Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 334/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 334
Ședința publică din data de 06 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Ghena Președintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Liviu Herghelegiu Președintele secției penale
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată împotriva deciziei penale nr. 559 din data de 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ( sentința penală nr. 246 din data de 28.03.2005 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosarul nr. 46/2005).
La apelul nominal au răspuns: recurenta parte vătămată și intimatul inculpat în stare de libertate, asistat de avocat apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. 63 din 9.05.2008 aflată la fila 14 în dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că acest termen a fost acordat în vederea audierii intimatului inculpat, după care:
Curtea, consideră necesară audierea intimatului inculpat, ținând seama de soluția pronunțată în cauză și având în vedere motivele de recurs invocate de parchet.
La întrebarea instanței, intimatul inculpat precizează că este de acord să fie ascultat la acest termen, în recurs.
S-a procedat la legitimarea intimatului inculpat și respectiv audierea acestuia cu respectarea prevederilor legale în vigoare, cele declarate fiind consemnate în procesul verbal atașat la dosar.
La întrebarea instanței, în sensul dacă a respectat hotărârile judecătorești, intimatul inculpat susține că el respectă legea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se trece la dezbateri, întrucât nu are cereri de formulat în cauză.
Recurenta parte vătămată nu are cereri de formulat în cauză.
Apărătorul ales al intimatului inculpat nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea, constată cauza în stare de soluționare și în conformitate cu prevederile art. 38513alineatul 1 Cod procedură penală acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public susține că recursul declarat în cauză de parchet vizează nelegalitatea și netemeinicia celor două hotărâri pronunțate de instanța de fond și respectiv apel.
Solicită a se constata că inculpatului i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ - amenda de 800 RON pentru infracțiunea comisă.
Consideră că, în concret, analizând situația, circumstanțele personale ale inculpatului, starea de recidivă a acestuia, în mod corect ar fi trebuit să se constate că fapta reținută în sarcina acestuia prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și se impune a se aplica o pedeapsă între limitele speciale prevăzute de lege, de la 3 luni la 2 ani închisoare.
Suplimentar, față de motivele de recurs invocate în scris, reprezentantul Ministerului Public supune în atenția instanței de recurs, posibilitatea de a se aplica inculpatului și amenda penală, cu executare, ținând seama de starea de recidivă prev. de art. 37 lit. b Cod penal.
Consideră că nu se poate ignora atingerea adusă relațiilor ocrotite de legea penală, vizând autoritatea hotărârii judecătorești civile și subsecvent respectării proprietății private.
Totodată, solicită a se ține seama de faptul că inculpatul a mai săvârșit anterior același gen de infracțiuni și a fost condamnat.
Pentru aceste motive, solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, casarea deciziei de apel și menținerea sentinței de fond, iar în rejudecare să se aplice inculpatului o amendă penală.
Curtea, pune în discuție excepția de tardivitate a recursului declarat în cauză de partea vătămată, având în vedere data declarării recursului 3.01.2008 și că ultima zi pentru declararea recursului ar fi fost 31.12.2007.
Apărătorul ales al intimatului inculpat solicită admiterea excepției de tardivitate privind recursul declarat de partea vătămată.
Recurenta parte vătămată susține că a primit târziu acasă comunicarea soluției, s-a amânat pronunțarea de câteva ori și nu a mai știut când s-a pronunțat hotărârea.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de partea vătămată ca fiind tardiv formulat.
Apărătorul ales al intimatului inculpat având cuvântul asupra recursului declarat de reprezentantul Ministerului Public, solicită a se constata că în cauză, cei care aveau obligația atunci când au pronunțat sentința civilă, să dispună efectuarea unei expertize pentru a se stabili dacă este întemeiată plângerea părții vătămate; nici avocații desemnați nu au solicitat efectuarea unei expertize topometrică care să stabilească dacă inculpatul are sau nu dreptate; în apel a solicitat efectuarea unei expertize topometrice care a fost admisă, expertul concluzionând: "chiar dacă ar fi ocupat vreodată vreo suprafață de teren, la ora actuală nu ocupă decât suprafața de teren pe care o are în titlu".
Solicită a se constata că s-a dat o hotărâre judecătorească greșită, întrucât nu a avut la bază un raport de expertiză topometrică și prin care, din suprafața de teren pe care o are inculpatul în titlu și pentru care nu a modificat nici un gard și nu a schimbat nici o linie de hotar, i se cere să se scoată 1000 mp.
Invocă adresa nr. 3219/2005 emisă de oficiul de cadastru aflată la fila 60 în dosarul nr. 1062/2005 din care rezultă că între parcela 8 ocupată de inculpatul și parcela 10 ocupată de partea vătămată se află parcela 9 - tarlaua 27 care nu figurează în documentațiile tehnice și nu se regăsește în titlurile de proprietate.
În concluzie, ca să ajungă să ocupe parcela 10 ce aparține părții vătămate, inculpatul ar fi trebuit să ocupe și parcela 9, însă expertul a concluzionat că inculpatul nu a ieșit din perimetrul parcelei nr. 8.
Consideră că soluția pronunțată de instanța de fond este legală și umanitară, în condițiile în care a mai fost condamnat pentru o asemenea infracțiune, fiind deosebiri între fapta de atunci și prezenta faptă și nu poate face închisoare pentru dreptul său.
Conform prevederilor art. 38513alineatul ultim Cod procedură penală se acordă ultimul cuvânt intimatului inculpat care se consideră nevinovat și solicită a se avea în vedere că nu a folosit decât terenul său din titlu de proprietate.
Curtea, declarând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față;
Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată au formulat recurs împotriva deciziei penale nr. 559/A/20.12.2007 a tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr. 268//44/2002.
Prin decizia penală nr. 559/A/20.12.2007 a tribunalului Galați, pronunțată în dosarul nr- a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de către inculpatul.
A fost desființată în totalitate sentința penală nr. 246 din 28.03.2005 a Judecătoriei Tg. B și în rejudecare, conform art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. b1din Codul d e procedură penală și art. 181din Codul penal s-a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art. 271 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 91 lit. c din Codul penal în ref. la art. 181din Codul penal s-a aplicat inculpatului amenda administrativă în cuantum de 800 lei RON.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat la instanța de fond.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel, Tribunalul Galați, a avut în vedere că prin sentința penală nr. 246 din 28.03.2005 a Judecătoriei Tg. ( dosar fond nr. 46/2005) inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an și 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art. 271 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 Cod penal.
S-a dispus repunerea părților în situația anterioară respectiv ca inculpatul a fost obligat la plata sumei de 200 lei RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3621/1992 a Judecătoriei Galați reclamantul, tatăl părții vătămate a deținut dreptul de proprietate pentru suprafața de 100 mp situată pe raza comunei, județul G, calitatea de pârât având-o printre alții și inculpatul.
Deși există o hotărâre definitivă civilă inculpatul în mod constant nu a respectat-o, considerându-se că a fost nedreptățit în activitatea de judecată și că suprafața de teren ia aparținut fiind moștenire de la părinții săi.
Partea vătămată a fost pusă în posesie de mai multe ori de către executorul judecătoresc cu privire la suprafața de 1000 mp ultima dată în luna august 2001.
La data de 01.08.2001, executorul judecătoresc de pe lângă Judecătoria Tg. B la solicitarea părții vătămate a mers în comuna la fața locului și a procedat la punerea efectivă în posesie a părții vătămate cu privire la supra fața de 1000 mp.
Deși s-au înființat borne și semne de hotar după luna august 2001, inculpatul a nesocotit cele stabilite de executorul judecătoresc, nerespectând conținutul hotărârilor judecătorești, de a lăsa părții vătămate terenul agricol pentru care a obținut câștig de cauză în instanțele civile.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului a fost dovedită cu: plângerea și declarația părții vătămate, proces verbal de constatare, conținutul hotărârilor civile, declarații de martori coroborate cu declarațiile inculpatului și celelalte probe administrate în cauză.
Împotriva sentinței penale nr. 246 din 28.03.2005, a Judecătoriei Tg. B în termen legal a declarat apel inculpatul, apreciind că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.
Prin decizia penală nr. 517 din 27.10.2006. Tribunalul Galația admis apelul declarat de inculpat, a desființat în parte sentința apelată și a dispus achitarea inculpatului conform art. 10 lit. b1din Codul d e procedură penală aplicând totodată inculpatului amenda administrativă în cuantum de 500 lei RON.
Decizia tribunalului Galați din 27.10.2006, a fost recurată de parchet, iar prin decizia penală nr. 274/R/21.05.2007, Curtea de APEL GALAȚI după admiterea recursului a trimis cauza în rejudecare la Tribunalul Galați, deoarece hotărârea de apel cuprinde motive contradictorii și nu s-a motivat culpa inculpatului.
Pe rolul tribunalului Galați, cauza a fost înregistrată sub nr. 268/44/25.06.2007.
În rejudecarea cauzei în susținerea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 246/2005 a Judecătoriei Tg. B, inculpatul prin apărător a solicitat acțiunea sa conf. art. 10 lit. b1din Codul d e procedură penală, deoarece fapta nu prezintă pericol social sau achitarea conform art. 10 lit. d din Codul d e procedură penală, întrucât inculpatul nu a acționat cu intenție săvârșind fapta pe ton subiectiv de apărare.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea apelului declarat de inculpatul deoarece sentința penală nr. 246/2005, a Judecătoriei Tg. B este legală și temeinică.
Verificând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate de inculpatul prin apărător dar și din oficiu conform art. 271 al. 2 din Codul d e procedură penală, tribunalul a constatat că Judecătoria Tg. Bap ronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică motivat de următoarele:
S-a apreciat că fapta există, că a fost comisă cu vinovăție de inculpatul dar nu prezintă un pericol grav și evident fiind aplicabile în cauză dispozițiile art. 10 lit. b 1 din Codul d e procedură penală și respectiv art. 181din Codul penal.
Potrivit art. 181din Codul penal, fapta nu prezintă pericol social atunci când se aduce o atingere minimă valorilor ocrotite de legea penală, când se cauzează un prejudiciu redus și întotdeauna la stabilirea lipsei pericolului social al faptei se ia în considerare persoana inculpatului și conduita procesuală a acestuia.
În cauză este evident că în luna august 2001 inculpatul nu a respectat o hotărâre judecătorească de punere în posesie a părții vătămate cu privire la o suprafață de teren de 1000 mp situată pe raza comunei, județul G, pentru această suprafață de teren partea vătămată obținând câștig de cauză în fața instanței civile.
S-a apreciat că fapta nu este gravă și nu a lezat valorile sociale ocrotite de legea penală, deoarece inculpatul nu a nesocotit proprietatea părții vătămate, ci doar s-a opus la punerea în posesie momentan pentru suprafața de 1000 mp.
Inculpatul nu s-a opus prin acte de violență sau amenințare la adresa executorului judecătoresc sau a părții vătămate, nu a desființat sau mutat semnul de hotar cea ce denotă o periculozitate socială scăzută a faptei comise. Inculpatul are o vârstă mai înaintată, își duce existența zilnică prin lucrarea pământului, este cunoscut în familie și societate cu un comportament corespunzător și are probleme de sănătate.
S-a mai reținut că inculpatul a mai fost condamnat pentru o infracțiune identică în anul 1999, pentru aceeași suprafața de teren, a executat pedeapsa prin privare de libertate, dar în aceea situație fapta penală era gravă deoarece a fost comisă de mai multe persoane și s-a săvârșit prin desființarea bornelor de hotar.
Inculpatul prin fapta sa nu a cauzat prejudicii materiale părții vătămate și de altfel la dosar nu există probe din care să rezulte că după momentul august 2001 inculpatul a mai încălcat proprietatea părții vătămate.
Față de considerentele reținute, instanța de control judiciar a desființat în totalitate sentința apelată, iar în rejudecare a dispus achitarea inculpatului conform art. 11 pct. 2 lit. a în referire la art. 10 lit. b1din Codul d e procedură penală pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești prev. de art. 271 al. 2 Cod penal.
Având în vedere că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, instanța de apel va aplica acestuia o amendă administrativă în cuantum mai ridicat, către limita maximă prev. de art. 91 lit. c din Codul penal.
S-a apreciat că hotărârea apelată se impune a fi casată în totalitate deoarece Judecătoria Tg. B în mod greșit a soluționat latura civilă a cauzei prin obligarea inculpatului să lase părții vătămate suprafața de 1000 mp întrucât pentru latura civilă există hotărâre civilă definitivă, această hotărâre civilă fiind titlul executor al părții vătămate și dovada de proprietate absolută pentru suprafața de teren agricol de 1000 mp situată în intravilanul comunei, județul
Împotriva deciziei penale nr. 559/A/20.12.2007 a Curții de APEL GALAȚI în termen legal au formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și partea vătămată, criticând soluția instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul formulat Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația apreciat ca fiind greșită hotărârea instanței de apel d e achitare a inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală în referire la art. 10 lit. b1Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 271 al. 2 Cod penal, cu aplicarea unei amenzi administrative de 800 RON, întrucât "fapta nu prezintă un pericol social grav și evident".
Potrivit dispozițiilor art. 271 al. 2 Cod penal, împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil, sau o parte din acesta, deținut în baza unei hotărâri judecătorești, constituie infracțiunea de "nerespectare a hotărârilor judecătorești".
Prin acest text legal, legiuitorul a urmărit asigurarea unei protecții juridice adecvate categoriei de relații sociale care asigură autoritatea hotărârilor judecătorești ce au ca obiect o locuință sau un imobil.
Niciuna dintre instanțele ce s-au pronunțat asupra fondului cauzei, nu a negat întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, atât prin realizarea laturii obiective, cât și prin existența vinovăției, sub forma intenției autorului la săvârșirea faptei.
Potrivit dispozițiilor art. 181al. 2 Cod penal, "la stabilirea în concret a gradului de pericol social se va ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit și de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita infractorului; atunci când se apreciază dacă fapta săvârșită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracțiuni, instanța trebuie să aibă în vedere printre altele dacă urmările faptei sunt reduse și să ia în considerare persoana și conduita procesuală a acesteia.
Textul de lege poate fi aplicat și autorului cu antecedente penale, însă, în asemenea caz, acest element trebuie apreciat cu atenție, în cadrul celorlalte circumstanțe personale ale celui care a comis fapta.
Analizând elementele concrete ale cazului, raportate la situația de fapt, și circumstanțele personale ale inculpatului, între care și starea de recidivă a acestuia, instanța de apel ar fi trebuit să constate că infracțiunea săvârșită de inculpatul prezintă pericol social, și în procesul de individualizare a sancțiunii conform art. 72 Cod penal, să aplice o pedeapsă cuprinsă între limitele speciale prevăzute de lege de la 3 luni la 2 ani închisoare.
Nu se poate ignora atingerea adusă relațiilor ocrotite de legea penală, vizând autoritatea hotărârii judecătorești, și subsecvent, dar esențial respectarea proprietății private, drept inviolabil ocrotit prin constituție.
La dozarea sancțiunii stabilite, instanța trebuie să aibă în vedere contextul social în care s-a săvârșit fapta și frecvența crescută a infracțiunilor de gen pe fondul legislativ considerabil, de reglementare a regimului juridic privind imobilele cu diferite destinații, și de ocrotire a proprietății private.
În speță, în luna august 2001, inculpatul nu a respectat hotărârea judecătorească de punere în posesie a persoanei vătămate cu privire la suprafața de 100 mp, în intravilanul comunei, suprafață de teren pentru care partea vătămată obținuse o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
, că inculpatul a nesocotit proprietatea părții vătămate, cu atât mai mult cu cât acest act, are loc după ce în 1999, inculpatul împreună cu mai multe persoane s-a opus punerii în posesie a părții vătămate, cu același teren în discuție, faptă săvârșită prin desființarea bornelor de hotar și pentru care a suferit o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate.
Această persistență în activitatea infracțională trebuie reconsiderată de către instanță, în raport cu celelalte circumstanțe identificate de instanță în favoarea inculpatului, precum vârsta rezonabilă, starea precară de sănătate și conduita bună în familie și societate.
Partea vătămată nu a motivat în scris recursul formulat, iar oral în ședința de judecată a cerut să se facă dreptate.
Din oficiu, Curtea a pus în discuția părților excepția de tardivitate a recursului formulat de partea vătămată.
Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că recursul părții vătămate urmează a fi respins ca tardiv formulat, iar recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
1. Recursul părții vătămate este tardiv, deoarece partea vătămată a fost prezentă la dezbateri, la termenul din 03.12.2007, în fata tribunalului Galați, situație în care termenul de recurs curgea pentru partea vătămată de la pronunțare.
Instanța de apel a amânat pronunțarea inițial pentru 11.12.2007, apoi pentru 18.12.2007 și s-a pronunțat abia la data de 20.12.2007.
Pentru partea vătămată termenul de 10 zile curgea de la pronunțare, și acesta se împlinea la 31.12.2007, zi lucrătoare conform calendarului și care a picat într-o zi de luni, situație în care partea vătămată putea depune recursul prin poștă, în termenul legal. Data poștei, pentru recursul formulat de partea vătămată este 03.01.2008, fiind astfel tardiv.
Partea vătămată nu a solicitat repunerea în termenul de recurs și nu a justificat o împiedicare rezonabilă care să fi condus la depășirea termenului de exercitare a căii de atac a recursului.
2. Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați este fondat pentru următoarele considerente:
În primul rând se observă că nu a fost respectat termenul de pronunțare a hotărârii, de 15 zile de la încheierea dezbaterilor, termen prevăzut de art. 306 Cod procedură penală. Dezbaterile au avut loc în data de 03.12.2007, pronunțarea fiind amânată pentru 11.12.2007 și ulterior pentru 18.12.2007, dată la care se împlineau și cele 15 zile prevăzute de art. 306 Cod procedură penală.
Decizia penală nr. 559/2007 a tribunalului Galația fost pronunțată la 20.12.2007 cu depășirea acestui termen, și fără ca la dosarul cauzei să existe o încheiere de amânare a pronunțării din 18.12.2007 în 20.12.2007.
În al doilea rând instanța de apel nu s-a conformat limitelor deciziei de casare ( art. 38518Cod procedură penală) stabilite prin decizia penală nr. 275/R/21.05.2007 a Curții de APEL GALAȚI prin care se stabilea să fie verificate apărările inculpatului raportat la conținutul adresei nr. 3219/25.08.2005 a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară - Oficiul Județean G, adresa nr. 1730/22.05.2008 a comunei, județul G și a expertizei cadastrale efectuate în dosarul nr. 1062/2005 al tribunalului Galați, pentru a se stabili dacă în cauză subzistă latura obiectivă a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
În al treilea rând se constată că în cauză subzistă motivul de casare prev. de art. 3859alin. 1 pct. 10 Cod procedură penală în sensul că instanța de apel, nu a lămurit aceste aspecte, stabilite prin decizia penală nr. 275/R/21.05.2007 a Curții de APEL GALAȚI și nu a procedat la administrarea de probe suplimentare, pe calea unor expertize topometrice și cadastrale, pentru a se stabili exact situația în teren și dacă inculpatul a ocupat fără drept vreo suprafață de teren aparținând părții vătămate.
Aceste aspecte sunt de natură a influența în mod decisiv existența faptei ( latura obiectivă) și stabilirea vinovăției inculpatului, reprezentând apărări esențiale pentru el.
În al patrulea rând se constată că instanța de apel prin decizia penală nr. 559/A/20.12.2007 a tribunalului Galați, a desființat în totalitate sentința penală nr. 246/28.03.2005 a Judecătoriei Tg. B, însă a omis să se pronunțe asupra repunerii în situația anterioară.
Repunerea în situația anterioară ( art. 70 Cod procedură penală) face parte din categoria măsurilor asiguratorii, restituirea lucrurilor și restabilirea situației anterioare a capitolului II, secțiunea II a părții generale a Codului penal.
Potrivit prevederilor art. 346 Cod procedură penală și art. 357 alin. 2 lit. c Cod procedură penală instanța de apel era obligată ca urmare a desființării în totalitate a sentinței fondului, să rezolve acțiunea civilă și să se pronunțe prin dispozitiv asupra repunerii în situația anterioară a părților.
Aprecierea instanței de apel că latura civilă a cauzei a fost soluționată prin sentințele civile pronunțate între aceleași părți, este greșită.
Instanțele civile au statuat asupra întinderii drepturilor civile ale părților și punerii în posesie a părții vătămate cu terenul la care avea dreptul.
Inculpatul prin abuz de putere, a modificat situația terenurilor, posesia acestora și circuitul civil, fapt pentru care a fost trimis în judecată.
Latura civilă a cauzei și repunerea în situația anterioară, este deci atributul instanței penale.
În al cincilea rând se constată că instanța de apel nu a motivat aplicarea prev. art. 181Cod penal, motivând succint că inculpatul a mai fost condamnat.
Într-adevăr inculpatul, a mai fost condamnat de 2 ori, pentru aceeași faptă, prin hotărâri judecătorești definitive, ultima dată chiar la o pedeapsă privativă de libertate.
Cu toate acestea inculpatul persistă în conduita sa antisocială și continuă să nu respecte hotărârile judecătorești pronunțate în cauză.
Instanța de apel a apreciat, în mod paradoxal că deși inculpatul continuă să încalce legea, faptele sale nu prezintă pericol social pentru ordinea publică și a aplicat inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ.
Așa fiind și văzând și prevederile art. 38515pct. 1, lit. a Cod procedură penală și art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, precum și art. 192 alin. 2,3 Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 559/A/20.12.2007 a tribunalului Galați.
Va casa decizia penală atacată și va trimite cauza spre rejudecarea apelului la instanța de apel, Tribunalul Galați, cu menținerea actelor procesuale îndeplinite de instanța de apel până la 03.12.2007.
Curtea va respinge ca tardiv recursul părții vătămate și conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală îl va obliga la plata către stat a cheltuielilor judiciare ocazionate de judecarea recursului său.
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, celelalte cheltuieli judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva deciziei penale nr. 559 din data de 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ( sentința penală nr. 246 din data de 28.03.2005 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosarul nr. 46/2005)privind pe inculpatul(CNP: -, seria - nr. -, fiul lui și, născut la data de 01.01.1955 în comuna, județul G, domiciliat în comuna, județul
Casează decizia penală nr. 559/20.12.2007 a tribunalului Galați și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Tribunalul Galați.
Menține actele îndeplinite de instanța de apel până la 03.12.2007.
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de partea vătămată ( domiciliat în comuna, județul G) împotriva deciziei penale nr. 559 din data de 20.12.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- ( sentința penală nr. 246 din data de 28.03.2005 pronunțată de Judecătoria Tg. B în dosarul nr. 46/2005).
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă pe recurentul parte vătămată la 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red. 09.06.2008
Tehnored. 10 Iunie 2008
Apel: -
Fond:
Președinte:Mariana GhenaJudecători:Mariana Ghena, Mariana Cristache, Liviu Herghelegiu
