ce reglementează modul în care se poate desfășura activitatea procesual penală). Încheierea din data de 16.09.2005 a Judecătoriei Arad din dosarul nr. 4796/2005 este un act de procedură (fapt constatat și de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 15/2006, în sensul că încheierea de reținere a cauzei spre judecare, în urma admiterii plângerii îndreptate împotriva rezoluției sau ordonanței procurorului de netrimitere în judecată, devine astfel actul de sesizare al instanței și de punere în mișcare a acțiunii penale) care se supune normelor în vigoare, inclusiv interpretării date acestora, de la data pronunțării sale. Se impune a se avea în vedere și faptul că la data pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei în interesul legii nr. 48/04.06.2007 cauza depășise etapa procesuală reglementată de art. 2781alin. 8 lit. c C.P.P. fiind în stadiul de rejudecare a apelului declarat de partea vătămată - SRL când tribunalul trebuia să se conformeze dispozițiilor deciziei nr. 417/R/23.04.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARA, prin care s-a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Arad.
Prin urmare, instanța de apel a desființat sentința penală nr. 773/14.03.2006 a Judecătoriei Arad ca efect al aplicării retroactive a deciziei în interesul legii nr. 48/2007. Potrivit dispozițiilor art. 38518alin. 1.C.P.P. "instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de recurs, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea recursului". Prin decizia penală nr. 417/R/2007, Curtea de APEL TIMIȘOARAa dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad pentru a proceda la analizarea tuturor motivelor de apel care au fost invocate, fapt ce nu s-a respectat în cauză. Astfel, instanța de apel trebuia să urmeze procedura reglementată de art. 375 și următoarele și C.P.P. să analizeze dacă soluția de achitare a inculpaților este temeinică și legală. În acest sens, se constată că tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 2781alin. 8 lit. b apreciind C.P.P. că se impune reevaluarea probelor deja administrate și administrarea altor probe, în contextul în care cauza a parcurs etapa cercetării judecătorești în primă instanță, iar potrivit art. 377 alin. 2.C.P.P. și 378 alin. 1 și 2.C.P.P. instanța de apel este abilitată să administreze probe noi și să dea o nouă apreciere probatoriului administrat în fața primei instanțe.
Față de considerentele sus menționate, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c raportat C.P.P. la art. 3859pct. 10.C.P.P. instanța va admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 330/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, va casa decizia penală recurată și va dispune rejudecarea cauzei la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, pct. 2, lit. c Cod procedură penală, admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 330/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului părții vătămate.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. LB /13.03.2008
Tehnored. AA
Ex. 2/ 17.03.2008
Prima instanță:
Instanță apel: Dacăl, C
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 222/
În temeiul art. 38515, pct. 2, lit. c Cod procedură penală, admite recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 330/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Casează decizia penală recurată și dispune trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului părții vătămate.
În temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR- din 31 martie 2008
Către,
TRIBUNALUL ARAD
Vă trimitem alăturat dosarul cu numărul de mai sus, privind pe inculpații și, întrucât prin decizia penală nr. 222/R din 28 februarie 2008, în temeiul art. 38515, pct. 2, lit. c Cod procedură penală, s-a admis recursurile declarate de inculpații și împotriva deciziei penale nr. 330/05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a casat decizia penală recurată și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Arad pentru rejudecarea apelului părții vătămate.
Dosarul cusut și numerotat conține - 27 file.
Atașat: -dos.nr- -. Tribunalul Arad - 57 file,
-dos.nr- - Curtea de APEL TIMIȘOARA 50 file,
-dos.nr.1395/P/2003 - Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad -22 file,
-dos.nr.5116/P/2004-Parchetul de pe lângă Judecătoria Arad
-dos.nr.3999/A/2006- Tribunalul Arad -46 file,
-dos.nr.4796/2005 - Judecătoria Arad - 125 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
- -
Președinte:Milan DanilovJudecători:Milan Danilov, Anca Nacu, Laura Bogdan
