Neglijența în serviciu (art.249 cod penal). Decizia 790/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.790/
Ședința publică din data de 08 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Maria Tacea
JUDECĂTOR 3: Petruș Dumitru
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea recursului penal formulat de recurentul-inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.258 Cod penal, împotriva Deciziei penale nr.148/24.03.2009, pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: recurentul-inculpat, care a fost reprezentat prin avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 35/05.10.2009, emise de Baroul Galați - Cabinet individual de avocatură, și intimata-parte civilă SC Import-Export SRL
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei arătându-se că la data de 08.12.2009, intimata-parte civilă SC Import-Export SRL Bac omunicat, prin fax, cerere prin care solicită strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a putea permite participarea reprezentantului acestei societăți la judecarea cauzei, având în vedere că acesta participă, în cursul aceleiași zile, la judecarea altor cauze pe rolul Tribunalului Bacău și a Tribunalului Vaslui. Totodată, în cazul în care instanța nu va da curs acestei solicitări, solicită să se ține seama de notele scrise pe care le-au comunicat, de asemenea, prin fax, după care;
Avocat nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că este ultimul dosar în compunerea acestui complet de judecată și au fost depuse note scrise, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul-inculpat, față de împrejurarea că instanța a invocat, din oficiu, la primul termen tardivitatea motivelor scrise de recurs, face completări cu privire la motivele ce pot fi invocate numai din oficiu, fiind depuse și în scris.
Fișa postului prevedea ca o cerință obligatorie ca gestionarul să aibă o experiență de minim 2 ani și, de preferat, pregătire în domeniu.
În cauza de față gestionarul angajat avea o pregătire tehnică și fără experiență în domeniu.
Practic, directorul punctului de lucru din G și-a asumat faptul că inculpatul nu avea cunoștințe de contabilitate și gestiune, că nu era școlit în domeniu și nu i s-au asigurat cursuri de pregătire și, pe cale de consecință, și-a asumat eventualele greșeli pe care inculpatul le-a făcut.
Tot din fișa postului rezultă că inculpatul trebuia să respecte toate indicațiile venite din partea superiorului direct și cele primite din partea conducerii societății.
În declarația aflată la fila 15, inculpatul a arătat că marfa expirată care s-a găsit în depozit cu ocazia efectuării stocului nu ii este imputabilă acestuia.
Inculpatul, de mai multe ori, a adus la cunoștință conducerii la nivel local dar și la nivel central, la B, faptul că nu are posibilități fizice să facă față la cantitatea de marfă care intra în stoc, respectiv tone de marfă; a adus la cunoștință faptul că are nevoie de un ajutor, că marfa intra scriptic întâi prin serviciul contabilitate și apoi din procesul verbal de recepție marfă rezultă că intrau întâi la compartimentul de facturare, care se afla intr-o altă locație decât depozitul în care funcționa inculpatul, care primea marfa faptic și nu scriptic, neștiind ce marfă intra, în ce cantitate.
De asemenea, inculpatul a adus la cunoștința superiorilor săi că, deoarece primea cantități foarte mari de marfă, nu le putea verifica pe moment să constate ce anume lipsește sau era expirat și se întâmpla ca uneori să primească mărfuri cu termen de expirare redus, caz în care marile magazine, precum, Real, făceau retur de marfă pentru că termenul de expirare era aproape de final.
Declarațiile martorilor care au făcut parte din Comisia de inventariere, respectiv, arată că depozitul avea câteva zeci de tone de marfă;
Cu ocazia controlului efectuat de către Garda Financiară, care a amendat partea civilă pentru grave nereguli în cadrul contabilității, a rezultat faptul că nici la acel moment aceștia nu aveau fișă de magazie, a arătat că aveau marfă în plus, neevidențiată în actele contabile, deci era clar că societatea nu ținea evidența și nu se poate cere unui gestionar să aibă evidența clară a tone de marfă care intrau și ieșeau zilnic din depozit, în condițiile în care toate actele mergeau pe la biroul de contabilitate.
Pentru stabilirea vinovăției este necesar să se constate că inculpatul, în raport cu pregătirea sa, aptitudinile și condițiile concrete în care s-a comis fapta, putea să aibă reprezentarea acțiunilor sau inacțiunilor sale și a rezultatului ei dăunător.
Susține că nu există probe la dosarul cauzei din care să se stabilească dacă inculpatul a creat lipsurile în gestiune, în condițiile în care expertul arată că expertiza contabilă nu poate stabili dacă pentru fiecare produs din gestiune a existat comandă din partea cumpărătorului, întrucât aceste documente nu s-au păstrat în totalitate de către punctul de lucru G iar de la B nu i-au fost trimise aceste acte.
Deci, dacă partea civilă nu a păstrat actele, nu înseamnă că inculpatul a furat acele bunuri.
De asemenea, nu există probe la dosar nici pentru a duce la concluzia că inculpatul și-a însușit bunuri din gestiune.
Pentru aceste considerente, în ceea ce privește latura penală, față de aspectele invocate și în motivele scrise de recurs, apreciază că se impune ca instanța de recurs să dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c Cod procedură penală și, pe cale de consecință, conform dispozițiilor art.346 alin.3 Cod procedură civilă, nu poate soluționa cauza civilă întrucât dacă nu inculpatul a săvârșit fapta, nu ii poate fi imputat nici prejudiciul civil.
În ceea ce privește latura civilă, avocat susține că prejudiciul este incert.
Deși la momentul respectiv s-a realizat o expertiză la care nu s-au făcut obiecțiuni, insă din conținutul raportului de expertiză rezultă că instanțele puteau să dea dovadă de rol activ și să lămurească aspectele care sunt contradictorii și nu clarifică cum expertul a ajuns la concluzia sumelor care au fost cuprinse în concluziile sale.
De exemplu, expertul menționează că a studiat materialul documentar care a stat la baza efectuării expertizei și care constă în "note cu privire la dispozițiile de livrare, existent în dosarul din volumul II", care nu sunt insă lizibile - caz în care se pune întrebarea cum au fost studiate acestea.
Pe de altă parte, expertul arată că lista de inventariere nu este semnată de contabilitate pentru certificarea stocurilor scriptice la momentul efectuării inventarierii și dacă nu este însușită, se pune întrebarea cum poate fi reală? De asemenea, expertiza contabilă nu poate stabili dacă pentru fiecare produs existent în gestiune a existat o comandă, pentru că punctul de lucru de la G nu a păstrat actele.
De asemenea, expertul a mai arătat că niciunul din cele șapte inventare-articole cu privire la sortimentele de marfă care se aflau în depozit nu este semnat de nimeni. Nefiind astfel însușit de nimeni, atunci cum pot fi luate ca reale?
Există în conținutul expertizei foarte multe aspecte care ar fi trebuit clarificate.
Prejudiciul nu este astfel cert și, pe cale de consecință, nu poate fi obligat inculpatul la plata unui prejudiciu care nu a fost stabilit cu certitudine.
Avocat precizează că s-a luat măsura asiguratorie a instituirii sechestrului asupra apartamentului care este insă bun comun al inculpatului cu soția sa.
În această situație, apreciază ca fiind nelegală această măsură deoarece apartamentul nu este bun propriu al inculpatului iar valoarea de circulație a bunului la momentul actual depășește dublul valorii prejudiciului.
Față de aceste considerente, nu se pot indisponibiliza bunuri de o valoare mai mare decât cea care i-a fost reținută prin raportul expertizei.
Pe latură civilă, solicită, conform art.346 alin.3 Cod procedură civilă să se constate că prejudiciul nu poate fi imputat inculpatului, față de soluția de achitare.
În cazul în care instanța de recurs va aprecia că se impune aplicarea unei pedepse inculpatului, pe latură civilă solicită să fie ridicată măsura aplicării sechestrului asigurator în baza dispozițiilor art.168 Cod procedură penală și art.163 alin.3 Cod procedură penală pentru mențiunea că valoarea bunului indisponibilizat depășește dublul valorii prejudiciului care a fost reținut în sarcină.
În plus, față de motivele de recurs, depune la dosar extras din practica judiciară a Tribunalului Suprem și a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea căii de atac formulate, apreciind că hotărârile pronunțate de instanța de fond și de instanța de apel sunt legale.
Are în vedere probele administrate atat în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetare judecătorească, sens în care sunt relevante: fișa postului pe care a fost angajat inculpatul, care confirmă atribuțiile acestuia în legătură cu gestiunea pe care a avut-o, respectiv faptul că s-a ocupat cu gestiunea mărfurilor, răspunzând de rulajul mărfurilor și avea ca atribuție și verificarea zilnică a stocurilor existente, precum și informarea șefului direct în legătură cu aspectele intervenite în domeniul său de activitate.
Ca și situație de fapt, inculpatul a preluat în 2004 gestiunea depozitului respectiv, la 31, ocazie cu care s-a întocmit un inventar fără a fi constatate nereguli pe care inculpatul să le sesizeze cu această ocazie.
Ulterior, la 18 august 2005, se incheie un proces verbal de inventariere în prezența inculpatului, cu colaborarea a 3 martori care au fost audiați în cauză, și.
martori confirmă că marfa a fost evaluată în mod faptic cu ocazia încheierii acestui inventar, că s-au descoperit lipsuri în gestiunea inculpatului, că acesta nu a dat decat o declarație sumară în sensul că a mai vândut și el din produsele respective fără a oferi argumente care să justifice lipsa mărfii din depozitul respectiv.
martori au precizat în mod expres că accesul în depozit nu era permis decât cu acordul inculpatului, care era singurul care se ocupa cu gestionarea bunurilor la momentul respectiv.
Martorul a subliniat în declarația dată în faza de cercetare judecătorească că a fost făcut un control amănunțit, ocazie cu care s-au constatat lipsurile care au fost evidențiate în procesul verbal de inventar și că niciodată inculpatul nu l-a anunțat despre existența unor nereguli în ceea ce privește gestionarea bunurilor respective.
În condițiile în care probele administrate în cauză nu au confirmat sustragerea unor bunuri de către inculpat, însușirea lor, în mod evident, faptul că în nerespectarea atribuțiilor pe care le indica în fișa postului și care prevedeau în mod expres efectuarea cel puțin de 2 ori pe lună a unui inventar a produselor din depozit și de comunicare a eventualelor diferențe, au demonstrat existența unei culpe în ceea ce privește îndeplinirea defectuoasă a atribuțiunilor de serviciu, fapt cea cauzat existența prejudiciului la momentul respectiv.
Din acest punct de vedere consideră că în mod corect în cauză s-a dispus condamnarea inculpatului, reținându-se culpa în ceea ce privește comiterea infracțiunii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, apreciază că prejudiciul a fost corect stabilit de instanța de fond și cea de apel. S-au avut în vedere concluziile expertizei întocmite, pe care inculpatul nu a înțeles să le conteste pe parcursul derulării cercetării judecătorești și, din acest punct de vedere, și latura civilă este corect soluționată, precum și instituirea măsurii sechestrului asigurator în condițiile în care inculpatul nu a achitat nimic din prejudiciul cauzat părții vătămate.
Solicită să fie respins recursul inculpatului.
Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.
Ulterior deliberării
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 148/24.03.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia penală nr.148/24.03.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Galația respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1645/08.10.2008 a Judecătoriei Galați.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Galația reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.1654/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev de art. 249 alin 1 Cod penal rap la art. 258 Cod penal.
În temeiul art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit în condițiile art. 82 Cod penal.
Conform art. 359 Cod procedură penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor art. 83 Cod penal.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin 1 lit. a teza a II-a și lit b Cod penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
A fost menținut sechestrul asigurător instituit prin încheierea din data de 22.10.2007 asupra apartamentului inculpatului și al soției acestuia - situat in G,-, - 13,.16, Județul
In baza art.14 Cod procedură penală rap la art. 998 Cod civil, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 76.236,24 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea vătămată/parte civilă SC Import Export SRL.
Potrivit art.191 al.1 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat și la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul a fost angajatul părții vătămate/parte civila SC Import Export SRL B, punct de lucru G, în funcția de gestionar, din data de 10.05.2002.
Inculpatul avea ca atribuțiuni de serviciu, conform fișei postului, obligația de a recepționa marfa, gestionarea stocurilor de marfă, eliberarea mărfii, răspunzând de rulajul corect al acesteia.
Gestiunea inculpatului a fost inventariată la data de 31.12.2004, fără să se constate nereguli.
Cu ocazia efectuării unei noi verificări la data de 18.08.2005 s-a constatat lipsa în gestiune în valoare de 20.082,15 lei, produse cu termenul de valabilitate expirat în valoare de 57.954,57 lei și mărfuri în plus în valoare de 78.036,72 lei.
La cererea inculpatului a fost făcuta o nouă expertiză contabilă, care a constatat că în gestiunea acestuia exista mărfuri lipsă în valoare de 19.012,47 lei, mărfuri în plus în valoare de 331,18 lei și mărfuri cu termenul expirat în valoare de 57.223,72 lei. La această expertiză, inculpatul nu a formulat obiecții.
Pe baza probatoriului administrat, prima instanță a reținut că existența faptei, săvârșirea ei de către inculpat și vinovăția acestuia sunt pe deplin dovedite.
Prima instanță a reținut în drept că fapta inculpatului, care în perioada 01.01.2005-18.08.2005, în calitate de gestionar angajat la partea vătămată/parte civila SC Import Export SRL B - punct de lucru G, a cauzat o vătămare importanta a intereselor legale ale părții vătămate, în valoare de 76.236,24 lei, prin îndeplinirea defectuoasă, din culpă, a atribuțiunilor de serviciu, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 al 1 Cod penal rap. la art.258 Cod penal.
La individualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal.
Față de împrejurările în care a fost comisă fapta, de prejudiciul important și nerecuperat cauzat părții vătămate, de atitudinea inculpatului de nerecunoaștere a faptei reținute în sarcina sa, prima instanță i-a aplicat acestuia o pedeapsă cu închisoare peste minimul special prevăzut de lege.
În ceea ce privește modalitatea de executare, s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, având în vedere că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că în conformitate cu art 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare calculat în baza art. 82 Cod penal.
Totodată, prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a teza II și lit b Cod penal, iar în temeiul art.71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare stabilit pentru pedeapsa principală.
Sub aspectul laturii civile s-a reținut că partea vătămată SC Import Export SRL Bas olicitat instanței instituirea unui sechestru asigurător pe bunurile imobile ale inculpatului, iar prin încheierea din data de 22.10.2007 a fost instituit sechestru asupra apartamentului inculpatului și al soției acestuia - (apartament situat în G,-, -13,.16, județul G, sechestru ce a fost menținut de instanța de fond.
De asemenea, s-a reținut că aceeași parte vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 76.236,24 lei reprezentând prejudiciul cauzat de inculpat prin fapta sa, condiții în care prima instanță a dispus obligarea inculpatului la plata sumei respective.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termen legal, inculpatul, care a criticat soluția primei instanțe pe motive de nelegalitate și netemeinicie, solicitând, prin apărătorul ales, achitarea, în baza art. 11 pct.2 lit a rap la art. 10 lit1Cod procedură penală, apreciindu-se că fapta reținută în sarcina acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Tribunalul Galația apreciat că apelul declarat este nefondat.
Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate, dar și din oficiu, în limitele prev. de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, tribunalul a constatat că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul unei corecte aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în mod justificat reținându-se situația de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului.
În acest sens au fost avute în vedere: plângerea părții vătămate; contractul de muncă al inculpatului și fișa postului acestuia; procesul-verbal de inventariere; lista de inventariere; raportul de expertiză judiciară; declarațiile martorilor, și.
Audiat fiind, inculpatul nu a recunoscut fapta, afirmând atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa și că ceea ce l-a împiedicat să efectueze inventarul de două ori pe lună a fost volumul mare de activitate.
S-a apreciat că susținerile inculpatului nu sunt de natură a-i înlătura vinovăția, având în vedere că, potrivit fișei postului, acesta avea obligația de a face cel puțin de două ori pe lună inventarul (stocul faptic) de produse din depozit și de a comunica eventualele diferențe.
Potrivit primului punct din fișa postului, inculpatul era responsabil de gestionarea corectă a stocurilor de marfă, astfel că orice lipsă de produse, în lipsa dovezii însușirii acestora, se consideră că se datorează culpei sale.
În cazul în care inculpatul nu avea posibilitatea de a ține corect evidența produselor, din cauza lipsei de timp și a volumului mare de lucru, acesta avea obligația (stabilită prin fișa postului) de a informa șeful direct despre toate aceste aspecte și de a anunța compartimentul resurse umane despre orice modificare de atribuții.
Cu privire la răspunderea inculpatului pentru produsele cu termen expirat, se reține că, potrivit fișei postului, acesta avea obligația de a verifica zilnic stocurile existente și de a controla rulajul mărfii în depozit, după principiul (primul intrat, primul ieșit).Dacă inculpatul și-ar fi respectat această atribuție de serviciu și dacă ar fi verificat constant termenele de expirare ale produselor și ar fi livrat primele mărfuri intrate mai demult în depozit, ar fi împiedicat expirarea termenului de valabilitate.
Din coroborarea probelor mai sus indicate rezultă că în perioada 01.01.2005-18.08.2005, în calitate de gestionar angajat la partea vătămată SC Import Export SRL B - punct de lucru G, inculpatul a cauzat o vătămare importantă intereselor legale ale societății sus arătate, prin îndeplinirea defectuoasă, din culpă, a atribuțiilor sale de serviciu.
În speță nu se poate da curs solicitării apărătorului inculpatului (solicitare ce a formulat-o și în fața primei instanțe) de a se dispune achitarea acestuia, având în vedere că, potrivit art. 181alin 2 Cod penal, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita inculpatului.
Or, față de conduita manifestată de inculpat pe parcursul procesului și având în vedere valoarea mare a prejudiciului cauzat, prejudiciu care nu a fost acoperit nici în parte, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 al 1 Cod penal rap la art.258 Cod penal.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a realizat și o judicioasă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu respectarea criteriilor prev de art. 72 Cod penal, stabilindu-i acestuia o pedeapsă în cuantum de 6 luni închisoare, pedeapsă ce corespunde gradului de pericol social concret al faptei comise, iar reducerea acesteia nu ar fi de natură a asigura scopul educativ - preventiv stabilit de art. 52 Cod penal.
Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, Tribunalul Galația apreciat, de asemenea, că în mod justificat prima instanță a dispus suspendarea condiționată, având în vedere că inculpatul se află la primul impact cu legea penală și sunt îndeplinite condițiile prev de art. 81 și 82 Cod penal.
Pe latură civilă, în mod corect s-a dispus obligarea inculpatului la plata către partea civilă SC Import Export SRL Bas umei de 76.236,24 lei, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale (vinovăția inculpatului, existența prejudiciului, a faptei ilicite și a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă) și că a fost menținut sechestrul asigurător instituit în cursul judecății (prin încheierea de ședință din 22.10.2007).
Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Solicită achitarea sa în baza disp.art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.c Cod procedură penală, întrucât nu el este cel ce se face vinovat de săvârșirea faptei de neglijență în serviciu. Arată că în momentul în care a fost angajat nu corespundea din punct de vedere al calificării, nu avea nici experiența necesară, iar volumul de marfă pe care îl gestiona era foarte mare.
De asemenea, contestă rezultatul expertizei dispusă în cauză, precum și faptul că sechestrul a fost pus pe un bun comun, respectiv apartamentul pe care îl deține în codevălmășie cu soția sa și care, are o valoare mult mai mare decât prejudiciul creat.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârile recurate, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, a motivelor de recurs invocate, oral de către inculpat, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea constată că cele două instanțe au pronunțat hotărâri legale și temeinice.
In mod corect a fost reținută situația de fapt existentă în cauză, vinovăția inculpatului, făcând o aplicare corectă a dispozițiilor legale ce reglementează încadrarea în drept a faptei, precum și individualizarea pedepsei.
Nu poate fi reținută apărarea inculpatului, potrivit căreia vina i-ar aparține angajatorului, întrucât acesta la data încadrării în funcție nu ar fi avut în vedere lipsa sa de experiență, precum și a calificării necesare, întrucât, inculpatul, semnând contractul de muncă și fișa postului, a cunoscut ce atribuții urma să aibă în desfășurarea activității, ce răspundere implica acest post, precum și volumul de muncă, având libertatea de a nu-l ocupa.
De asemenea, nu poate fi reținută apărarea inculpatului cu privire la concluziile expertizei efectuate, întrucât, la instanța de apel nu a solicitat efectuarea unei noi expertize, cu obiectivele pe care le-ar fi considerat relevante.
Cu privire la faptul că, dat fiind volumul foarte mare de marfă ce trebuia gestionat, nu poate fi reținută apărarea potrivit căreia, inculpatul ar fi informat oral în mod repetat conducerea părții vătămate despre această situație, întrucât nu a fost probat în nici un fel acest lucru, iar susținerea acestuia că nu și-a însușit nici o sumă din prejudiciul imputat este nerelevantă, întrucât nu a fost reținută o astfel de faptă în sarcina inculpatului.
Toate acestea conduc la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei de neglijență în serviciu, iar față de modalitatea în care a fost săvârșită și de prejudiciul creat, pedeapsa aplicată este judicios individualizată.
Pentru aceste considerente urmează ca, în baza disp.art.28515pct.1 lit.b Cod procedură penală, să respingă recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 148/2009 pronunțată de Tribunalul Galați, ca nefondat și să-l oblige la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul (CNP:-, fiul lui și, născut la data de 25.09.1972 în G, județul G, cu domiciliul în G,-, - apartament 110, județul G) împotriva deciziei penale nr.148/24.03.2009 a Tribunalului Galați pronunțată în dosarul nr- (sentința penală nr.1654/08.10.2008 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr-).
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /16.12.2009
Tehnored. -/ 2 ex./18.12.2009
Fond: /Apel:,
Președinte:Liviu HerghelegiuJudecători:Liviu Herghelegiu, Maria Tacea, Petruș Dumitru
