Nerespectarea hotărârilor judecătorești (art. 271 cod penal). Decizia 564/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 564 /R/2008
Ședința publică din 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Groza Gheorghe G - președintele instanței
JUDECĂTOR 3: Soane Laura
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent G, domiciliat în S M,-, județul S M, împotriva deciziei penale nr.102/A din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar unic, decizie care menține în totalitate sentința penală nr.1527/P din 24 septembrie 2007 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute și pedepsită de art.271 alin.1 și 2 cu aplicarea art.83 din Codul penal și art.217 alin.1 și 2 Cod penal cu aplicarea art.83 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru inculpatul recurent G lipsă, apărător ales avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.101/2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual de Avocat.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile de formulat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent G - avocat, susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate în sensul de a se dispune achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, în temeiul art.11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit. b/1 Cod de procedură penală. Consideră că, nerespectarea unei hotărâri civile prin care s-a stabilit un drept nu poate constitui un temei al sancționării penale pentru infracțiunea prevăzută de art.271 Cod penal, cu atât mai mult cu cât latura civilă a cauzei poate fi soluționată de instanță și prin aplicarea dispozițiilor 18/1 Cod de procedură penală. Totodată, precizează că inculpatul nu a fost prezent când s-a pus în executare hotărârea, ceea ce conduce la certitudinea că inculpatul nu a avut cunoștință despre acest lucru, iar, pe de altă parte, acesta nu are reprezentarea faptei de a nu respectarea hotărârea judecătorească, în opinia sa, este convins că are dreptate. De asemenea, arată că inculpatul se află de 16 ani în litigiu cu acest teren, ceea ce i-a afectat sănătatea, astfel că apreciază că pot fi aplicabile dispozițiile art.18/1 Cod de procedură penală, având în vedere și vârsta acestuia.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat și menținerea ca legale și temeinice a hotărârilor recurate. Apreciază că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia. Prin sentința de condamnare a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești s-a dispus și restabilirea situației anterioare, astfel că părțile vătămate au procedat la punerea în executare a dispozitivului hotărârii, drept urmare, au împrejmuit terenul cu plasă. Inculpatul la scurt timp a distrus stâlpii de beton, iar în anul 2005 acesta săvârșește din nou un alt act de nerespectarea hotărârii judecătorești.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1527/25.09.2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, în dosar cu număr unic de mai sus, inculpatul, fiul lui și, născut la 19.06.1949 în comuna, județul S M, cetățenia romană, studii 4 clase, fără ocupație,domiciliat în, nr. 399, județul S M, fără forme legale în S M,-, județul S M, cu antecedente penale, CNP--, a fost condamnat: în baza art. 271 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 83 Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare; în baza art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 83 Cod penal și cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare;
În baza art. 33, 34 lit. b Cod penal inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 (opt) luni închisoare.
În baza art. 83 alin. 1 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicatăprin sentința penală nr. 2216/12.11.2004 a Judecătoriei Satu Mare și s-a dispus executarea acestei pedepse de către inculpat alături de pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta sentință.
În baza art. 71 Cod penal condamnatului i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14, 346 Cod de procedură penală raportat la art. 998-999 cod civil inculpatul a fost obligat să plătească părților civile, domiciliat in S M,- și, domiciliată în S M, str. -, suma de 1.749,87 lei despăgubiri civile și în baza art. 193 Cod de procedură penală să plătească acelorași parți civile suma de 500 lei, cheltuieli judiciare făcute de aceștia, respectiv onorar avocat.
În baza art. 170 Cod de procedură penală s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii cu privire la terenulși conform Titlului de proprietate nr. 31-1199.
În baza art. 189 Cod de procedură penală s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului de Avocați SMa sumei de 100 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu avocat, conform delegației pentru asistență juridică obligatorie, nr. 2122/10.09.2007, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat în baza art. 191 alin. 1 Cod de procedură penală.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin plângerea depusă la data de 26.07.2005 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare, părțile vătămate și, au solicitat cercetarea inculpatului G pentru nerespectarea hotărârii judecătorești.
În baza sentinței penale nr. 2216/12.11.2004 pronunțată în dosar nr. 225/2004 al Judecătoriei Satu Mare, s-a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. 2 și 3 Codul penal și restabilirea situației anterioare cu privire la terenul în suprafață de 2408 p înscris în CF nr. 447 atribuit părților vătămate și conform Titlului de proprietate nr. 31-1199.
Prin Încheierea nr. 732/20.06.2004 a Judecătoriei Satu Mare în dosar nr. 4900/2005 s-a admis cererea formulată de executorul judecătoresc și s-a dispus încuviințarea executării silite a Sentinței penale nr. 2216/12.11.2004 definitivă și investită cu formulă executorie.
Inculpatul a fost somat de două ori, aducându-i-se la cunoștință încheierea Sentinței penale nr. 2216/2004, de către executorul judecătoresc.
La data de 08.07.2002 executorul judecătoresc împreună cu inginerul Mențiu și mandatar al părții vătămate - s-au deplasat pe str. - din municipiul S M, pentru a proceda la executarea silită.
Inculpatul G nu se afla la domiciliul astfel că executorul judecătoresc i-a adus la cunoștința soției acestuia că urmează a se proceda la efectuarea măsurilor privind terenul în cauză însă aceasta s-a împotrivit la punerea în executare a dispozitivului Sentinței penale nr. 2216/12.11.2004.
Mențiu a procedat la efectuarea măsurătorilor terenului înscris în CF nr. 447 în suprafață de 2408 mp, fiind marcat cu stâlpi de beton, astfel cum rezultă din procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc la data de 08.07.2005.
Partea vătămată ajutat de martorii și au împrejmuit terenul cu plasa de sârmă, însă după scurt timp inculpatul întorcându-se la domiciliu a desfăcut o parte din gard, a distrus stâlpii de beton și i-a amenințat cu pietre pe cei prezenți.
În data de 22.07.2005 părțile vătămate însoțite de martorii și s-au deplasat pe str. - pentru a efectua diferite lucrări pe terenul în cauză, însă din nou au fost împiedicați de inculpat să folosească terenul.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei.
În cauză s-a efectuat o expertiză psihiatrică concluzionându-se că inculpatul are discernământul parțial diminuat raportat la fapta săvârșită, și că nu prezintă pericol pentru societate.
Reținând vinovăția inculpatului G cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată cu atât mai mult cu cât recunoaște săvârșirea acesteia, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței și constatând că în drept faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești, prevăzută și pedepsită de art. 271 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplicarea art. 83 Cod penal și distrugere prevăzută și pedepsită de art. 217 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 83 Cod penal și a art. 33 lit. a Cod penal prima instanță la condamnat potrivit dispozitivului sentinței atacate.
La dozarea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut seama de criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 din Codul penal, respectiv de gradul de pericol social al faptei, care este de gravitate medie; modul și împrejurările concrete în care au fost săvârșite infracțiunile, în concurs, fiind incidente dispozițiile art. 33 lit. a Cod penal; persoana inculpatului, care a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 2216/12.11.2004 a Judecătoriei Satu Mare la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, fiind incidente dispozițiile art. 83 Cod penal; limitele speciale ale pedepsei, conform prevederile Codului penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța de fond a apreciat că singura modalitate de executare a pedepsei rămâne privarea de liberate, dovedindu-se perseverența inculpatului în săvârșirea de fapte antisociale, cu atât mai mult cu cât inculpatul a săvârșit infracțiunile ce formează obiectul prezentei cauze în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni închisoare stabilit prin Sentința penală nr. 2216/12.11.2004 a Judecătoriei Satu Mare și împrejurarea că scopul educativ al pedepsei nu se poate realiza în alt mod, în cauză făcând aplicarea dispozițiilor art. 71 Cod penal și interzicând condamnatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata executării pedepsei.
Apreciind că s-au dovedit pretențiile civile solicitate în cauză (pe baza expertizei) instanța de fond în baza art. 14, 346 Cod de procedură penală raportat la art. 998-999 Cod civil l-a obligat pe inculpat să plătească părților civile și despăgubirile civile, precum și cheltuielile judiciare ocazionate părților civile și a dispus în baza art. 170 Cod de procedură penală, restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii cu privire la terenul în suprafață de 2408 mp înscris în CF nr. 447 SMa tribuit părților civile conform titlului de proprietate.
În cauză au fost avute în vedere și dispozițiile art. 191 și art. 189 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul G solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate pentru netemeinicie și nelegalitate, iar în rejudecare achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. b indice 1 Cod de procedură penală, deoarece fapta reținută în sarcina inculpatului nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Inculpatul arată în motivele de apel susmenționate, că nu contestă starea de fapt, că se judecă de peste 16 ani pentru acest teren, iar din cauza proceselor s-a îmbolnăvit psihic, a necesitat și o intervenție chirurgicală. Inculpatul este convins că el are dreptul și de aceea nu a respectat hotărârea judecătorească, că pe rolul Curții de Apel Oradea se află dosarul civil de revizuire, astfel că solicită aplicarea art. 18 indice 1 Cod penal.
Prin decizia penală nr.102/A din 15 mai 2008, instanța de apel a respins ca nefondat apelul inculpatului împotriva sentinței penale mai sus arătate, pentru următoarele considerente:
Inculpatul Gaf ost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești în baza art. 271 alin. 2, 3 teza I Cod penal, prin Sentința penală nr. 2216/12.11.2004 a Judecătoriei Satu Mare, pronunțată în dosar nr. 2225/2004. Prin aceiași sentință s-a dispus restabilirea situației anterioare în baza art. Cod de procedură penală cu privire la terenul de 2408 mp înscris în CF 447 S M în baza Deciziei civile 1670/A/24.08.1999 a Tribunalului Satu Mare, teren aparținând părților vătămate și.
Pentru a se executa dispoziția privind restabilirea situației anterioare, părțile vătămate au solicitat prin executor judecătoresc punerea în executare, iar executorul a solicitat instanței încuviințarea executării și a fost aprobată prin Încheierea nr. 732/20.06.2004 a Judecătoriei Satu Mare.
Executorul judecătoresc împreună cu expertul ing. Mențiu s-au deplasat la terenul situat în str. - din Municipiul S M, pentru punerea în executare a hotărârii. Deși inculpatul a fost înștiințat că executorul și expertul se deplasează la teren, acesta nu s-a aflat la domiciliu, astfel că executorul i-a adus la cunoștință soției inculpatului că urmează a proceda la punerea în executare a hotărârii.
Executorul judecătoresc împreună cu ing. topo Mențiu și în prezența părților vătămate au procedat la punerea în executare a dispozitivului, încheind procesul verbal din 08.07.2005, iar partea vătămată împreună cu martorii și au împrejmuit terenul cu plasă de sârmă.
La scurt timp, sosit acasă inculpatul, acesta a desfăcut o parte din gardul de plasă de sârmă și a distrus stâlpii de beton, amenințându-i pe cei prezenți cu pietre.
La data de 22.07.2005 părțile vătămate mergând din nou la teren pentru efectuarea unor lucrări agricole, au fost împiedicați de inculpat să folosească terenul.
Atât în faza cercetării penale, cât și a cercetării judecătorești, inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii, nevoind să înțeleagă faptul că părțile vătămate sunt proprietari de CF asupra terenului.
Criticile formulate de apelant împotriva hotărârii instanței de fond sunt nefondate.
Instanța de fond a analizat corect starea de fapt, a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de nerespectare a hotărârii judecătorești și aceea de distrugere și l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru nerespectarea hotărârii judecătorești și de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de distrugere, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni închisoare.
Întrucât faptele au fost săvârșite în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni stabilit prin sentința penală nr. 2216/2004, corect instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 83 Cod penal, revocând suspendarea condiționată, astfel că inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 luni închisoare separat de pedeapsa de 8 luni aplicată prin prezenta hotărâre apelată.
În ce privește modalitatea de executare a pedepsei instanța de fond a apreciat, de asemenea, corect că scopul educativ al pedepsei nu se poate realiza decât prin privare de libertate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs inculpatul G, solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea hotărârilor recurate, în sensul de a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art.10 lit. "b/1" Cod de procedură penală.
Inculpatul recurent, prin avocatul său, susține, în esență, cănerespectarea unei hotărâri civile prin care s-a stabilit un drept nu poate constitui un temei al sancționării penale pentru infracțiunea prevăzută de art.271 Cod penal, cu atât mai mult cu cât latura civilă a cauzei poate fi soluționată de instanță și prin aplicarea dispozițiilor 18/1 Cod de procedură penală. De asemenea, a arătat că nefiind prezent când s-a pus în executare hotărârea, nu a avut cunoștință despre acest lucru și, de altfel nici nu are reprezentarea faptei de a nu respectarea hotărârea judecătorească, fiind convins că are dreptate, respectiv că terenul în litigiu îi aparține.
Verificând decizia recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art. 385/6 alin.2 și art. 385/14 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este nelegală și netemeinică, iar recursul apare ca întemeiat și, în consecință, va fi admis, dar pentru alte considerente decât cele invocate de inculpat și astfel, în baza art.385/15 pct.2 lit. "d" din Codul d e procedură penală se vor casa hotărârile recurate doar în ceea ce privește pedeapsa accesorie, respectiv se va restrânge exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal la dispozițiile art. 64 lit. "a" teza II și lit. "b" Cod penal.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că la data de 22 iulie 2005, părțile vătămate și s-au deplasat pe str. - din mun. SMp entru a efectua diferite lucrări pe terenul proprietatea acestora, însă inculpatul G i-a împiedicat să-și folosească proprietatea.
Terenul aparțin părților vătămate, a constituit obiectul unui litigiu între părți, iar la data de 8.07.2005 ( 25 ), executorul judecătoresc, pe baza încheierii nr. 732 din 20.06.2004, pronunțată de Judecătoria Satu Mare ( 20), prin care s-a admis cererea sa și s-a dispus încuviințarea executării silite a sentinței penale nr.2216 din 12.11.2004 a Judecătoriei Satu Mare (18), a procedat la executarea silită, după ce în prealabil la somat pe inculpat cu două ocazii distincte ( 19-21) să se conformeze hotărârilor judecătorești pronunțate în cauză. La data sus menționată inculpatul nu s-a aflat la domiciliu, astfel că executorul judecătoresc i-a comunicat soției acestuia că urmează să procedeze la executarea sentinței penale 2216/2004 a Judecătoriei Satu Mare. După plecarea executorului judecătoresc și a inginerului Mențiu, care procedase la efectuarea măsurătorilor în teren, inculpatul a desfăcut o parte din gardul ce împrejmuia imobilul și a distrus stâlpii de beton.
Prin hotărârea judecătorească arătată, inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești prevăzută de art. 271 alin. 2 și 3 Cod penal, dispunându-se totodată, restabilirea situației anterioare cu privire la terenul în suprafață de 2408 mp înscris în CF 447 S M, aparținând părților vătămate și.
Față de probatoriul vast administrat de către instanța de fond,din care rezultă în mod indubitabil că inculpatul a săvârșit infracțiunile de care este acuzat,în mod corect, prima instanță și instanța de control judiciar au reținut vinovăția acestuia. Astfel, plângerile și declarațiile părților vătămate ( 3,7,9, 43, 23 ) se coroborează cu procesul verbal din 8.07.2001 ( 27), planșele foto ( 28-31), hotărârile judecătorești susmenționate ( 18-20; ), somațiile executorului judecătoresc ( 19, 21), precum și cu declarațiile martorilor audiați pe toată durata procesului penal ( 40, 42, 45, 46,35, 36), inclusiv cu raportul de expertiză tehnică judiciară ( 94-102).
Inculpatul, în mod constant, atât în faza de urmărire penală ( 7,9), cât și în faza de cercetare judecătorească (49), a arătat că recunoaște faptele, însă pretinde că părțile vătămate au obținut terenul în mod nelegal și, prin urmare, nu este de acord să le lase să-l folosească.
Potrivit dispozițiilor art.271 alin. 1 și 2 Cod penal constituie infracțiunea de nerespectarea hotărârii judecătorești, fapta unei persoane care prin amenințare sau violență față de organul de executare se împotrivește la executarea unei hotărâri, respectiv împiedică o persoană să folosească un imobil deținut în baza unei hotărâri judecătorești. În speță, executarea s-a realizat asupra unui bun prevăzut în hotărârea judecătorească de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea prev de art.271 alin.1 și 2 Cod penal ( a se vedea sentința penală nr.2216/2004 a Judecătoriei Satu Mare ). Inculpatul, imediat după plecarea executorului judecătoresc a sosit la domiciliu, a amenințat părțile vătămate și pe martorii și, a desfăcut o parte din gard și stâlpii de beton care împrejmuiau terenul.
Infracțiunea prevăzută de art.271 alin.1 și 2 Cod penal este o infracțiune complexă, intrând în conținutul acesteia una dintre infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.1 și 193 Cod penal. În cauza dedusă judecății, în conținutul infracțiunii este cuprinsă infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 193 Cod penal. Întrucât urmările actelor de violență realizate de către inculpat au fost mai grave, constând în distrugerea gardului și a stâlpilor de beton, în mod corect, instanția de fond a reținut că infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești a fost săvârșită în concurs cu infracțiunea de distrugere prevăzută în art.217 alin.1 Cod penal.
Inculpatul nu se poate prevala de faptul că nu a avut cunoștință că executorul judecătoresc a procedat la executarea silită a sentinței penale nr. 2216/2004 a Judecătoriei Satu Mare, atâta timp cât, cu actele aflate la dosar, este demonstrat că acesta a fost somat de două ori, iar după sosirea la domiciliu, în data de 8.07.2005, soția s-a l-a încunoștințat cu privire la acest aspect. De altfel, din declarațiile inculpatului rezultă că acesta recunoaște săvârșirea faptelor și pentru simplu fapt că apreciază că sunt nelegale hotărârile judecătorești pronunțate anterior, nu este de acord să lase în deplină folosință și stăpânire terenul părților vătămate. Prin scriptul depus la dosar la data de 23.10.2008 de către partea vătămată ( 14-15), rezultă că și la ora actuală inculpatul manifestă același comportament față de acestea, agresând-o verbal.
Cererea inculpatului formulată în sensul de a se dispune achitarea sa pe motiv că faptele nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, nu poate fi acceptată de către instanța de control judiciar.
Art.18/1 alin.1 Cod penal are în vedere o faptă prevăzută de legea penală, care prin atingerea minimă adusă unor valori apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
În alin.2 al aceluiași text se determină criteriile ce trebuie avute în vedere la stabilirea în concret a gradului de pericol social.
În același context al reglementărilor juridice ar fi de menționat și prevederile art.18 Cod penal, care referindu-se la pericolul social al faptei subliniază, printre condiții, și pe aceea că sancționarea potrivit legii penale să fie necesară.
Examenul complet al conținutului acestor dispoziții legale pune în evidență că factorul preponderent este cel ce ține de valorile sociale afectate și de amploarea concretă a acestor afectări, ținându-se seama și de celelalte criterii, inclusiv datele ce se referă la persoana și conduita făptuitorului.
În speță, dacă procedăm corect și exact la analiza elementelor ce definesc instituția reglementată de art.18/1 Cod penal, ajungem la concluzia justă, cum a ajuns și Judecătoria Satu Mare, respectiv Tribunalul Satu Mare, privind existența pericolului social care face necesară aplicarea represiunii penale.
Este demonstrat că inculpatul a nesocotit hotărârile judecătorești pronunțate și a distrus gardul și stâlpii din beton ce împrejmuiau terenul părților vătămate, după ce anterior mai fusese condamnat pentru această infracțiune în anul 2004.
Este dovedit cu fișa de cazier judiciar (5) că inculpatul a fost condamnat pentru același gen de infracțiuni la pedeapsă de 6 luni închisoare, în condițiile art.81 Cod penal, prin sentința penală nr.2216/2004 a Judecătoriei Satu Mare, ceea ce denotă persistența inculpatului în arealul in- fracțional. Deși a beneficiat de clemența instanței, inculpatul a perseverat în săvârșirea infracțiunilor de acest gen, comițând infracțiunea din cauza dedusă judecății în termenul de încercare al suspendării condiționate.
Sub aspectul individualizării pedepselor instanța de fond a procedat la o judicioasă valorificare a dispozițiilor art.72 Cod penal.
Pedeapsa rezultantă de 8 luni închisoare în regim privativ de libertate este adaptabilă, în sensul proporționalizării ei în raport de pericolul social concret pe care-l reprezintă faptele și persoana inculpatului.
Modul și mijloacele de comitere a infracțiunilor și perseverența infracțională a acestuia în arealul infracțional se reflectă în mod obiectiv în pedeapsa aplicată de către prima instanță. Totodată, prima instanță a ținut seama de împrejurarea că inculpatul are discernământ diminuat, conform concluziilor raportului de expertiză psihiatrică ( 54).
Examinând din oficiu cauza, instanța de recursconstată că aceasta este nelegală cât privește aplicarea pedepsei accesorii, respectivgreșita reținere a dispozițiilor.art. 64 lit. a, teza I Cod penal.
Restrângerea exercițiului unor drepturi poate fi dispusă doar dacă este necesară într-un stat de drept. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ( art. 53 Constituția României ).
Potrivit art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dreptul la vot este un drept și nu un privilegiu. Totuși, aceste drepturi nu sunt absolute. Limitele dreptului la vot trebuie să urmărească un scop legitim și să fie proporționale. Nici una din condițiile impuse nu trebuie să împiedice libertate de exprimare a oricărei persoane în ceea ce privește alegerea corpului legislativ. În acest sens a statuat Curtea Europeană de la Strasbourg în cauza Hirst c/a Regatului Unit nr.74025/01, precizând că nu este cazul ca o persoană să fie decăzută din drepturile sale garantate de Convenție doar pe motivul că este condamnată. Principiul de proporționalitate cere existența unei legături observabile și suficiente între sancțiune și comportament, precum și situația persoanei în cauză.
În consecință, interzicerea dreptului de a alege inserat în art. 64 alin.1 lit.a teza I Cod penal nu se poate aplica automat persoanelor condamnate, indiferent de durata pedepsei pe care acestea urmează să o execute și independent de natura sau gravitatea infracțiunilor pe care le-au comis și de situația lor personală. O restricție generală automată și nediferențiată a unui drept prevăzut de convenție depășește o marjă de apreciere acceptabilă, pe cât de largă ar putea fi ea, și este incompatibilă cu prevederile art. 3 al Protocolului nr. 1.
Prin urmare, față de aspectele reliefate, în cauza dedusă judecății, instanța de recurs apreciază că în mod nejustificat instanța de fond a interzis dreptul de a alege inculpatului. Astfel fiind, în baza dispozițiilor art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală, se vor casa hotărârile recurate în sensul că se restrânge exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal la prevederile art. 64 lit. a teza II și lit. b Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 2 lit. "d" Cod de procedură penală.
ADMITErecursul penal declarat de inculpatul G, împotriva deciziei penale nr.102/A din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare și a sentinței penale nr.1527 din 25 septembrie 2007, pronunțată de Judecătoria Satu Mare, pe care le casează și modifică în sensul că:
conținutul pedepselor accesorii aplicate inculpatului, la dispozițiile art.71, 64 lit. a teza II și b Cod penal.
Menține restul dispozițiunilor hotărârilor recurate.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședința publică azi, 30 octombrie 2008
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red. decizie /07.11.2008
Jud. apel. -
Jud. fond
Dact./ 07.11.2008.
2 ex.
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Groza Gheorghe, Soane Laura
