Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 302/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 302/
Ședința publică din data de 04 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte Secția pentru cauze cu
Minori și de Familie
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de condamnatul -, domiciliat în B,-, - 7,. A,. 7, județul V, împotriva deciziei penale nr. 565 din 19 decembrie 2008 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul condamnat, în stare de libertate, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 02.04.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
S-a procedat la verificarea identității recurentului condamnat, acesta prezentând cartea de identitate din care rezultă că are CNP -.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul recurentului condamnat susține că acesta a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 565/2008, prin care Tribunalul Galația respins apelul ca nefondat, menținând sentința instanței de fond, prin care cererea de revizuire a fost apreciată ca fiind inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.
Apreciază că decizia astfel pronunțată este netemeinică și implicit nelegală.
În motivarea hotărârilor recurate se apreciază că o astfel de cerere nu poate fi formulată împotriva deciziei Curții de Apel și din acest motiv cererea de revizuire este inadmisibilă.
Dispozițiile art. 393 Cod procedură penală stabilesc clar că hotărârile judecătorești definitive pot fi suspuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă. Solicită să se observe că hotărârea împotriva căreia s-a formulat cerere de revizuire de către recurent este o hotărâre definitivă și ea poate fi controlată printr-o cale extraordinară de atac. A face o altă interpretare ar însemna că o hotărâre a Curții de Apel, o hotărâre pronunțată în ultimă instanță, nu mai poate fi supusă acestei căi de atac extraordinare.
În ceea ce privește competența, consideră că este o cu totul altă situație. Într-adevăr, indiferent de soluțiile care s-au pronunțat în apel și în recurs, competentă să judece cererea de revizuire este instanța care a judecat cauza în primă instanță. Prin urmare, nu trebuie să se facă o confuzie între ce pronunță prima instanță și instanțele de control judiciar. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 3356 din 27 iunie 2002.
Pe fondul cauzei, apreciază că motivul de revizuire se încadrează în disp. art. 394 lit. a Cod procedură penală. În aceeași idee s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 3155 din 19 iunie 2002, în care se arată că cererea de revizuire întemeiată pe disp. art. 394 lit. a procedură penală nu poate fi respinsă cu motivarea că faptele sau împrejurările invocate de revizuient au fost cunoscute la soluționarea cauzei, fără ca instanța de revizuire să verifice temeinicia cererii prin examinarea probelor conținute.
În cauză, niciodată instanțele de fond nu au făcut această verificare. Solicită să se observe că de la data pronunțării hotărârii la fond și până la data pronunțării deciziei în recurs au trecut 9 ani. Evident, în aceste condiții s-a produs acea împrejurare pe care nici revizuientul și nici chiar completul nu a sesizat-o: judecătorul care îl condamnase la fond a judecat și recursul. Evident, un asemenea un asemenea caz nu este strict prevăzut în legislație ca motiv de revizuire, dar el poate fi încadrat în dispozițiile art. 394 lit. Consideră că nicidecum nu se poate accepta că dispozițiile imperative prevăzute de art. 47 Cod procedură penală pot fi încălcate.
În această situație, consideră că recursul trebuie admis în temeiul art. 38515pct. 2 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursul condamnatului este nefondat, cu mențiunea că în mare parte criticile pe care acesta le aduce cu privire la motivarea instanței de fond și cea a instanței de apel sunt întemeiate. Este o situație paradoxală, dar așa stau lucrurile. Într-adevăr, situația invocată de către instanța de fond nu poate fi luată în considerare ca și temei pentru respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire. Susține că poate fi supusă căii de revizuire și hotărârea prin care s-a dispus încetarea procesului penal și că este irelevant dacă acea soluție s-a dispus de către instanță de fond, de cea de apel sau de cea de recurs, în cazul de față, de instanța de recurs. Consideră că în mod corect procurorul a apreciat că cererea trebuia judecată de către Judecătoria Galați, chiar dacă soluția este dată de către Curtea de APEL GALAȚI. Din acest punct de vedere și doctrina și practica judiciară sunt constante.
Problema care se pune este dacă situația invocată ca și temei de revizuire poate face obiectul prevederilor art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, text care se referă la o faptă nouă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de către instanță. Din coroborarea acestor dispoziții legale cu prevederile art. 394 alin. 2 Cod procedură penală se constată că acestea vizează aspecte care țin de fondul cauzei. Cu alte cuvinte, care țin de probatorii, de aspecte pe care instanța nu le-a cunoscut la momentul la care a adoptat inițial hotărârea, condiții care au dus la o soluție greșită de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
Nu poate aprecia care ar fi fost soluția corectă de vreme ce în cauza de față s-a dispus încetarea procesului penal. Dacă ar luată ca și situație reală și dacă s-ar presupune prin absurd, făcând acest exercițiu juridic, că ar fi temei de revizuire, apreciază că nici într-un caz soluția nu ar putea să fie diametral opusă, respectiv achitarea inculpatului, pentru că existența unui caz de incompatibilitate poate să conducă cel mult la rejudecarea cauzei, însă nici într-un caz la constatarea unei situații de la art. 10 alin. 1 lit. a - f Cod procedură penală.
În consecință, consideră că inadmisibilitatea revizuirii rezidă în împrejurarea că situația invocată ca și temei al revizuirii nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute la art. 394 alin. 1 Cod procedură penală. Așa cum statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în măsura în care situația invocată nu se încadrează în niciunul din cazuri, revizuirea se respinge ca fiind inadmisibilă. Aceasta ar fi fost soluția corectă, care solicită să fie avută în vedere și nu motivarea instanței de fond și a instanței de apel, în sensul că hotărârile care nu soluționează fondul cauzei, în concret cea de încetare procesului penal, nu ar putea fi supuse revizuirii.
Apărătorul recurentului revizuient, în replică, solicită să se observe că prin cerere de revizuire acesta nu a cerut ca respectivul complet să-i soluționeze cererea de achitare, să soluționeze cauza achitându- Evident, a solicitat admiterea cererii de revizuire și rejudecând cauza, să se verifice chestiunile care ar fi condus la o vinovăție sau o lipsă de vinovăție a sa.
Susține că disp. art. 394 lit. a nu sunt limitativ prevăzute, că practica instanțelor se creează.
De asemenea, susține că în codul d e procedură penală nu există nicăieri prevăzută și o sancțiune în cazul încălcării dispozițiilor imperative ale art. 47. În acest text se spune că judecătorul nu poate să participe la judecarea unei cauze în anumite situații, dar nu se găsește și o sancțiune, respectiv ce se întâmplă dacă totuși participă. Atunci, consideră că singurul instrument juridic care poate regla, controla și sancționa încălcarea unei dispoziții imperative, este o cerere de revizuire întemeiată pe disp. art. 394 litera a Cod procedură penală. E posibil ca soluția instanței de recurs, în cazul admiterii prezentului recurs, să fie unică și prima, dar sunt situații multiple în țară cu privire la această situație. Spune că judecătorul nu a cunoscut acea situație, pentru că alt temei nu putea să fie. Între judecarea cauzei în fond și judecarea în recurs au trecut 9 ani, iar dosarul are 12 volume imense.
Prin urmare, solicită să se aibă în vedere aceste situații. Nu solicită achitarea inculpatului, dar cererea de revizuire poate fi admisă și rejudecată cauza. Într-adevăr, s-a dispus încetarea procesului penal, dar pe motiv de prescripție. Însă, a rămas latura civilă care este imensă, este vorba de milioane de dolari la momentul respectiv, în condițiile în care inculpatul a fost director economic 2 luni și totul era făcut și semnat de alții și nu de el.
Reprezentantul Ministerului Public, în replică, arată că prevederile art. 394 alin. 2 Cod procedură penală sunt foarte clare. Susține că diferă cazul de la litera a față de celelalte cazuri. Potrivit art. 394 lit. a, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări noi. Deci, pe baza acestor noi fapte sau împrejurări descoperite se ajunge la o soluție diametral opusă: achitare, încetare a procesului penal sau condamnare, nu pe baza reaprecierii mijloacelor de probă prin intermediul unui viciu de procedură. Nu viciul de procedură constituie temeiul revizuirii, ci o faptă sau împrejurare nouă și acea faptă sau împrejurare nouă atârnă atât de greu încât în contextul probelor care au fost deja administrate ar conduce la o soluție diametral opusă. Cererea de revizuire este o cale de atac în retractare care nu îi dă dreptul inculpatului de a fi rejudecat din nou, ci îi dă acest drept în contextul în care a apărut o situație care nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei pe fond. O situație legată de faptă, nu legată de compunerea completului sau de alte situații.
Recurentul condamnat, având ultimul cuvânt, este de acord cu susținerile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 623/07.04.2008 a Judecătoriei Galațis -a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul, împotriva deciziei penale nr. 679/R/04.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI în dosarul nr-
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, a fost obligat revizuientul la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut, printre altele, că prin decizia penală nr. 679/R/04.12.2007 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și.
Potrivit art. 393.pr.penală sunt supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă.
Având caracterul unei căi de atac de fapt, prin care sunt constatate și înlăturate erorile judiciare în rezolvarea cauzelor penale, revizuirea privește numai hotărârile definitive prin care a fost rezolvat fondul cauzei.
În acest sens, în practica instanțelor judecătorești s-a stabilit că pot fi atacate pe calea revizuirii hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetarea procesului penal.
Decizia penală nu a soluționat fondul cauzei ce a făcut obiectul dosarului 9366/1998 al Judecătoriei Galați, în rejudecare înregistrat sub nr. 14675/P/2002, ci calea de atac a recursului declarat împotriva hotărârilor judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, respectiv împotriva sentinței penale 1797/2006 a Judecătoriei Galați și împotriva deciziei penale nr. 292/A/2007 a Tribunalului Galați, prin respingerea ca nefondat a acestuia și menținerea celor două hotărâri judecătorești recurate.
Împotriva sentinței penale menționate a declarat apel revizuientul-condamnat.
În motivele de apel, revizuientul-condamnat a arătat, printre altele, că revizuirea poate fi admisă sau respinsă, însă nu poate fi soluționată pe cale de excepție, obiectul cererii îl formează decizia penală 679/R/2007 a Curții de APEL GALAȚI, iar motivul invocat de el se încadrează la dispozițiile prev. de art. 394 lit. a
C.P.P.Prin decizia penală 565/19.12.2008 a Tribunalului Galațis -a respins ca nefondat apelul declarat de revizuientul-condamnat împotriva 623/07.04.2008 a Jud.
În baza art. 192 al. 2.pr.penală a fost obligat revizuientul-condamnat să plătească către stat suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat
Pentru a decide astfel, s-au reținut următoarele:
S-a apreciat că în mod corect prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire a 679/R/2007 a Curții de APEL GALAȚI.
Prin decizia menționată s-a respins ca nefondat recursul declarat de, și împotriva deciziei penale nr. 292/14.06.2007 a Tribunalului Galați ( 1797/2006 a Judecătoriei Galați ), având calitatea de inculpați în acel dosar.
Astfel la fond cât și în apel s-a arătat că decizia penală a Curții de Apel este hotărârea a cărei revizuire se solicită.
S-a arătat că din interpretarea disp. art. 401.pr.penală, rezultă că hotărârea care poate fi supusă revizuirii este cea a instanței care a judecat cauza în fond, în speța de față fiind vorba de 1797/2006 a Judecătoriei Galați.
S-a precizat că textul menționat coroborat și cu art. 393 al. 1.penală Cod Penal, duce la concluzia că prin această cale extraordinară de atac se ia în discuție fondul cauzei în totalitate (latură penală și latură civilă), neputând fi analizată doar o cale de atac extraordinară în respectivul dosar.
Prin urmare, s-a apreciat că revizuirea 679/R/04.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI este inadmisibilă, situație care exclude analiza referitoare la admisibilitatea în principiu sau incidența cazurilor de revizuire prev. de art. 394.pr.penală.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul revizuient, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea recursului promovat s-a arătat că în mod nelegal s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire reținându-se că o astfel de cerere nu poate fi formulată împotriva deciziei nr. 679/2007pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI deoarece această decizie nu a soluționat fondul cauzei, ci doar calea de atac a recursului. S-a precizat că o asemenea opinie nu poate fi primită, fiind contrară prevederilor art. 393 Cod procedură penală, iar această interpretare a acestui text de lege ar însemna că o hotărâre pronunțată în ultima instanță de către Curtea de Apel și Tribunal nu poate fi atacată pe calea extraordinară a revizuirii, ceea ce nu e posibil, o astfel de interpretare negăsindu-și corespondent în legislația actuală.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că cererea de revizuire formulată se încadrează în prevederile art. 394 pct. 1 lit. a Cod procedură penală, întrucât unul și același judecător a pronunțat sentința de condamnare în dosarul nr. 9366/1998, pentru ca apoi același judecător să soluționeze aceeași cauză în recurs - decizia penală 679/R/4.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI.
S-a precizat că în cauză au fost încălcate de către completul de recurs prevederile imperative ale art. 47 Cod procedură penală și numai pe această cale a revizuirii se poate îndrepta această eroare.
Față de toate acestea, s-a solicitat admiterea recursului promovat, admiterea cererii de revizuire și rejudecarea cauzei.
Recursul formulat e nefondat.
Examinând hotărârile pronunțate prin prisma motivelor de recurs invocate se constată că soluția pronunțată în cauză, de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire, e legală, cu toate că, în mare parte, criticile pe care recurentul le aduce cu privire la motivările instanțelor de fond și apel sunt întemeiate, motivări ce sunt defectuoase pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, situația invocată de instanța de fond și preluată de cea de apel nu poate fi luată în considerare ca și temei pentru respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Apreciem că poate fi supusă revizuirii o hotărâre prin care s-a dispus încetarea procesului penal și e irelevant dacă această soluție s-a dispus de către instanța de fond, de cea de apel sau de instanța de recurs, în mod corect procurorul apreciind că cererea de față trebuia judecată de Judecătoria Galați, chiar dacă soluția e dată de Curtea de Apel - doctrina și practica fiind constante din acest punct de vedere.
Problema care se pune în cazul de față este dacă situația invocată de condamnat ca și temei de revizuire poate face obiectul prevederilor art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală - text ce se referă la o faptă nouă sau împrejurare ce nu a fost cunoscută de către instanță. Coroborând aceste dispoziții legale cu prevederile art. 394 alin. 2 Cod procedură penală, constatăm că acestea vizează fondul cauzei, țin de probatorii, de aspecte pe care instanța nu le-a cunoscut la momentul la care adoptând inițial hotărârea - condiții care au dus la o soluție greșită de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, iar pe baza faptelor noi se ajunge la o soluție diametral opusă (achitare, încetarea procesului penal, condamnare) și nu pe baza reaprecierii mijloacelor de probă prin intermediul unui viciu de procedură.
Deci, nu viciul de procedură constituie temei al revizuirii, ci o faptă sau împrejurare nouă. Totodată, cererea de revizuire eoc ale de atac în retractare care nu îi dă dreptul inculpatului de a fi rejudecat din nou, ci îi dă acest drept în contextul în care a apărut o situație ce nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei pe fond - o situație legată de fapte, și nicidecum legată de compunerea completului de judecată.
Existența unui caz de incompatibilitate poate conduce cel mult la rejudecarea cauzei, însă în nici un caz la constatarea unei situații de la art. 10 alin. 1 lit. c - f Cod procedură penală.
În consecință, apreciem că inadmisibilitatea revizuirii rezidă în împrejurarea că situația invocată ca și temei al revizuirii nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. Cod procedură penală. Așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, revizuirea se respinge ca inadmisibilă în măsura în care situația invocată nu se încadrează în niciunul din cazurile prevăzute de lege și apreciem că aceasta ar fi trebuit să fie motivarea corectă atunci când s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, și nu motivarea adoptată de cele două instanțe, în sensul că hotărârile care nu soluționează fondul cauzei nu ar putea fi supuse revizuirii.
Întrucât soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată e corectă, se va respinge ca nefondat recursul promovat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat - (fiul lui și, născut la data de 16.01.1958 în B, jud. V, CNP -, domiciliat în B,-, - 7,. A,. 7, județul V) împotriva deciziei penale 565/19.12.2008 a Tribunalului Galați (sentința penală 623/07.04.2008 a Judecătoriei Galați ).
În baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe revizuientul condamnat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red. -/20.05.2009
Tehnored. /2 ex./29.05.2009
Fond:
Apel:, Al.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
