Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Sentința 23/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
SENTINȚA PENALĂ NR. 23/ DOSAR NR-
Ședința publică din 9 martie 2009
PREȘEDINTE: Simona Franguloiu JUDECĂTOR 2: Cristina Dănescu
- - _ grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpații și, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență, faptă prevăzută și pedepsită de art. 249 alin. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care;
Dezbaterile în fond în cauza penală de față au avut loc în ședința publică din data de 16 februarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 23 februarie 2009, 2 martie 2009 și apoi pentru azi, data de 9 martie 2009.
CURTEA
Asupra acțiunii penale de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, au fost trimiși în judecată inculpații și, subcomisar și respectiv comisar de poliție, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 lin. 1 Cod penal.
În actul de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpații au calitatea de subcomisar și respectiv de poliție, în cadrul Poliției C și în cursul anului 2001, în perioada martie-septembrie, având de investigat mai multe dosare privind furturi din locuințe săvârșite de numiții și, datorită modului defectuos în care și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu în ce privește percheziționarea locuinței lui și a, conservarea, manipularea în condiții improprii a bunurilor ridicate, au creat condițiile favorabile dispariției unei părți a bunurilor ridicate, cauzând prin aceasta o vătămare importantă a intereselor părții vătămate care, nu și-a mai putut recupera bunurile sale personale, ce nu făceau obiectul dosarelor penale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, cu nr- și la data de 25 octombrie 2006 prin încheierea nr. 6202 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea cauzei la Curtea de APEL BRAȘOV, fiind înregistrată sub nr-.
Din probele administrate în cauză instanța constată următoarea stare de fapt:
Cei doi inculpați au avut calitatea de ofițeri de poliție judiciară în cadrul Poliției C Începând cu data de 15 februarie 2001 au efectuat acte de cercetare penală privind mai multe infracțiuni de furt din locuințe comise de și (fiul părții vătămate a), cauzele fiind finalizate, persoanele respective fiind judecate și condamnate definitiv pentru aceste infracțiuni de furt.
Cu prilejul efectuării acestor acte de cercetare, la data de 25 ianuarie 2001, lucrătorii de la secția IV Poliție, au reținut autoturismul marca BMW 316, înmatriculat sub nr. -, folosit de numitul, inclusiv pentru transportarea bunurilor sustrase. Acest autoturism a fost tractat pe platoul din fața secției respective și sigilat și în aceeași zi, la dispoziția inculpaților s-a efectuat o percheziție a acestuia și au fost ridicate mai multe acte originale și anume: cartea de identitate a autovehiculului, certificatul de înmatriculare, asigurarea auto, autorizația de reparare, acte ce au fost predate celor doi inculpați.
Este de precizat că procesul verbal încheiat cu acest prilej nu a menționat că scaunele autoturismului erau echipate cu huse din piele, deși probele administrate au demonstrat acest lucru. Astfel, martorul a relatat că mașina avea huse din pile, ceilalți martori nu au putut preciza dacă acestea erau sau nu din piele, deoarece fie nu au fost în interiorul mașinii, fie nu au văzut însă, toți au relatat că husele aveau culoarea gri, așa cum a reclamat partea vătămată că erau husele din piele. Cert este că inculpații aveau obligația de a consemna în procesul verbal materialul din care erau confecționate husele și se impunea și efectuarea de fotografii care să ateste starea autovehiculului.
De altfel, la 26 februarie 2001 acest autoturism a fost restituit lui, împreună cu copia xerox a cărții de identitate. Restituirea s-a impus din cauză Cod penal s-a făcut dovada că a fost cumpărat de familia - părinții lui și apoi închiriat la 24 decembrie 2000 către " ", nume utilizat de.
Mai este de precizat că în legătură cu aceste huse, a arătat că acestea au existat și că le-ar fi făcut cadou inculpatului însă, acest aspect nu a fost dovedit, iar actele originale ale autoturismului s-au pierdut în timpul cercetărilor și nu au mai putut fi găsite.
Este adevărat că prin actul de sesizare nu a fost reținut acest act material însă, este de natură a contura atitudinea celor doi inculpați, în sensul că nu au luat măsurile de conservare a bunurilor ridicate pe parcursul efectuării actelor de cercetare.
În cadrul acelorași acte de cercetare s-a dispus efectuarea unei percheziții la domiciliul numitului, situat pe-, imobil unde acesta locuia împreună cu părinții.
La data de 5 martie 2001, cei doi inculpați au fost desemnați să coordoneze efectuarea percheziției și împreună cu lucrătorii de poliție, și au procedat la efectuarea acesteia. De precizat că procesul verbal a fost întocmit de, iar trebuia să efectueze fotografiile judiciare.
Cu prilejul efectuării percheziției au fost ridicate un număr de 151 bunuri - bijuterii, ceasuri, parfumuri, articole de îmbrăcăminte, aparatură electronică - despre care se bănuia că provin din infracțiunile cercetate.
La momentul întocmirii procesului verbal, aflat la filele 151-163 vol. II dos., bunurile ridicate au fost descrise sumar, nu s-au respectat nici dispozițiile art. 170 Cod procedură penală ce reglementează identificarea și păstrarea obiectelor, acestea trebuiau împachetate, etichetate, sigilate.
Un aspect important este că percheziția a fost efectuată în două corpuri de clădire, primul corp din care au fost ridicate aceste obiecte a fost percheziționat de inculpați împreună cu persoanele menționate anterior, iar celălalt corp a fost percheziționat de către ofițerul împreună cu și, în acest corp locuiau alte persoane, chiriași ai părții vătămate și bunurile ridicate din acest corp au fost restituite imediat acestor persoane.
Un alt aspect important este că nu au fost efectuate fotografii judiciare. Martorul a relatat (fila 252-253 dosar instanță) aceleași împrejurări pe care le-a menționat și în cursul urmăririi penale și anume că aparatul foto avea o defecțiune la blitz și a telefonat la birou pentru a i se trimite alt aparat însă, a durat mai mult de o oră până a sosit alt blitz care, nu era compatibil cu aparatul pe care îl avea în dotare (mai era necesar un cablu sincron) astfel că nu au fost efectuate fotografii, iar filmul inițial, pe care existau câteva fotografii se voalase și prin urmare nu a existat nici o fotografie efectuată la percheziție.
Toți martorii audiați și care au participat la efectuarea percheziției ( - filele 245-246, - filele 247-248, - filele 249-251, - filele 252-253, - filele 289-290 dosar instanță) au relatat că bunurile ridicate au fost consemnate în procesul verbal care a fost citit și semnat de toți martorii, că bunurile au fost transportate cu mașina instituției la secția IV și depozitate în biroul lucrătorilor de poliție judiciară, deoarece la nivelul secției nu exista și nu există nici în prezent o cameră de corpuri delicte și că urmau să fie chemate părțile vătămate care să recunoască bunurile și să le fie restituite.
Martorii au mai relatat că o mare din parte din bunuri au fost restituite acestora.
Cu privire la modul de depozitare a bunurilor ridicate, martorii au mai relatat că exista un fișet metalic în biroul nr. 11, unde aveau biroul cei doi inculpați, împreună cu martorul și că în acest fișet se păstrau bunurile ridicate. Martorii au mai relatat că s-a mutat în birou cu inculpații după plecarea martorului, deoarece s-a decis ca ofițerii să stea într-un birou și -a încercat acreditarea ideii că bunurile care lipseau ar fi fost sustrase de martorul, care a plecat în Canada.
Această apărare nu poate fi reținută deoarece obligația de coordonare, conservare a bunurilor o aveau inculpații, conform art. 110 și art. 165 Cod procedură penală, art. 5-11 din Normele metodologice de organizare și funcționare a camerelor de corpuri delicte, tot ei având și atribuția de coordonare a cercetării penale, în calitate de ofițeri. De altfel, un inventar al bunurilor ce nu au fost restituite a fost efectuat chiar înainte să plece martorul și au fost descoperite lipsuri.
Potrivit normelor menționate, inculpații aveau obligația de a păstra aceste bunuri la camera de corpuri delicte, iar bijuteriile la o unitate bancară, în scopul de a preveni degradarea ori dispariția acestora și ar fi trebuit depuse în acest loc în termen de 5 zile de la ridicare sau de 48 de ore de la încetarea motivului amânării, în situația în care bunurile erau necesare urmăririi penale.
Această problemă a fost lămurită de inventarul și actul de control efectuat de corpul de control al ministrului de interne, aflat la filele 89-94 vol. I dos.
Atât raportul Corpului de control, cât și depozițiile martorilor care au lucrat cu inculpații au relevat faptul că inculpații au depozitat bijuteriile într-o cutie de ness-cafe, pe care o țineau în fișetul metalic, pe raftul de sus, fișet folosit de inculpatul și mai aveau cheia de la acest fișet și și, iar în încăperea respectivă mai aveau acces și alte persoane decât lucrătorii de poliție, deși tot în această încăpere, într-o zonă, erau ținute, pe jos, alte bunuri, de mărime mare, ce nu încăpeau în fișet - aparatură electronică, articole de îmbrăcăminte, parte dintre acestea fiind ridicate tot de la partea vătămată.
Activitatea de restituire a bunurilor către persoanele păgubite prin furturi a fost coordonată tot de către inculpați, implicarea altor persoane în aceste activități se realiza doar la dispoziția acestora și sub coordonarea lor; de precizat este că bijuteriile erau scoase și introduse în fișet doar de către unul din cei doi inculpați și au apărut neconcordanțe între modul de descriere al bunurilor în procesul verbal întocmit la percheziție și dovada de restituire a bunurilor către partea vătămată, din cauză că lucrătorul care s-a ocupat de predarea bunurilor nu a avut acces la procesul verbal de percheziție.
De asemenea, nu se poate susține că procedura greoaie de introducere/scoatere a bunurilor din camera de corpuri delicte în vederea prezentării către persoanele vătămate, precum și distanța între secția de poliție unde lucrau inculpații și Poliția Mun. C N, unde există singura cameră de corpuri delicte, reprezintă o apărare eficientă, deoarece prin activitatea descrisă inculpații au exercitat cu neglijență atribuțiile de serviciu și în acest mod au creat un prejudiciu în patrimoniul părții vătămate.
Astfel, cu prilejul inventarului întocmit la data de 6 septembrie 201, după ce partea vătămată a formulat plângeri, prin care a solicitat clarificarea situației bunurilor ridicate din locuința sa, nu -au efectuat verificări între bunurile predate și cele rămase, ultimele fiind depuse într-o cutie în același fișet.
ulterioare efectuate au relevat că din cele 151 de obiecte ridicate la percheziție au fost restituite persoanelor păgubite prin furturi un număr de 125.
Pentru alte 26 de obiecte (din care 11 erau bijuterii, ceasuri de mână) nu existau nici un fel de documente justificative care să ateste că au fost restituite.
De asemenea, alte 11 obiecte (tot bijuterii) nu au avut clarificată situația, în sensul că figurau predate unor părți vătămate, dar și părții vătămate și nu s-a putut stabili dacă acestea au fost restituite chiar către partea vătămată și dacă au fost aceleași cu cele ridicate la percheziție, din cauza modului diferit de descriere al acestora în documentele de predare,comparativ cu procesul verbal de percheziție.
Urmare a demersurilor părții vătămate, prin sentința penală nr. 739/2003 a Tribunalului Clujs -a dispus restituirea către partea vătămată a bunurilor nerestituite și în consecință s-au restituit un număr de 5 bijuterii, a căror primire a fost inițial refuzată de aceasta, pe motiv că au suferit degradări și un telefon de perete marca "".
Celelalte bunuri reclamate de partea vătămată nu au fost găsite și descrise în procesul verbal de percheziție nu au fost găsite.
Prin urmare, activitatea celor doi inculpați, de manevrare culpabilă a obiectelor ridicate, de conservare în condiții improprii, cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie anterior menționate, au condus la crearea unui prejudiciu în patrimoniul părții vătămate și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Este de observat că din acest punct de vedere o parte din culpă aparține și Ministerului d e interne și Administrației Publice, deoarece nu se poate pretinde lucrătorilor de poliție să acționeze cu maximă diligență pentru manipularea și conservarea bunurilor, câtă vreme la nivelul unui întreg județ există o singură cameră de corpuri delicte și nici în prezent situația nu s-a schimbat, așa cum rezultă din adresă emisă de MIRA C, aflată la dosarul cauzei, ceea nu exclude culpa inculpaților.
Totuși, răspunderea penală a inculpaților nu poate fi antrenată deoarece în cauză este incidentă instituția prescripției răspunderii penale. Astfel, faptele au fost comise în perioada martie-aprilie 2001, deoarece atunci au fost încheiate actele de urmărire penală și din acel moment inculpații aveau obligația de predare a bunurilor la camera de corpuri delicte, astfel că infracțiunea s-a consumat și epuizat în aprilie 2001; limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal sunt închisoarea de la o lună la 2 ani sau amenda penală, ceea ce înseamnă că potrivit art. 122 lit. d Cod penal termenul de prescripție este de 5 ani și potrivit art. 124 Cod penal termenul prescripției speciale este de 7 ani și 6 luni și s-a împlinit în octombrie 2008.
În consecință, în baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal.
Înlăturarea răspunderii penale ca urmare a prescripției speciale nu înlătură răspunderea civilă și în temeiul art. 346 alin. 1, 2 și art. 14 Cod procedură penală se va dispune obligarea inculpaților în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Internelor și reformei Administrative la plata sumei de 36.747,41 lei către partea civilă a, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor ridicate și nerestituite și a cheltuielilor de transport.
Au fost avute în vedere bunurile ridicate cu prilejul percheziției și nerestituite conform proceselor verbale, fie către părțile vătămate ale infracțiunilor de furt, fie către partea civilă, conform raportului de control întocmit de Corpul de Control al MIRA și constituirii de parte civilă.
La calcularea acestor sume s-a avut în vedere valoarea la zi a unui gram de aur, de 102, 06 lei (la data de 9 martie 2009); astfel, cantitatea de 271, 56 grame aur la valoarea menționată reprezintă suma de 27.715, 41 lei, la care se adaugă cheltuielile de transport în valoare de 2.928 lei, conform chitanțelor depuse la dosar de partea civilă.
Cu privire la daunele morale acestea nu sunt justificate; este adevărat că partea civilă nu a putut recupera decât o parte din bunuri însă, nu se poate susține că prin aceasta s-a produs o suferință morală, respectiv un prejudiciu de natură morală ce ar trebui reparat. Împrejurarea că la domiciliul acesteia s-a efectuat o percheziție nu este de natură a crea un asemenea prejudiciu, deoarece actul s-a realizat urmare a participării fiului său la mai multe infracțiuni de furt din locuințe, fapte pentru care a și fost condamnat definitiv.
În ce privește cheltuielile judiciare, acestea nu au fost dovedite, la dosar nu a fost depusă chitanța de plată a onorariului de avocat, astfel că această sumă nu poate fi acordată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 11 pct. 2 lit. b rap. la art. 10 lit. g Cod procedură penală dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților, fiul lui și, născut la data de l9 mai l955 în, județul C, domiciliat în C N,--18 și, fiul lui și, născut la data de 28 iunie l958 în comuna, județul C, domiciliat în C N,-, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 1, 2 și art. 14 Cod procedură penală obligă inculpații în solidar și în solidar cu partea responsabilă civilmente Ministerul Administrației și Internelor prin Inspectoratul Județean C să plătească părții civile a suma de 36.747,41 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea bunurilor ridicate și nerestituite și a cheltuielilor de transport.
Respinge restul pretențiilor formulate de partea civilă reprezentând daune morale și cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat.
Obligă inculpații să plătească statului sumele de câte 950 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2009.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
red. 8.04.09
dact-C-D-16.04.09
3 ex.
Președinte:Simona FranguloiuJudecători:Simona Franguloiu, Cristina Dănescu
