Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 563/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 563 /R/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent,. în, nr.754, jud.S M, împotriva deciziei penale nr.109/A din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar unic, decizie care menține în totul sentința penală nr.234/P din 21 decembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar unic, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, faptă prevăzută și pedepsită de art.271 alin.2 din Codul penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent personal și asistat de apărător ales - avocat, în baza delegației nr.102/2008, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de Avocat lipsă fiind partea vătămată intimată.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor atacate, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 oct.2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "d" Cod de procedură penală sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestuia. Arată că,anterior situației născute prin fapta inculpatului, a existat pe rolul instanței un dosar având ca obiect partaj de folosință a unui teren, respectiv cel vizând și prezenta cauză, perioadă în care inculpatul a fost încarcerat, în executarea altei pedepse, neavând cunoștință de soluția pronunțată în această cauză. După liberare, inculpatul i-a solicitat unui expert, fără ai arăta vreun act, să facă unele măsurători de delimitare ale celor două proprietăți, având convingerea că avea folosința acelui teren, iar expertul i-a indicat linia de hotar. Este adevărat că inculpatul a început să desființeze gardul, dar nu a mai finalizat- din momentul în care partea vătămată s-a adresat poliției. Astfel, consideră că nu se poate reține în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, eventual reținea infracțiunii de tulburare în posesie. Or, cât privește această infracțiune cel care folosește terenul și în prezent, netulburat este partea vătămată. În opinia sa, consideră că nu se poate reține nici această infracțiune în sarcina inculpatului, deși s-a luat gardul de delimitare, ocuparea terenului nu s-a efectuat, deci nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii. În altă ordine de idei, apreciază că o sancțiune cu privare de libertate nu se justifică, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, că partea vătămată a profitat de necunoașterea inculpatului că și în prezent partea vătămată folosește netulburat terenul.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului declarat de inculpat și de menținere ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Apreciază că în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului, iar apărarea inculpatului că nu a avut cunoștință de hotărârea de punere în executare a sentinței civile pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș este nefondată, câtă din 12.02.2002 data liberării inculpatului și până în 2007, data la care a mutat gardul avea posibilitatea să cunoască că acel gard a fost pus acolo ca urmare a punerii în executare a acelei hotărâri judecătorești.
Inculpatul recurent arată că nu a strigat gardul care, de altfel se află amplasat pe pământul său, și că partea vătămată folosește și în prezent terenul. Arată că nu a mutat nici gardul și nici țărușii și solicită ca partea vătămată să-și mute gardul pe mejdie.
CURTEA DE APEL
D EL IBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr.234/21.12.2007, Judecătoria Negrești O a ș, n baza art.334 Cod procedură penală, a schimbat încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecătorești prevăzută și pedepsită de art.271 alin.2 Cod penal în infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută și pedepsită de art.220 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.220 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, art.74 lit.c și 76 lit.d Cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 20.04.1933 în loc. jud. S M, CNP -, cetățenia română, fără studii, stagiul militar satisfăcut, pensionar, cu antecedente penale, domiciliat în com. nr.714, jud.S M, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
În baza art.348 Cod procedură penală raportat la art.14 al.3 lit.a Cod procedură penală, s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii în sensul repunerii părții vătămate,.în com. nr.759, jud.S M, în posesia terenului identificat sub parcelele cu nr. top. 3163/3 și 3165/4.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că,rin p. sentința civilă nr.345/1998 Judecătoria Negrești Oașa statuat asupra unei cereri de partaj judiciar privind imobilul teren în suprafață de 10.030 mp, situat în com. în locul numit "Pe " înscris în CF 837 și 147 sub nr. top. 3163, 3164 și 3165.
Părții vătămate i s-au atribuit parcelele cu nr.top 3163/3 în suprafață de 1012 mp și 3165/4 în suprafață de 1498 mp, iar inculpatului parcelele cu nr. top. 3164 în suprafață de 719 mp, 3163/1 în suprafață de 981 mp și 3165/2 în suprafață de 810 mp. terenurile atribuite celor două părți fiind limitrofe.
La 26.10.2000 a avut loc punerea în executare a hotărârii susmenționate după cum rezultă din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 540/2000 (fila 23 din dosarul de urmărire penală).
Partea vătămată a împrejmuit apoi cu gard terenul ce i s-a atribuit prin hotărârea judecătorească și în posesia căruia a fost pusă de executorul judecătoresc.
La data de 24.02.2007 inculpatul a mutat gardul cu aproximativ 4 înspre terenul părții vătămate împiedicând-o pe partea vătămată să mai folosească o porțiune din acest teren.
Din actele și lucrările dosarului execuțional, atașat la dosarul de fond, rezultă că inculpatul a fost informat despre faptul că va avea loc executarea la 26.10.2000 printr-o înștiințare pe care executorul judecătoresc a comunicat-o acestuia la domiciliul său din com.,-/
Inculpatul recunoscând că este autorul faptei ce i se impută, s-a apărat cu aceea că nu a cunoscut faptul punerii în executare a sentinței civile nr. 345/1998 a Judecătoriei Negrești Oaș și nici faptul că, gardul amplasat de partea vătămată pe care el l-a mutat ar fi fost amplasat în conformitate cu dispozitivul hotărârii judecătorești puse în executare.
Din fișa de cazier judiciar a inculpatului rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat și că arestat fiind la 29.07.1999 a fost eliberat din executarea acestei pedepse la 12.02.2002.
Rezultă cu evidență că la data de 26.10.2000 când a avut loc punerea în executare a sentinței mai sus arătate inculpatul era deținut în executarea pedepsei, iar executorul judecătoresc nu i-a comunicat la locul de deținere data la care va avea loc executarea și nici procesul verbal din care rezultă că executarea a avut loc.
Martorul a arătat în declarațiile sale făcute în cursul urmăririi penale și cercetării judecătorești că înainte ca inculpatul să mute gardul părții vătămate, acesta i-a solicitat să facă măsurători topografice și propuneri de parcelare a terenului din litigiu. În acest scop el s-a deplasat la locul unde terenul este situat, iar ulterior consultând evidențele de carte funciară a aflat de parcelarea făcută prin hotărârea judecătorească și l-a informat pe inculpat despre faptul că amplasamentul gardului părții vătămate este conform cu acea hotărâre.
Inculpatul nu a recunoscut însă că ar fi primit o astfel de informație de la martor, iar partea vătămată a arătat că nici ea nu l-a informat pe inculpat despre faptul punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care s-a statuat asupra partajului terenului din litigiu.
Sub aspectul laturii subiective infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești presupune cerința ca inculpatul să fi cunoscut faptul deținerii de către partea vătămată a imobilului în baza unei hotărâri judecătorești. Or, despre deținere poate fi vorba numai după ce hotărârea a fost pusă în executare.
În speță, instanța de fond a apreciat că nu se poate reține cu certitudine că inculpatul a cunoscut faptul punerii părții vătămate în posesia porțiunii de teren pe care el a împiedicat-o să-l folosească, mutând gardul.
Fiind de părere că fapta săvârșită de inculpat întrunește cerințele legii ce definește infracțiunea de tulburare de posesie prev.și ped.de art.220 al.2 Cod penal, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată de procuror faptei inculpatului.
Inculpatul după data la care s-a liberat din executarea pedepsei închisorii (12.02.2002) a cunoscut faptul că partea vătămată se află în posesia terenului limitrof cu terenul lui, pe care aceasta și l-a împrejmuit cu gard, și de 5 ani inculpatul s-a abținut să săvârșească vreun act de tulburare a acestei posesii.
Prin urmare, inculpatul era dator să respecte această posesie ce i se prezenta fie și ca o simplă stare de fapt.
Acțiunea inculpatului de ocupare a unei porțiuni din terenul aflat până atunci în posesia părții vătămate este lipsită de orice legitimitate câtă inculpatul nu a putut proba existența vreunui drept care ar putea legitima această acțiune, iar posesia părții vătămate întrunește toate cerințele legii pentru a putea beneficia de protecția juridică instituită prin disp.art.220 Cod penal.
În concluzie, instanța de fond a stabilit că fapta inculpatului de a fi ocupat în parte și prin strămutarea semnelor de hotar un teren aflat în posesia părții vătămate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie prev.și ped.de art. 220 alin.2 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestei infracțiuni instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare și în temeiul art.71 Cod penal i-a aplicat acestuia și pedeapsa accesorie, interzicându-i pe durata executării pedepsei închisorii exercițiul drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
Individualizând pedeapsa pe care a aplicat-o inculpatului, prima instanță a avut în vedere pericolul social concret al faptei, conduita pe care inculpatul a avut-o înainte de data săvârșirii faptei (acesta a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie) atitudinea adoptată de inculpat în raport cu fapta, vârsta și nivelul lui de educație.
Faptul că inculpatul s-a prezentat la toate chemările sale la organul de urmărire penală și la instanță de judecată contribuind prin declarațiile sale la aflarea adevărului în legătură cu fapta și persoana sa, au determinat instanța de fond să recunoască inculpatului și circumstanța atenuantă judiciară prev.de art.74 lit.c Cod penal și să-i aplice acestuia o pedeapsă situată sub minimul celei prevăzute de lege.
Totodată, reținând că prin fapta inculpatului s-a produs o modificare a stării de fapt relativă la posesia exercitată de partea vătămată asupra terenului identificat sub parcelele cu nr. top. 3163/3 și 3165/4, instanța de fond a restabilit starea de fapt anterioară săvârșirii infracțiunii dispunând ca partea vătămată să fie repusă în posesia terenului ocupat de inculpat.
Împotriva prezentei sentințe penale, a declarat apel in termenul legal, inculpatul apelant, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate ca fiind netemeinica si nelegala si in rejudecarea cauzei, pronunțarea unei noi hotărâri prin care sa se constate ca nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.
În motivarea apelului, inculpatul a susținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 10 lit. cod procedura penala, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii. Astfel, a arătat că, anterior anului 1999 intre părți a existat un partaj de folosința asupra unui teren. Inculpatul în perioada 29.06.1999-12.02.2002 a fost încarcerat in Penitenciarul Satu Mare, motiv pentru care nu a fost prezent la derularea procedurii executării silite in dosarul execuțional 540/2000 al executorului judecătoresc, astfel ca nefiind prezent la încheierea procesului verbal de executare nu a avut nici cunoștința despre soluția finala pronunțată de instanța civila cu privire la terenul in litigiu.
Pe latura civila, a solicitat exonerarea sa de la plata oricăror pretenții.
În subsidiar, se solicita aplicarea prevederilor art. 18 ind. 1 cod penal, întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Prin decizia penală nr.109/Ap din 22 mai 2008, Tribunalul Satu Marea respins canefondat apelul declarat de apelantul-inculpat, împotriva sentinței penale nr.234/21.12.2007, pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, apreciind cănstanța de fond, pe baza probatoriului administrat in cauza, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, pe baza căreia în mod corect a stabilit vinovăția apelantului inculpat precum si contribuția infracțională acestuia.
De asemenea, în mod judicios a fost stabilita pedeapsa precum si modalitatea de executare, în armonie atât cu elementele de circumstanțiere, cu criteriile de individualizare judiciara prevăzute de art. 72 Cod Penal, apreciind in mod corect că în cauză scopul pedepsei prevăzut de art. 52 poate fi atins doar prin privare de libertate, ținând seama de antecedenta penala a inculpatului, acesta fiind recidivist postexecutoriu, fiind condamnat anterior la o pedeapsa privativa de libertate de 7 ani si 6 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativa la omor, aplicata prin sentința penală nr.111/02.05.2000 a Tribunalului Satu Mare.
Inculpatul a fost arestat la 29.07.1999 si liberat condiționat la 12.02.2002 cu un rest rămas neexecutat de 1811 zile închisoare.
Inculpatul, după liberarea sa din executarea pedepsei închisorii, la data de 12.02.2002, a luat cunoștința de faptul ca partea vătămată se afla în posesia terenului limitrof cu al sau, fiind împrejmuit cu gard. de 5 ani inculpatul s-a abținut să săvârșească acte de tulburare a acestei posesii.
La scurt timp după ce inculpatul a solicitat expertului topograf sa efectueze noi măsurători la terenul in litigiu, acesta din urma i-a adus la cunoștința faptul că partea vătămată deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, iar vecinătatea dintre terenuri a fost delimitata prin gard întocmai cu respectarea prevederilor acestor hotărâri. Cu toate acestea inculpatul a procedat la scoaterea țărușilor de susținere si mutarea gardului in interiorul terenului părții vătămate.
S-a constatat prin urmare că sub aspectul atitudinii psihice, inculpatul a acționat cu intenție infracțională, în cauza existând suficiente elemente care reliefează ca acesta a cunoscut in concret situația juridica și faptică a terenului in litigiu, însă ignorând aceasta stare de fapt si de drept si fără a deține vreo justificare legala a ocupat parțial terenul părții vătămate.
De asemenea, s-a reținut că instanța de fond a dat o justa soluționare și acțiunii civile alăturate procesului penal, în cauza impunându-se drept consecință a sancționării faptei ilicite, restabilirea situației anterioare săvârșirii faptei.
Împotriva hotărârii penale mai sus arătate a formulat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârii atacate, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, iar în subsidiar, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod de procedură penală.
În motivarea recursului formulat s-a arătat că anterior situației născute prin fapta inculpatului, pe rolul instanțelor a existat un dosar având ca obiect partajul de folosință a terenului, în acea perioadă inculpatul fiind încarcerat în executarea altei pedepse, astfel că nu a avut cunoștință de soluția pronunțată în cauză; după ce a fost eliberat inculpatul a solicitat unui expert, fără a-i arăta vreun act, să facă unele măsurători de delimitare a celor două proprietăți, având convingerea că avea folosința acelui teren, iar expertul i-a indicat linia de hotar.
A mai învederat că, în momentul în care inculpatul a început să desființeze gardul, partea vătămată s-a adresat poliției astfel că nu s-a putut finaliza această acțiune, fapta fiind aceea de tulburare de posesie, însă și în prezent partea vătămată este cea care folosește terenul.
Inculpatul a arătat că nu se justifică privarea sa de libertate, având în vedere circumstanțele în care au fost comise faptele, vârsta înaintată și împrejurarea că partea vătămată folosește netulburată terenul.
Examinând hotărârea recurată din oficiu și prin prisma motivelor invocate, dar în limitele permise de lege, Curtea va reține următoarele:
În mod corect instanțele au reținut, în baza probelor administrate în cauză, că inculpatul în data de 24.02.2007 a mutat gardul despărțitor, plasând linia de hotar în interiorul suprafeței de teren a părții vătămate, fapta acestuia întrunind elementele constitutive a infracțiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul a recunoscut că a mutat gardul însă a arătat că nu a cunoscut faptul punerii în executare a sentinței civile nr. 345/1998 a Judecătoriei Negrești Oaș și nici faptul că gardul ar fi fost amplasat conform dispozitivului sentinței judecătorești puse în executare.
Această apărare a inculpatului nu poate fi primită câtă la data pronunțării sentinței civile mai sus arătate inculpatul nu era arestat, aceasta fiindu-i comunicată la data de 12.03.1995 (fila 2 din dosarul 540/2000); inculpatul a fost arestat la data de 29.07.1999, fiind eliberat la data de 12.02.2002, iar de la data eliberării sale și până în 24.02.2007 - data comiterii faptei - au trecut cinci ani, timp în care acesta avea posibilitatea de a afla că gardul a fost pus acolo ca urmare a punerii în executare a hotărârii judecătorești mai sus arătate.
Curtea va admite însă recursul inculpatului constatând că fapta acestuia, datorită atingerii minime aduse valorilor sociale apărate de lege - relațiile sociale cu caracter patrimonial referitoare la securitatea imobilelor, la starea lor pașnică de posesie - și prin conținutul ei concret, este lipsită în mod vădit de importanță și nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
La stabilirea în concret a gradului de pericol social s-au avut în vedere criteriile de apreciere prevăzute de art. 181alin. 2 Cod penal, reținându-se că inculpatul are 75 de ani, o vârstă foarte înaintată, precum și că acesta a desființat doar o parte a gardului, gard care în prezent există între cele două terenuri, după intervenția organelor de poliție inculpatul nemaifăcând nici un fel de demers pentru ridicarea acestuia.
Ca urmare, Curtea va înlătura dispoziția de condamnare a inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 220 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, iar în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod de procedură penală raportat la art. 181Cod penal îl va achita pe acesta pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 181alin. 3 și art. 91 Cod penal va aplica inculpatului sancțiunea de 500 lei amendă administrativă.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit. "d" Cod de procedură penală.
ADMITErecursul penal declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr.109 din 22 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr. 234 din 21 decembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Negrești O a ș, pe care le casează și modifică în sensul că:
Înlătură dispoziția de condamnare a inculpatului la o pedeapsă de 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza II și b Cod penal pentru comiterea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 220 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.1Cod de procedură penală raportat la art. 181Cod penal achită pe inculpatul pentru infracțiunea prevăzută de art. 220 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 91 Cod penal și art.181alin. 3 Cod penal aplică inculpatului sancțiunea de 500 lei, amendă administrativă.
Menține restul dispozițiilor hotărârii recurate.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie /10.11.2008
Jud. apel -
Jud. fond
Dact./ 10.11.2008.
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
