Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 561/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 561 /R/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit prevederilor art.304 alin.1 Cod procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, partea civilă SC SA și inculpata, domiciliată în O,-/A, județul B, împotriva deciziei penale nr. 78/A din 5 martie 2008 Tribunalului Bihor, decizie care desființează în parte sentința penală nr.2031 din 8 noiembrie 2006 judecătoriei Oradea, inculpata recurentă fiind trimisă în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută și pedepsită de art.249 alin.1 și 2 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat apărătorul ales al inculpatei recurente - avocat, în baza delegației nr. 57/2008, emisă de Baroul Bihor și au lipsit partea civilă recurent SNP B, inculpata recurentă și partea civilă intimată SNP - Sucursala
Ministerul Publiceste reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul parchetului susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de prima instanță. Apreciază că, în mod greșit, instanța de apel a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei în prevederile art.249 alin.1 coroborat cu art.258 Cod penal și, drept urmare a redus pedeapsă aplicată acesteia, reducând totodată, cuantumul despăgubirilor la care a fost obligată inculpata la 1.270.463.894 lei. Consideră că, haosul creat de inculpata prin conducerea defectuoasă a gestiunii sau neîndeplinirea unor atribuții a ajuns să-i profite inculpatei, mai exact, instanța de apel reținând culpa inculpatei ca fiind dubiul ce-i profită. Astfel, punerea actelor în ordine, întocmirea bonurilor de consum neîntocmite de inculpată, operarea în evidențele contabile, nu are nici o influență asupra prejudiciului stabilit cu ocazia inventarului efectuat și care a fost de peste 2 miliarde lei. Tot astfel, a stabilit și instanța de fond, care a apreciat, în mod corect, faptul că întocmirea acelor bonuri nu are relevanță în cauză și a fost cuprinsă decizia de imputare din 25.05.2001, respectiv în calculul acelui prejudiciu de 2.447.875.369 lei. Mai mult, din concluziile depuse da partea civilă, rezultă fără echivoc acest aspect, respectiv că la calculul prejudiciului au fost avute în vedere și plusurile rezultate din întocmirea acelor bonuri. Așadar, prejudiciul cauzat efectiv de inculpata a fost de 2.447.875.369 lei, iar ca o consecință directă, încadrarea juridică corectă a infracțiunii săvârșite a fost bine stabilită de instanța de fond.
Apărătorul ales al inculpatei recurente - susține recursul solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor atacate și, în principal, trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea refacerii actului de sesizare a prezentării materialului de urmărire penală și a întregii urmăriri penale. Într-un prim subsidiar, solicită trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea pentru nerezolvarea fondului cauzei, judecarea cauzei cu lipsa de procedură cu partea civilă; nepronunțarea unor cereri esențiale pentru a garanta drepturile inculpatei și de a influența soluția procesului. Într-un al doilea subsidiar, solicită a se dispune achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "c, d" Cod de procedură penală, fapta nefiind săvârșită de inculpată, cât și sub aspectul lipsei culpei laturii obiective a infracțiunii de neglijență în serviciu, îndeosebi a incertitudinii existenței reale a pretinsului prejudiciu; a perioadei în care s-ar fi produs, câtă vreme el cuprinde în prejudiciul pentru care au fost condamnate alte persoane - prejudiciu față de care a intervenit și prescripția, câtă vreme s-a uzat de procedura civilă de dreptul muncii. Cu privire la capătul principal al cererii precizează că la dosarul cauzei - fila 77 dosar de urmărire penală - se regăsește adresa Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA din 21.03.2003, contrasemnată de prim procurorul acestei instituții, prin care se dispune "punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată " a inculpatei. La file 76 se află procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală din data de 22.03.2003, iar la filele 80-83 - rechizitoriul din 22.03.2003, prin care se dispune punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a aceleași inculpate sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.249 alin.1 și 2 coroborat cu art.258 Cod penal. Se constată raportat la acest ultim act că cifra 22 ( a datei zilei întocmirii sale) este modificată din 1 în 2, fără a exista un act procedural prevăzut de art.194 Cod de procedură penală. Cum o astfel de confirmare expresă a autorului rechizitoriului lipsește, rezultă că acesta a fost întocmit real în data de 21.03.2003, dată la care s-a și confirmat că inculpata a fost trimisă în judecată și pusă în mișcare acțiunea penală împotriva sa, astfel că prezentarea materialului de urmărire penală ca act final al urmăririi penale a avut loc ulterior trimiterii în judecată și a întocmirii rechizitoriului. Normele de procedură obligatorii la care a făcut referire fiind încălcate sunt sancționate cu nulitatea absolută, soluția de nelegală sesizare a instanței de fond se impune urmând a se ține seama și de faptul că în cuprinsul rechizitoriului nu se arată în dispozitiv și nici considerente,perioada raportat la care se susține că inculpata ar fi produs acel prejudiciu părții vătămate. să precizeze că, infracțiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată fiind de rezultat și aceasta fiind angajată încă din anul 1996 în cadrul părții civile - date la care potrivit declarațiilor martorilor și recunoașterii părții civile, cum că nu a avut loc un inventar real până în anul 2001- ci numai prin sondaj - impuneau a fi verificate aceste susțineri și determinată expres perioada pretinsului prejudiciu,ea fiind inertă oricărei fapte penale, legate de coordonatele de timp și spațiu în funcție de care se determină efectele legii penale, sancțiunile și cauzele care înlătură răspunderea penală, îndeosebi sub aspectul prescripției. Mai arată că, inculpata nu a deținut singură funcția de gestionar ci împreună cu martora care a înlocuit-o pe timpul concediului de maternitate și că nu s-a efectuat nici un inventar fizic înainte de angajarea inculpatei și data controlului din 2001, astfel că inculpatei i-a fost prezentat la angajare doar scriptic lipsurile sau mare parte din acestea putând fi produse înainte de angajarea sa ca gestionar. Sub un ultim aspect, este de relevat prezența și atitudinea inculpatei în faza de urmărire penală și judecată, lipsa antecedentelor penale, existența unui copil minor, faptul că este încadrată în muncă, circumstanțele reale ale comiterii faptei, dar și a faptului că inculpata nu și-a însușit nici un leu din gestiune, iar practic prejudiciul dacă a existat în realitate a fost cauzat de alte persoane, toate acestea fiind de natură a conduce la o soluție de achitare a inculpatei sau alternativ cu pedeapsa amenzii. Referitor la recursul declarat de parchet solicită a fi respins ca nefondat.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpată pentru aceleași motivele invocate mai sus. să precizeze ca cererea inculpatei de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale este nejustificată, iar cu privire la prejudiciu, la cererea inculpatei a fost întocmită o expertiză contabilă, de altfel, necontestată în vreun fel de aceasta, prejudiciul cauzat părții civile există și față de valoarea mare a acestuia nu se impune nici reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acesteia.
CURTEA DE APEL
DELIB ER ÂND:
Asupra recursurilor penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2031 din 08.11.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, s-au hotărât următoarele:
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de neglijenta in serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.249 al.1 si 2 Cod penal în infracțiunea de neglijenta în serviciu prevăzută de art.249 al.1 Cod penal.
În baza art.249 al.1 si 2 Cod penal coroborat cu art.258 Cod penal, a fost condamnată inculpata la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea în serviciu cu consecințe deosebit de grave.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 861Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani si 6 luni închisoare sub supraveghere, iar în baza art. 862Cod penal și a fost stabilit un termen de încercare de 5 ani si 6 luni.
În baza art. 71 al. 4 Cod penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 Cod de procedură penală s-a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 863Cod penal a fost obligată inculpata să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
În baza art. 14 și 346 Cod de procedură penală cu referire la art. 999. Civil, a fost admisă in parte acțiunea civila si a fost obligată inculpata la plata sumei de 2.447.875.369 lei către partea civila SNP SA B-Sucursala B și au fost respinse restul pretențiilor.
În baza art. 191 al. 1 Cod de procedură penală a fost obligată inculpata la plata sumei de 1000 RON cheltuieli judiciare față de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpata a îndeplinit funcția de gestionar la magazia centrala a SNP SA -Sucursala B in baza contractului de munca nr.1081/1996. Prin Decizia nr.52 din 5.03.2001, directorul Sucursalei Bad ispus efectuarea unui inventar la magazia centrala a sucursalei, unde a funcționat ca gestionar inculpata. a verificat evoluția situației gestiunii in perioada noiembrie 2000-8 martie 2001. S-a constatat cu aceasta ocazie un minus in gestiune de 2.447.875.369.lei. Data fiind aceasta situație, partea vătămată SNP a formulat plângere penala. Ulterior si-a precizat plângerea arătând ca valoarea totala a prejudiciului se ridica la 2.535.466.614.lei. S-a constatat, in urma inventarului, ca acest minus in gestiune s-a produs prin neîndeplinirea si îndeplinirea defectuoasă a atribuțiilor de serviciu. S-a constatat ca fisele de magazie nu au fost completate la zi, materialele si piesele erau păstrate in dezordine, fără etichete, putându-se face confuzie intre ele. Au fost situații când bunurile din magazie au fost eliberate fără întocmirea unor bonuri de consum si au fost găsite bonuri de consum neoperate. Nu a rezultat ca inculpata și-ar fi însușit sume de bani.
Audiată în faza de cercetare judecătoreasca, inculpata a arătat ca a avut calitatea de gestionar la partea vătămată și a învederat ca a întocmit bonuri de consum in valoare de 600 milioane și că intenționa să întocmească bonuri de consum in continuare dar nu i s-a mai permis. A declarat ca a fost in concediu de maternitate in perioada 22.09.2000 -octombrie 2000, perioada in care a fost înlocuită de, fără a se face vreun inventar de predare sau primire.
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă s-a probat cu declarația inculpatei si a martorilor, proces verbal al Comisiei de inventariere, fisa postului pentru inculpata.
În cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a stabilit ca exista un minus in gestiune de 2.447.875.369 lei, așa cum a constatat si inventarul din 08.03.2001. De asemenea s-a stabilit, luându-se în considerare bonurile de consum întocmite ulterior inventarierii ca minusul in gestiune este de 1.270.463.894.lei.
S-a stabilit ca fisele de magazie nu erau conduse la zi si nu erau confruntări ale datelor din evidenta operativa cu cele din evidenta contabila, așa cum prevede nr.2388/1995 pct.10.
de acest raport de expertiza, inculpata a formulat obiecțiuni solicitând expertului sa aibă in vedere perioada cuprinsa intre 22.09.2000 - 1.11.2000, când inculpata se afla in concediu de maternitate, la care expertul a răspuns ca nu poate face acest lucru întrucât nu exista inventar de predare, respectiv primire a gestiunii la plecarea si revenirea din concediu a inculpatei. A contestat de asemenea modalitatea de stabilire a prețului de înlocuire a bunurilor, expertul indicând temeiul de drept, respectiv nr.2388/1995 pct.45 care arata ca prin valoarea de înlocuire se înțelege costul de achiziție al bunului, respectiv la data constituirii pagubei, care va cuprinde prețul de cumpărare practicat pe piața la care se adăuga taxele nerecuperabile, inclusiv TVA.
postului inculpatei (fila 14 ) arata detaliat modalitatea in care gestionarul (în speță inculpata) trebuie să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu. Astfel, aceasta primește, păstrează, conserva si manipulează toate bunurile care intra in magazie și răspunde de integritatea lor cantitativa si calitativa, eliberează materialele din magazie numai pe baza de documente legale (bonuri avize) emise de personalul împuternicit care poarta toate vizele cerute de lege după ce in prealabil acestea au fost verificate si avizate de magazioner, suportând sancțiunile administrative materiale di penale pentru prejudiciile cauzate.
În declarația dată în faza de urmărire penala (fila 73) inculpata arata ca are cunoștință de atribuțiile sale de serviciu aplicând modalitatea în care se făcea expedierea mărfurilor din magazie. Astfel, pe baza unor bonuri de consum întocmite de subunități, aceasta scria codul produsului si prețul pe bon, iar persoana solicitanta mergea la contabilitate si serviciu tehnic pentru viza. Bonurile erau întocmite in 3 exemplare, unul rămânând la inculpata.
Fapta inculpatei de a nu respecta in totalitate atribuțiile de serviciu astfel cum a fost reținută de prima instanță, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijentă în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art.249 al.1 si 2 Cod penal coroborat cu art.258 Cod penal, având in vedere ca inculpata avea calitatea de funcționar așa cum aceasta este definita la art.147 al.2 Cod penal.
In baza acestui text de lege, a fost condamnată inculpata la o pedeapsa de 3 ani si 6 luni închisoare.
La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal, gradul de pericol social al faptei ridicat prin prisma valorii mari a prejudiciului, persoana inculpatei care nu este cunoscuta cu antecedente penale.
Având in vedere valoarea prejudiciului de peste 2 miliarde lei, instanța de fond a reținut că încadrarea juridica corectă este aceea de neglijenta in serviciu cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art.249 al 1 si 2 Cod penal. Prima instanță a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulata de apărătorul inculpatei, in sensul de a se retine doar infracțiunea de neglijenta in serviciu, prevăzută de art.249 al.1 Cod penal, având in vedere ca prin raportul de expertiza judiciara s-a stabilit ca minusul in gestiune pe perioada 1.11.2000-8.03.2001, avându-se in vedere si bonurile de consum întocmite ulterior efectuării inventarierii este de 1.270.463.894.lei.
Împrejurarea ca după întocmirea inventarului, inculpata a întocmit bonuri de consum reducând minusul in gestiune, s-a reținut că nu o exonerează pe aceasta de răspunderea penala pentru întregul prejudiciu stabilit inițial câta vreme bonurile de consum au fost întocmite de inculpata fără respectarea metodologiei stabilite (care stabilește ca persoanele din cadrul societății, care foloseau produsele întocmeau bonurile de consum si le prezentau inculpatei) prin urmare aceste operațiuni nu pot produce efecte juridice. Prin urmare, la stabilirea încadrării juridice, prima instanță a avut in vedere valoarea inițiala a prejudiciului care depășește 2 miliarde de lei.
Având în vedere scopul pedepsei prevăzut la art. 52 din Cod penal, instanța de fond a apreciat că acesta se poate realiza și fără privarea inculpatei de libertate, motiv pentru care în baza art. 861Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere de 3 ani 6 luni închisoare, iar în baza art. 862Cod penal a stabilit un termen de încercare de 5 ani si 6 luni.
În baza art. 359 Cod de procedură penală a atras atenția inculpatei asupra prevederilor art. 864Cod penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
În baza art. 863. penal, a obligat inculpata: să se prezinte la datele fixate la judecătorul desemnat cu supravegherea sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
In ceea ce privește latura civila a cauzei SNP -Sucursala B s-a constituit parte civila cu suma de 2.535.466.614.lei.
Având in vedere ca expertiza efectuata în cauză stabilește valoarea prejudiciului in valoare de 2.447.875.369 lei, instanța de fond, in baza art.14,346 Cod de procedură penală cu ref. la art.998-999 cod civil a admis in parte acțiunea civila si a obligat inculpata la plata sumei de 2.447.875.369.lei, respingând restul pretențiilor.
În baza art. 71. penal, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a-c Cod penal.
În baza art. 71 al. 4 Cod penal a suspendat executarea pedepselor accesorii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpata, solicitând admiterea apelului și, în principal, trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea în vederea refacerii actului de sesizare a instanței, a prezentării materialului de urmărire penală și a refacerii întregii urmăriri penale raportat la dispozițiile art.300 al.2 Cod de procedură penală, art.197 al.2, art.250, 255 și urm. Cod de procedură penală. În subsidiar, solicită trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea, invocând nerezolvarea fondului cauzei, judecarea cu lipsă de procedură cu partea civilă, nepronunțarea asupra unor cereri esențiale pentru a garanta drepturile inculpatei și de a influența soluția procesului. Totodată, a mai solicitat achitarea inculpatei în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit. c,d Cod de procedură penală, fapta nefiind săvârșită de inculpată, cât și sub aspectul lipsei culpei și laturii obiective a infracțiunii de neglijență în serviciu. Susține că există o incertitudine asupra existenței reale pretinsului prejudiciu, a perioadei în care s-ar fi produs. Susține că prejudiciul din prezenta cauză se cuprinde în prejudiciul pentru care au fost condamnate alte persoane, prejudiciu față de care a intervenit și prescripția, câtă vreme s-a uzat de procedura civilă de dreptul muncii, față de aceeași inculpată. De asemenea, a mai solicitat a se constata că prejudiciul real este sub 2 miliarde lei și a dispuse schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării prev.al.2 din art.249 Cod penal și a reținerii corecte a disp.art.249 al.1 Cod penal coroborat cu art.258 Cod penal și aplicarea unei amenzi administrative în condițiile art.18/1 Cod penal sau a unei amenzi penale, înlăturând obligația la despăgubiri civile; a se reține incidența art.74 lit. a,c,e Cod penal cu disp.art.76 lit. e Cod penal și aplicarea unei amenzi penale îndreptată spre minimul de 200 RON, fie să se facă aplicabilitatea art.81 Cod penal vizând suspendarea condiționată a executării pedepsei, reducând-o pe cea aplicată de instanța de fond.
Prin decizia penală nr.78/ din 5 martie 2008, TRIBUNALUL BIHORa admis apelul penal declarat de inculpata împotriva sentinței penale nr.2031 din 08.11.2006, pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a desființat-o în sensul că:
A înlăturat dispoziția privind respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.334 Cod de procedură penală schimbat încadrarea juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.249 al.1 și 2 Cod penal coroborat cu art.258 Cod penal în infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.249 al.1 coroborat cu art.258 Cod penal.
A redus pedeapsa aplicată de 3 ani 6 luni închisoare la2 ani închisoareși
redus termenul de încercare de la 5 ani 6 luni la 4 ani.
A limitat conținutul pedepsei accesorii la interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza II și lit.b Cod penal.
A redus cuantumul despăgubirilor la care inculpata a fost obligată de la suma de 2.447.875.369 lei la suma de 1.270.463.894 lei, menținând restul dispozițiunilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța în acest mod, TRIBUNALUL BIHORa reținut că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală sub aspectul reținerii stării de fapt. Probele administrate în cauză, ce constau în înscrisuri (inventarul de la magazia centrală din 8 martie 2001, inventar din octombrie 2000, fișa postului și contractul de muncă ale inculpatei), expertiză contabilă, depoziții de martori și declarațiile de recunoaștere ale inculpatei, demonstrând cu certitudine că aceasta, în perioada noiembrie 2000-8 martie 2001, cauzat un minus in gestiunea părții vătămate SNP prin neîndeplinirea si îndeplinirea defectuoasa a atribuțiilor de serviciu. În concret, inculpata nu și-a respectat obligațiile de serviciu, în sensul că: fișele de magazie nu au fost completate la zi, materialele si piesele erau păstrate in dezordine, fara etichete, putându-se face confuzie intre ele; au fost situații când bunurile din magazie au fost eliberate fara întocmirea unor bonuri de consum si au fost găsite bonuri de consum neoperate. Din probele administrate, nu a rezultat ca inculpata si-ar fi însușit sume de bani.
Față de această stare de fapt, este legală hotărârea instanței de fond sub aspectul condamnării inculpatei pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, însă s-a apreciat că încadrarea faptei în alin.2 al art.249 Cod penal este greșită, prejudiciul produs părții vătămate fiind în realitate sub limita de 2 miliarde lei ROL.
Instanța de fond a reținut că în cauza s-a dispus efectuarea unei expertize contabile care a stabilit ca exista un minus in gestiune de 2.447.875.369 lei așa cum a constatat si inventarul din 08.03.2001. De asemenea, s-a stabilit, luându-se in considerare bonurile de consum întocmite ulterior inventarierii, că minusul in gestiune este de 1.270.463.894.lei.
Potrivit art.249 al.1 Cod penal infracțiunea de neglijență în serviciu constă, sub aspectul laturii obiective, în încălcarea unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, încălcare care a produs o pagubă părții vătămate.
În speța de față, activitatea infracțională a inculpatei s-a concretizat prin ambele modalități, respectiv atât prin omisiune, aceasta neîntocmind și neoperând bonuri de consum, cât și în mod comisiv, prin îndeplinirea defectuoasă a acestor atribuții, inculpata necompletând fișele de magazie la zi.
În ceea ce privește paguba produsă părții vătămate, s-a apreciat că instanța de fond, atunci când a reținut că aceasta are o valoare de peste 2 miliarde lei ROL, și a încadrat fapta inculpatei în prevederile art.249 al.2 Cod penal, a apreciat în mod greșit, că întocmirea unor bonuri de consum prin nerespectarea metodologiei stabilite, respectiv după întocmirea inventarului, nu o exonerează pe aceasta de răspunderea penală pentru întregul prejudiciu stabilit prin acest inventar, întrucât aceste bonuri nu pot produce efecte juridice. TRIBUNALUL BIHORa considerat că această analiză vizează, în esență, modul în care inculpata și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu, asupra căruia instanța de fond a statuat în mod corect că este defectuos și se încadrează în prevederile art.249 Cod penal. S-a apreciat că analizarea faptei inculpatei prin raportare la disp.art.249 al.2 Cod penal implică exclusiv stabilirea pagubei reale produse părții vătămate, și nu cum aceasta apare scriptic, datorită modului neglijent în care inculpata și-a desfășurat activitatea la serviciu.
În cauză, a fost efectuată o expertiză contabilă (fila 139 dosar fond), indicată și de instanța de fond, prin care s-a concluzionat că: la inventarul efectuat la 8 martie 2001, s-a constatat un prejudiciu de 2.535.466.614 lei ROL; ulterior acestui inventar, au fost operate în evidența contabilă și bonuri de consum ce se regăsesc în decizia de imputare nr.144/2001, expertul opinând în sensul corectării minusului stabilit prin această decizie cu motivația că nu poate fi imputat inculpatei ceea ce societatea a recunoscut că ar fi utilizat pentru desfășurarea activității sale (fila 150) și bonuri de consum întocmite în data de 17.03.2001, respectiv ulterior inventarului, și operate în contabilitate în 21.03.2001, pentru ieșiri din gestiune realizate faptic în perioada anterioară inventarului de control; luând în considerare bonurile întocmite ulterior începerii inventarierii și operate în evidența contabilă în data de 21.03.2001, minusul este, la valoarea de înlocuire inclusiv TVA, 1.270.463.894 lei ROL; cauzele care au generat aceste minusuri sunt stabilite de expert ca fiind: încadrarea pe funcție de gestionar a doamnei fără a avea experiența necesară gestionării bunurilor; neefectuarea inventarelor în condițiile legii, și anume nerespectarea prev. 2388/1995, pct.10, privind asigurarea de către administratori a ținerii evidenței tehnico-operative la gestiunile de valori materiale și efectuarea lunară a confruntării datelor dintre evidența operativă și cea contabilă; efectuarea inventarului din 31.10.2000 fără a se respecta prev. punctului 14 din Ordinul MFP 2388/1995, potrivit căruia stocurile faptice se stabilesc prin numărare, cântărire, măsurare, că la această concluzie s-a ajuns analizând un eșantion format din produsele din grupa materiale, că la pozițiile studiate, cantitățile trecute ca și existente în listele de inventar la 31.10.2000 apar ca minusuri la inventarul din 08.03.2001; că pe de altă parte, în condițiile în care nu s-a făcut punctaj între datele din evidența operativă și cea contabilă la un număr mare de sortimente gestionate, cu date prelucrate prin sistem informatic, valorificarea unui inventar fără diferențe între cantitățile scriptice și faptice la 31.10.200 nu poate fi credibilă; nerespectarea prevederilor legale, respectiv Hotărârea 2230/1969, art.6 și 7, privind eliberarea bunurilor numai pe bază de documente și înregistrarea eliberărilor și primirilor în evidența operativă; nerespectarea art.11 din Hotărârea 2230/1969 cu privire la predarea-primirea gestiunilor pe perioada în care gestionarul lipsește, că doamna, în perioada septembrie - octombrie 2000, se afla în concediu de maternitate, fiind înlocuită în această perioadă de doamna, fără a se efectua inventar de predare-primire a gestiunii.
Raportat la expertiza sus arătată, s-a reținut că prejudiciul real cauzat părții vătămate este de 1.270.463.894 lei ROL, astfel încât încadrarea juridică a faptei nu mai atrage incidența alineatului 2 al art.249 Cod penal. S-a apreciat că nu are relevanță împrejurarea că acest prejudiciu s-a constatat pe baza unor bonuri de consum întocmite ulterior inventarului efectuat, câtă vreme nu se dovedește că aceste bonuri de consum sunt fictive. Din contră, câtă vreme aceste bonuri de consum au fost operate în contabilitatea părții vătămate, operațiune ce în mod evident nu putea fi efectuată de către inculpată, acestea sunt validate de însăși partea vătămată. Raportat la metodologia de întocmire a acestor bonuri, ce implică o concomitență între întocmirea acestora și ieșirea din magazie a acestor bunuri, acest fapt, în sine, e sancționabil în cadrul disp.art.249 al.1 Cod penal, fiind incontestabil că inculpata se face vinovată de neglijență în serviciu, însă nu impietează cu nimic asupra prejudiciului real, câtă vreme vizează operațiuni de ieșire de bunuri reale, recunoscute de partea vătămată prin menționarea, de asemenea, ulterioară a acestor bonuri în contabilitatea sa.
În altă ordine de idei, s-a remarcat în prezenta cauză existența unui dubiu ce ar profita inculpatei, în condițiile în care, în perioada ce a făcut obiectul controlului, aceasta s-a aflat timp de câteva luni în concediu de maternitate, fiind înlocuită de martora, care și-a desfășurat activitatea în aceeași manieră ca și inculpata, expertul fiind în imposibilitatea de a face o evaluare în ce privește perioada în discuție, respectiv 22.09.2000 - 01.11.2000, deoarece nu exista inventar de predare-primire la placarea și revenirea din concediu și totodată stabilirea prejudiciului aferent acestei perioade pe baza facturilor și bonurilor de consum, nu era posibil de aplicat la gestiunea în cauză, deoarece în magazie erau produse rămase pe stoc.
În ce privește viciile de procedură invocată, s-a apreciat că este nefondată solicitarea de a se restitui cauza la Parchet, cât și cea de a se restitui la prima instanță, neprezentarea materialului de urmărire penală, în cauză fiind prezentat materialul de urmărire penală prin proces verbal din 22 mai 2003 - fila 76 dosar de urmărire penală, vol.1, în plus, nu se poate reține o încălcare a normelor de procedură de către instanța de fond, sancționabilă în cadrul art.197 al.2 Cod penal.
Judecarea cauzei în fața instanței de fond s-a realizat cu citarea și participarea inculpatei, care a fost asistată de apărător, iar cererile formulate de aceasta în apărare au fost admise în măsura dovedirii utilității lor în cauză.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BIHOR, partea civilă SC SA B și inculpata, considerând-o netemeinică și nelegală.
Parchetul, prin recursul declarat, a solicitat casarea deciziei penale recurate și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului s-a arătat că prejudiciul real cauzat de inculpată este de 2.447.875.369 lei, iar, ca o consecință directă, încadrarea juridică corectă este cea stabilită de instanța de fond,prejudiciul la calculul căruia au fost avute în vedere și plusurile rezultate din întocmirea de către inculpată a bonurilor.
Partea civilă SA Bas olicitat, prin recursul declarat, casarea deciziei instanței de apel și menținerea, ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond. În motivarea recursului s-a arătat că în mod greșit instanța de apel a luat în considerare ca fiind valabil întocmite bonurile de consum întocmite ulterior inventarierii și constatării prejudiciului, ceea ce a dus la scăderea prejudiciului.
Inculpata a solicitat, prin recursul declarat casarea și modificarea celor două hotărâri pronunțate în cauză, în principal în sensul de a se trimite cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea, în vederea refacerii actului de sesizare și a prezentării materialului de urmărire penală, deoarece au fost încălcate normele de procedură penală, procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală fiind întocmit ulterior rechizitoriului, sens în care a făcut referire la modificarea datei de întocmire a rechizitoriului.
În subsidiar s-a cerut ca, în urma admiterii recursului și a casării celor două hotărâri pronunțate în cauză, să se trimită cauza la judecătorie în vederea rejudecării, invocându-se, sub acest aspect, neîndeplinirea procedurii de citare cu partea civilă și nepronunțarea asupra unor cereri formulate de inculpată, de natură a-i garanta drepturile și de a influența soluția dată în cauză. S-a invocat faptul că a fost citată ca parte civilă dosar sucursala SNP B și că, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii privind nelegala sesizare a instanței și a respins cererea formulată de inculpată, de refacere a expertizei financiar-contabile.
Printr-o altă cerere subsidiară, inculpata recurentă a solicitat achitarea sa, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c și d Cod procedură penală, întrucât fapta nu a fost comisă de ea, susținându-se, de asemenea, că faptei îi lipsește latura obiectivă, cât și cea subiectivă. S-a mai susținut că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală sub aspectul individualizării pedepsei, respectiv că trebuia să se dispună suspendarea condiționată a executării, iar nu sub supraveghere.
Examinând decizia prin prisma recursurilor declarate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare, curtea constată că aceasta este netemeinică și nelegală, considerent pentru care, recursurile declarate în cauză vor fi admise potrivit dispozitivului prezentei.
Astfel, în cauză se constată că în mod greșit instanța de apel a luat în considerare, la aprecierea valorii prejudiciului produs de inculpată și bonurile de consum întocmite de aceasta ulterior inventarierii și constatării prejudiciului, deși acestea nu conțineau toate vizele și semnăturile și deși, din declarațiile martorilor audiați, care au calitatea de gestionari la stația 7 și Stația 10 Aleșd, rezultă că nu au primit bunurile consemnate în aceste bonuri de consum, iar semnăturile nu le aparțin.
Procedând în acest mod, instanța de apel a pronunțat o soluție nelegală, aceasta cu atât mai mult cu cât, la calculul prejudiciului au fost avute în vedere și plusurile rezultate din întocmirea acelor bonuri.
Astfel fiind, sub acest aspect, curtea, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite recursurile declarate în cauză, va casa decizia instanței de apel și va menține, ca temeinică și legală, sentința primei instanțe care a reținut în mod corect starea de fapt și a stabilit vinovăția inculpatei pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate, dând faptei comise de către aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.
În ceea ce privește apărările formulate de inculpată, curtea va reține că, deși într-adevăr, pe actul de sesizare a instanței a doua cifră de 2 din data de 22 mai 2003 este inserată cu pixul, nu se poate reține, astfel cum susține inculpata că rechizitoriul ar fi fost întocmit în 2 mai 2003, deci anterior prezentării materialului de urmărire penală, fiind evident că nu se aflăm în prezența uneia dintre situațiile prevăzute de art. 194 Cod procedură penală.
De asemenea, din considerentele rechizitoriului rezultă perioada raportat la care se susține că inculpata a cauzat prejudiciului, precizându-se că, din dispoziția directorului Sucursalei B, s-a efectuat inventarul prin care s-a verifica evoluția gestiunii în perioada noiembrie 2000 - 8 martie 2001.
Nu poate fi primită nici apărarea referitoare la nepronunțarea primei instanței asupra cererii formulată de inculpată vizând nelegala sesizare a instanței, câtă vreme, prima instanță, verifică, din oficiu, la prima înfățișare regularitate actului de sesizare, iar inculpata nu a invocat, înainte de această zi, nelegale sesizare a instanței.
Cât privește îndeplinirea procedurii de citare cu partea civilă, așa cum rezultă din încheierea dată de TRIBUNALUL BIHOR în ședința publică din 14 mai 2008, reprezentantul părții civile SNP - Sucursala Oaî nvederat instanței că sucursala din Oaf ost radiată și a solicitat ca, în aceste condiții să se dispună citarea societății de la sediul din B, cerere care a fost admisă de instanță, de la acea dată fiind citată în cauză SNP
Referitor la cererea subsidiară formulată de inculpată, privind achitarea sa, curtea ca reține că prejudiciul a fost corect și în concret stabilit, neputându-se reține, așa cum susține inculpata că prejudiciul ar fi incert, datorită faptului că un inventar faptul nu s-ar mai fi efectuat dinainte de angajarea sa ca gestionară.
Astfel fiind, curtea va reține că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, considerent pentru care recursurile declarate în cauză vor fi admise astfel cum s-a arătat mai sus.
În ceea ce privește însă individualizarea pedepselor complementare, curtea va procedarea la limitarea conținutului pedepselor accesorii aplicate inculpatei recurente la dispozițiile art. 71, 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, deoarece, ținând seama de natura infracțiunii comise și de persoana inculpatei, nu se impune a i se interzice acesteia dreptul de a alege.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.2 lit. Cod procedură penală,
ADMITE recursurile penale declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR, partea civilă SC SA și inculpata, împotriva deciziei penale nr.78/A din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalului Bihor, pe care o casează și menține sentința penală nr.2031 din 8 noiembrie 2006, pronunțată de Judecătoria Oradea.
conținutul pedepselor accesorii la dispozițiile art.71,64 lit. a teza II și b Cod penal.
DEFINITI VĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie - /19.11.2008
Jud apel -
Jud. fond.
Tehnored. /20.11.2008
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
