Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 395/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECTIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 395/R/2008
Ședința publică din 17 iunie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTORI: Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
- -
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin PROCUROR -.
S-a luat spre examinare pentru pronunțare recursul declarat de către partea vătămată - împotriva deciziei penale nr. 41/A din data de 8 aprilie 2008 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, privind pe inculpatul, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prev. și ped. de art. 271 alin. 2 pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din 10 iunie 2008, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17 iunie 2008.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 158 din 24 octombrie 2007 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 6 august 1954 în comuna M, domiciliat în comuna nr.104, județul B-N, CNP-, cu antecedente penale, la 1.000 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev.de art.271 alin.2 Cod penal, punându-i-se totodată în vedere disp.art.631Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 150 lei cheltuieli judiciare, dispunându-se totodată restabilirea situației de fapt anterioare, și a mai fost obligat să plătească părții vătămate domiciliată în comuna nr.1056 județul B-N suma de 660 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr.1019/1998 pronunțată de Judecătoria Năsăud, definitivă prin decizia civilă nr. 816/A/1998 a Tribunalului Bistrița -N s-a dispus instituirea unei servituți de trecere cu picioarele, atelajele și animalele pe întreaga perioadă a anului pe traseul drumului de hotar identificat cu nr.top.1327 și 2032, conform raportului de expertiză întocmit de expertul.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 15.06.1999, executorul judecătoresc a predat în posesie a părții vătămate servitutea de trecere conform dispozitivului acestei sentințe.
servituții a fost măsurat și bine delimitat de celelalte imobile prin Ť. de lemn bine înfipți în pământ, iar cu toate acestea inculpatul refuză în mod categoric să respecte statuările instanței, închizând accesul spre terenul părții vătămate, prin construirea unui gard.
La data de 13.10.2006, inculpatul și partea vătămată însoțiți de organul de poliție și secretarul Primăriei comunei, s-au deplasat din nou la terenul din litigiu cu scopul de a se aplana conflictul dintre părți, identificându-se traseul servituții de trecere stabilit în favoarea părții vătămate, dar inculpatul a declarat că nu va permite accesul acesteia pe porțiune a ultimă de pe traseul servituții, fapt confirmat de martorul, prezent la fața locului.
Raportat la cele mai sus relevate, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prev.de art. 271 alin.2 Cod penal și în consecință a dispus condamnarea inculpatului la 1.000 lei amendă. penală, la individualizarea pedepsei instanța fondului având în vedere pericolul social al faptei comise și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, punându-i-se inculpatului în vedere prevederile art.631Cod penal.
Totodată s-a dispus restabilirea situației de fapt anterioară, privind eliberarea traseului servituții de trecere, pentru a putea fi utilizat de partea vătămată fără nici o, inclusiv prin demolarea gardului construit ilegal de inculpat.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel, în termenul prevăzut de lege, inculpatul, solicitând admiterea acestuia în temeiul art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, desființarea hotărârii pronunțate de prima instanță și rejudecând cauza pe fond, achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracțiunii deduse judecății, în baza art.11 pct.2 lit."a" rap.la art.10 lit."a" Cod procedură penală, cu obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor de judecată la fond și în apel.
Prin apelul declarat, inculpatul a criticat hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând în motivele apelului său că numita nu poate avea calitatea de parte vătămată în această cauză deoarece nu a fost parte în procesul civil din dosarul nr. 29l4/R/1997 al Judecătoriei Năsăud în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1019/1998, rămasă definitivă în recurs.
Inculpatul apelant a învederat că în acel dosar prin care s-a instituit servitutea de trecere, reclamanții au fost alte persoane, respectiv, partea vătămată din prezenta cauză nefiind parte în proces, astfel încât aceasta nu poate solicita să treacă peste terenul proprietate a inculpatului apelant și nici nu-l poate obliga pe acesta să-i permită trecerea în baza acelei sentințe judecătorești, iar acceptând acest lucru ar trebui să fie obligat să permită și trecerea altor persoane peste proprietate sa, persoane care nu au fost reclamanti în dosarul mentionat.
În al doilea rând se arată că trebuie avut în vedere dispozitivul sentinței civile nr.1019/1998 care a fost pus în executare și potrivit căruia, inculpatul a fost obligat să permită trecerea reclamanților peste terenul de sub nr. top. 1327 și 2032.
Cum nu este reclamantă în acel dosar este evident, susține apelantul, că nu este obligat să îi permită acesteia trecerea peste terenul proprietatea sa, în concluzie nu a comis infracțiunea pentru care a fost condamnat, aceasta deoarece infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești se comite prin împiedicarea unei persoane de a folosi o locuință ori o parte dintr-o locuință sau imobil, deținut în baza unei hotărâri judecătorești, iar partea vătămată nu deține o hotărâre judecătorească în acest sens.
Față de cele invocate, apelantul-inculpat a arătat că se impune achitarea sa și în consecință obligarea părții vătămate la plata cheltuielilor de judecată în ambele instante.
Apelul declarat este fondat, astfel că a fost admis în baza art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală.
Așa cum a învederat apelantul, în condițiile în care partea vătămată nu a fost parte în procesul civil în baza căruia a fost pronunțată sentința civilă nr.1019/1998 a Judecătoriei Năsăud, aferent dispozițiilor acesteia existând dosarul execuțional nr. 145/1999 al executorului, nu se poate vorbi despre existența vreunei infracțiuni de nerespectare a hotărârii judecătorești de către apelant.
Dispozițiile art. 271 alin.2 Cod penal prevăd că o atare infracțiune este comisă în situația în care o persoană este împiedicată să folosească o locuință, o parte dintr-o locuință sau imobil, deținute în baza unei hotărâri judecătorești, ceea ce nu este cazul în speță, întrucât partea vătămată nu deține un astfel de imobil sau locuință în baza vreunei hotărâri judecătorești (indiferent care ar fi fost obiectul procesului civil respectiv).
Cum sentința civilă nr. 1019/1998 a Judecătoriei Năsăud stabilește obligația inculpatului de a permite doar numiților, trecerea cu picioarele, atelajele și animalele, pe întreaga perioadă a anului pe traseul drumului de hotar identificat cu nr. top.1327 și 2032, partea vătămată nefigurând în procesul civil, o atare obligație nu subzistă față de partea vătămată-intimată.
Cât privește susținerea că inculpatul ar fi fost obligat să permită părții vătămate trecerea pe traseul drumului de hotar arătat în virtutea unui drept de moștenire, aceasta nu este întemeiată, întrucât nu s-a probat faptul că aceasta ar fi acceptat succesiunea (pur și simplu sau sub beneficiu de inventar); în plus, această ipoteză excede textului disp.art.271 alin.2 Cod penal, care prevede faptul că partea vătămată trebuie să detină (să fi fost pusă în posesie) un imobil, în baza unei hotărâri judecătorești.
În consecință, prin decizia penală 41/8.04.2008 a Tribunalului Bistrița -N, a fost admis apelul declarat de inculpatul și în baza art.11 pct.2 lit.a raportat la 10 lit.d proc.pen. a fost achitat acesta de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev.de art.271 alin.2 pen.
Prin aceeași decizie penală s-a înlăturat dispoziția privind restabilirea situației de fapt anterioare precum și dispoziția de obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare în favoarea părții vătămate și în favoarea statului și a fost obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanța de fond și a cheltuielilor judiciare în favoarea inculpatului la instanța de apel.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs în termen legal partea vătămată solicitând casarea deciziei penale pronunțate în cauză și menținerea sentinței penale pronunțată de Judecătoria Năsăud.
Recursul declarat în cauză este fondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.1019/1998 pronunțată de Judecătoria Năsăud, definitivă prin decizia civilă 816/A/1998 a Tribunalului Bistrița -N a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții, și împotriva pârâților și și în consecință, au fost obligați pârâții să permită reclamanților trecerea cu picioarele, atelajele și animalele, pe întreaga perioadă a anului pe traseul drumului de hotar identificat cu nr.top 1327 și 2032 în conformitate cu raportul de expertiză întocmit în cauză de expert.
S-a reținut că atât reclamanții cât și pârâții sunt posesori faptici ai terenurilor cu nr.top 2026, 2029, 1332/2, 2030, 2031 respectiv 1334/6, 1332/1, 2028 și 1334/5 iar terenul folosit de pârâți este intersectat de un drum public de acces. În consecință, s-a reținut că obiectul acțiunii reclamanților este nu stabilirea unei servituți de trecere ci o obligație de a face care constă în înlăturarea îmE.rii folosirii de către reclamanți a drumului public reținându-se că atitudinea pârâților exprimată în interzicerea folosirii drumului public de către reclamanți este una abuzivă și nelegitimă.
Prin procesul verbal încheiat la data de 15.06.1999, executorul judecătoresc a dispus stabilirea și predarea în posesie a unei servituți de trecere în favoarea reclamanților conform dispoziției sentinței judecătorești.
Cu toate acestea, inculpatul a refuzat să respecte hotărârea judecătorească pusă în executare, declarând că "nu este de acord cu traseul servituții instituită de instanță". În data de 13.10.2006 părțile însoțite de organele de poliție, s-au deplasat la terenul în litigiu, ocazie cu care s-a procedat la identificarea servituții de trecere atribuite legal părții vătămate și i s-a pus în vedere inculpatului să respecte hotărârea instanței.
La data de 10.10.2007 reclamantul parte în sentința civilă 1019/1998, a decedat, astfel că în cursul urmăririi penale s-a dispus introducerea în cauză și audierea în calitate de parte vătămată a soției acestuia, respectiv a părții vătămate.
Pentru existența infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești prevăzută în art.271 alin.2 pen.- împiedicarea unei persoane de a folosi un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești - nu se cere ca subiectul activ să fi avut calitatea de parte în procesul în care s-a pronunțat acea hotărâre.
Această hotărâre, a cărei nerespectare este incriminată de legea penală, este o hotărâre prin care s-a recunoscut în favoarea unei persoane un drept real și acesta ca orice drept real este un drept absolut opozabil tuturor. Situația este similară și în ceea ce privește subiectul pasiv al infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești prev.de art.271 alin.2 pen.
În consecință, nu se poate reține că întrucât partea vătămată nu este parte în procesul civil derulat între părți nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art.271 alin.2 pen. Astfel, partea vătămată este succesoarea în drepturi și obligații a reclamantului, iar împrejurarea că aceasta nu a acceptat succesiunea pur și simplu sau sub beneficiu de inventar, nu poate fi primită câtă vreme partea vătămată folosea la data tulburării în posesie terenul în litigiu, aspect care echivalează cu o acceptare tacită a succesiunii.
Atâta vreme cât inculpatul care a împiedicat-o pe partea vătămată să folosească imobilul deși cunoștea împrejurarea că aceasta este moștenitoarea numitului, care deținea imobilul în baza unei hotărâri judecătorești - indiferent de opinia acestuia asupra legalității sentinței civile și de demersurile efectuate pentru desființarea acesteia - ambii factori ai vinovăției sub forma intenției respectiv atât voința de a înfăptui acțiunea constitutivă a infracțiunii cât și reprezentarea stării de pericol create pentru înfăptuirea justiției sunt de necontestat prezenți în cauză.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.38515pct.2 lit.a proc.pen.recursul declarat în cauză de partea vătămată va fi admis, decizia penală atacată va fi casată în întregime și va fi menținută sentința penală pronunțată de Judecătoria Năsăud, apelul inculpatului fiind greșit admis.
În temeiul art.193 și 192 alin.3 proc.pen.va fi obligat inculpatul să achite părții vătămate cheltuielile judiciare avansate în recurs, iar cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul părții vătămate vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea vătămată - domiciliată în com. nr.106, jud.B-N, împotriva deciziei penale nr.41/8 august 2008 a Tribunalului Bistrița -N, pe care o casează în întregime și menține sentința penală 158/24 octombrie 2007 a Judecătoriei Năsăud, apelul inculpatului fiind greșit admis.
Obligă pe inculpatul domiciliat în nr.104 să achite părții vătămate suma de 500 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursul părții vătămate rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red.MB/CA
25.06.2008 - 3 ex.
Jud.fond.
Jud.apel:;
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer Iuliana Moldovan
