Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 27/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 271 Cod penal -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 27
Ședința publică din 15 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ghertner Artur
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana
Grefier
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava
Pe rol, pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul G, domiciliat în mun. R,-,. 3,. A,. 1,. 4, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 315 din 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronunțarea s-a amânat pentru azi, 15 ianuarie 2009.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 475 din 23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuția fost condamnat inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare, parte vătămată fiind.
Pe executării pedepsei, s-a dispus ca inculpatul să fie lipsit de drepturile prev. de art. 64 alin. 1 teza a II-a și lit. b Cod penal.
S-au repus părțile în situația anterioară săvârșirii infracțiunii, în sensul că a fost obligat inculpatul să predea părții vătămate imobilul din litigiu.
S-a admis în parte acțiunea civilă exercitată de partea vătămată și a fost obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 1.800 Euro cu titlu de daune materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale, iar statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul nr. 2796/P/2007 din 09 aprilie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuți, a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
Astfel, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că persoana vătămată este proprietarul apartamentului nr. 4 din-, dobândit prin actul de adjudecare 363/2004, pe care l-a înstrăinat la data de 26 iunie 2006 numitului în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2053, iar în urma cumpărării apartamentului, numiții G și au continuat să locuiască în el, fapt care l-a determinat pe cumpărător să-i acționeze în judecată, solicitând evacuarea lor.
Prin sentința civilă nr. 3241 din 23 noiembrie 2006 a Judecătoriei Rădăuțis -a dispus evacuarea pârâților din imobilul proprietatea familiei.
La data de 30 august 2007 executorul judecătoresc, a procedat la evacuarea familiei G și, lăsând în custodia familiei bunurile aflate în apartament, imobilul fiind asigurat cu lacăt.
Cu toate acestea inculpatul, după plecarea executorului judecătoresc și a părții vătămate, a rupt încuietoarea, ocupând în mod ilegal apartamentul și în prezent.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, aceasta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești în varianta agravantă prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal, motiv pentru care a procedat la condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii orientată spre minimul special prevăzut de lege, apreciind că scopul pedepsei și reeducarea celui în cauză se pot realiza prin executare în regim de penitenciar.
De asemenea, în baza art. 14 alin. 3 lit. "a" Cod procedură penală com. cu art. 348 Cod procedură penală, instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară săvârșirii infracțiunii.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, prima instanță a constatat că partea vătămată a fost lipsită de folosința apartamentului în mod abuziv și ilicit de către inculpat, așa încât aceasta poate pretinde să fie despăgubită cu echivalentul chiriei pe care ar fi putut-o obține, dacă ar fi închiriat apartamentul.
Din adresa nr. 09 din 23 iunie 2008 a SC " SERV" SRL rezultă că partea vătămată ar fi putut obține, în mod cert, suma de 200 euro lunar, cu titlu de chirie. Întrucât activitatea infracțională a debutat în ziua de 30 august 2007, rezultă că despăgubirea solicitată de partea vătămată se întinde pe o perioadă de 9 luni, deci se ridică numai la suma de 1.800 euro.
Pe de altă parte, faptul că de doi ani partea vătămată nu a putut intra în apartamentul său - iar în ultimele nouă luni, nici măcar după ce a fost în posesia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile de evacuare a inculpatului - i-a creat acestuia un vădit disconfort psihic, care justifică acordarea de daune morale, iar suma solicită este apreciată ca fiind mai mult decât rezonabilă.
În consecință, în baza art. 14 alin. 4 Cod procedură penală com. cu art. 998 Cod civil, prima instanță a obligat inculpatul să plătească părții vătămate suma de 1.800 euro cu titlu de daune materiale, iar în baza art. 14 alin. 5 Cod procedură penală com. cu art. 998 Din Codul civil, l-a obligat pe acesta la plata daunelor morale în cuantumul solicitat de partea vătămată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul G, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța de fond nu a analizat cu obiectivitate situația de fapt, a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, eludând prevederile legale privitoare la prezumția de nevinovăție.
Astfel, în mod greșit prima instanță a trecut la judecarea cauzei, fără a fi legal citat, fiind astfel în imposibilitate de a se apăra. A fost citat prin afișare, iar prima instanță nu a întreprins verificări din care să rezulte dacă la momentul judecării cauzei el se găsea în stare de arest preventiv sau în libertate. Apreciază astfel că se impune a se constatat nulitatea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pe de altă parte, în prezenta cauză, a fost cercetat atât el, cât și soția sa, pentru săvârșirea aceleiași infracțiuni, dar aceasta din urmă a fost sancționată doar cu amendă penală, iar urmare a plângerii formulate de aceasta împotriva acestei soluții, a fost modificată și această minimă sancțiune. În acest context este absolut nelegal și injust a i se aplica o pedeapsă mult mai grea decât soției sale, în condițiile în care au fost cercetați pentru aceeași faptă. Mai mult decât atât, fără a fi încunoștiințat în vreun fel despre proces, prima instanță i-a aplicat în mod nejustificat circumstanțe agravante și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea în regim de penitenciar.
În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, întrucât nu a fost dovedită vinovăția lui. Din nicio probă existentă la dosar nu rezultă că el ar fi distrus lacătul.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, sentința atacată este nelegală și netemeinică și sub acest aspect, deoarece constituirea de parte civilă a fost tardivă și nedovedită. Simpla adeverință eliberată de o agenție imobiliară, fără alte verificări sau probe suplimentare, care să formeze convingerea instanței că aceste despăgubiri sunt dovedite, nu constituie probe în dovedirea laturii civile.
Prin decizia penală nr. 315 din data de 27 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceavas -a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul
Pentru decide astfel, tribunalul a reținut că apelul este neîntemeiat, instanța de fond reținând în mod corect situația de fapt, încadrarea în drept și dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză, a procedat la condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu executare în regim de penitenciar, pedeapsă de natură a asigura scopul prevenției generale și reeducarea celui în cauză.
Susținerile inculpatului în sensul că nu a fost legal citat și că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, nu au fost primite, în condițiile în care, în momentul când i s-a prezentat materialul de urmărire penală, acesta a fost prezent și mai mult decât atât, a semnat procesul - verbal de îndeplinire a procedurii de citare aflat la fila 39 dosar urmărire penală, astfel că ulterior în faza cercetării judecătorești a fost citat de la adresa indicată, situație în care dispozițiile art. 177 Cod procedură penală au fost respectate în cauză. În ipoteza în care inculpatul și-ar fi schimbat domiciliul, avea obligația potrivit art. 70 alin. 4 Cod procedură penală, să anunțe în scris în termen de 3 zile această schimbare.
Deși inculpatul a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală, întrucât nu a fost dovedită vinovăția lui și că din nicio probă aflată la dosar nu rezultă faptul că ar fi distrus lacătul, susținerile sale nu au suport probator, cel în cauză neadministrând nicio dovadă care să demonstreze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție existente.
Tribunalul a constatat că în mod corect instanța de fond a apreciat că în drept acțiunea inculpatului G, mai sus descrisă, se circumscrie conținutului constitutiv a infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, tribunalul a constatat că prima instanță a dat eficiență tuturor criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal (critica inculpatului sub acest aspect, fiind neîntemeiată mai ales că prima instanță i-a aplicat acestuia pedeapsa într-un cuantum apropiat minimului special de lege), pedeapsa fiind de natură să asigure atât funcția coercitivă, cât și cea de reeducare prevăzute de art. 52 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, este de observat că suma acordată cu titlu de daune materiale își găsește justificarea în adresa aflată la fila 86 dosar fond, iar cea cu titlu de daune morale, în disconfortul creat ca urmare a lipsei de folosință a imobilului dobândit prin cumpărare și cu privire la care s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Așa fiind, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, tribunalul a respins apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 475 din 23 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosarul nr-.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, arată că i s-a încălcat dreptul la apărare atât la instanța de fond, cât și în fața instanței de apel, el necunoscând de proces. De asemenea, pedeapsa aplicată este prea mare.
Referitor la latura civilă a cauzei, susține că cererea de constituire parte civilă s-a făcut tardiv, aspect neanalizat de instanța de apel.
A solicitat inculpatul admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei instanței de apel, iar în subsidiar achitarea sa conform art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod procedură penală, având în vedere că este proprietarul imobilului în litigiu.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și care se circumscriu cazurilor de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10, 14, 18, 21 Cod procedură penală, precum și în conformitate cu disp. art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, curtea constată că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente.
Cu privire la susținerile inculpatului, în sensul că nu a fost legal citat, acestea nu sunt fondate. Acesta a fost citat la adresa indicată, disp. art. 177 Cod procedură penală fiind respectate în cauză.
Prin decizia civilă nr. 3510 din 14 noiembrie 2002 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, numita (soția inculpatului din prezenta cauză) a fost obligată să plătească numitului suma de 7500 Euro.
Această sentință a fost investită cu formulă executorie de Judecătoria Rădăuți, iar în urma actelor de executare silită creditorul a adjudecat imobilul urmărit la data de 12.12.2005 conform actului de adjudecare depus la fila 27
Prin sentința civilă nr. 375 din data de 7 februarie 2006 a Judecătoriei Rădăuți, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 622 din 4 mai 2006 a Tribunalului Suceava, s-a admis contestația la executare formulată de debitoare și s-a constatat nulitatea executării silite a sentinței civile nr. 3510/2002 a Judecătoriei Rădăuți.
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 2053 la data de 26 iulie 2006 la -, creditorul a înstrăinat, în baza actului de adjudecare, imobilul părții vătămate.
Acțiunea civilă având ca obiect nulitatea acestui contract de vânzare - cumpărare mai sus menționat și radiere tabulară formulată de numita a fost respinsă prin sentința civilă nr. 573/2007 a Judecătoriei Rădăuți.
Prin sentința civilă nr. 3241 din 23 noiembrie 2006 pronunțată de Judecătoria Rădăuțis -a dispus evacuarea inculpatului și a soției sale din imobilul în litigiu, la data de 30.08.2007 aceasta fiind pusă în executare.
După plecarea executorului judecătoresc și părții vătămate, inculpatul a ocupat imobilul în care locuiește și în prezent.
Potrivit art. 271 alin. 2 Cod penal constituie infracțiune de nerespectare a hotărârii judecătorești împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori parte dintr-o locuință sau imobil deținute în baza unei hotărâri judecătorești.
Pentru a exista fapta prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. 2 Cod penal este necesar ca în prealabil să existe o hotărâre judecătorească executorie. Or această condiție nu este îndeplinită în speță, părții vătămate nefiindu-i recunoscută posesia asupra imobilului printr-o hotărâre judecătorească.
În condițiile în care ambele părți invocă un drept de proprietate asupra imobilului, fiecare opunând acte de proprietate în acest sens, instanța apreciază că litigiul dintre ele este de natură civilă și care se poate rezolva prin exercitarea unor acțiuni civile înaintate instanței competente.
Cât privește celelalte motive de recurs invocate, acestea nu se mai impun a fi analizate, date fiind cele mai sus reținute.
Așa fiind, curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală rap. la art. 3859al. 1 pct. 18 Cod procedură penală, va admite recursul declarat de inculpat, va casa în totalitate atât decizia cât și sentința, iar în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală va achita pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev. de art. 271 al. 2 Cod penal.
În temeiul art. 346 al. 4 Cod procedură penală va lăsa nesoluționată latura civilă a cauzei.
Văzând disp. art. 192 al. 3, 193 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul G, fiul lui și, născut la data de 14.10.1972 în com., jud. S, domiciliat în mun. R,-,. 3,. A,. 1,. 4, jud. S, împotriva deciziei penale nr. 315 din data de 27.10.2008 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în totalitate atât decizia penală mai sus-menționată cât și sentința penală nr. 475 din data de 23.06.2008 pronunțată de Judecătoria Rădăuți și în rejudecare:
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b Cod procedură penală achită pe inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 346 alin.4 Cod procedură penală lasă nesoluționată latura civilă a cauzei.
Cheltuielile judiciare din toate instanțele rămân în sarcina statului.
Respinge cererea formulată de partea vătămată privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare reprezentând onorariu avocat, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.01.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
Ex. 2
23.01.2009
Președinte:Ghertner ArturJudecători:Ghertner Artur, Samoilă Viorica, Andronic Tatiana
